Faptul că România este un stat al ciudățeniilor o știmcu toții, dar ceea ce nu mulți știu este legat de numărul de șomeri. În rapoartele
oficiale șomajul din țara noastră se situează unde între 400.000 și 600.000, în
funcție de perioada anului când termină elevii școala sau studenții facultatea
sau când mai apar muncile sezoniere – construcții, agricultură. Am putea spune
că stăm foarte bine la acest capitol, raportându-ne la UE unde sunt foarte
multe state care au șomajul peste 25%.
Rezultatele stau puțin
diferit, dacă știm să ne uităm cum trebuie peste cifre și facem un calcul
minimal. Dacă adunăm numărul de salariați (de la stat și din mediul privat), cu
cel al șomerilor și cel al pensionarilor și elevilor/studenților nu ajungem la
numărul de 19,8 milioane de români. Din statisticile publice lipsesc cca. 3,7
milioane de concetățeni, care în analize (care nu se fac întotdeauna publice)
sunt trecuți la alte categorii. Aceștia sunt români care ar putea să muncească,
dar nu o fac. Din diferite motive, aceștia nu lucrează, iar mulți dintre ei
sunt șomeri de lungă durată.
De fapt, statisticile legate de șomajul din România
privesc strict acele persoane care sunt în șomaj (primesc indemnizație), nu îi
calculează și pe acei români care stau acasă de mult timp (foarte puțini dintre
ei lucrează cu adevărat, dar la negru). De ce nu se prezintă niciodată datele
în mod realist? Păi simplu; să dăm mai bine în analizele europene, să nu mai
ocupă și de această dată ultimul loc în clasamentele care contează cu adevărat.
Evident, România are cam odată la doi ani alegeri, iar cei care ne conduc spre propășirea neamului au tot interesul să
ne scoată ochii cu excedente bugetare, cu eficiența economică și alte bla
bla-uri care ne aburesc continuu. Se pare că sunt încă mulți care iau de bune
aceste date și chiar îi proslăvesc pe guvernanți, fără să se gândească la
datele prezentate, care de cele mai multe ori sunt false sau (cum se spune în
popor) – dau cu virgulă. Nimeni nu se gândește la numărul de salariați (care este
totuși prezentat), de numai cca.5 milioane – la un popor de aproximativ 20 de
milioane. Se pare că omul de rând nu este capabil să gândească analitic și
obiectiv.
Situația este și mai drastică dacă ne uităm pe regiuni
– unde Moldova și Oltenia sunt codașele la numărul de angajați.
Dacă luăm în calcul județul Dolj, unde se află
capitala de regiune, lucrurile stau astfel: numărul de angajați este de puțin
peste 124.500, la o populație de peste 650.000 locuitori. Dintre angajați peste
67% lucrează la stat, adică depind total de actuala guvernare și de banii de la
buget, iar dacă luăm în calcul că și dintre cei care lucrează la privat sunt
mulți dependenți de contractele cu statul putem trage concluzia că este un
județ controlat politic de actuala guvernare.
Dacă analizăm situația după numărul de angajați Doljul
stă relativ bine (locul 12 la nivel național). Dar situația se schimbă dacă ne
uităm și la numărul de șomeri (indemnizați), unde ocupă locul 1 la nivel
național. Și cu toate acestea nimeni nu se manifestă, nimeni nu zice nimic,
chiar dacă mergând pe stradă văd cele mai triste fețe de oameni din câte am
văzut prin toate locurile din țară prin care am umblat în ultimele 6 luni (și
credeți-mă că am văzut mai mult de jumătate).
Vorbeam cu câțiva
prieteni acum o săptămână și îmi ziceau, extrem de satisfăcuți, că sunt
mulțumiți de Craiova, că merge pe un drum bun. Vă mărturisesc că sunt cei mai
optimiști oameni pe care-i cunosc, dar pentru că nu mă pot abține, le-am arătat
câteva dintre aceste date, nu ca să le stric starea de spirit, ci ca să le
deschid ochii.
În cazul în care mai sunt oameni care cred că dacă sau
refăcut câteva fațade și alei în centrul vechi lucrurile stau bine – vreau să
le spun să mai umble puțin și prin alte orașe ale țării, să se ducă prin
Transilvania să vadă cum arată acolo satele (nu neapărat orașele), să vadă cum
arată comparativ cu Craiova, să caute să vadă câți români muncesc în zona
Sibiului, Clujului și chiar a Timișoarei (dacă o luăm mai la vest). În aceste
zone există deficit de forță de muncă. Antreprenorii din aceste zone au început
să aducă oameni din județe precum Doljul (cunosc personal exemple în acest
sens), care să muncească acolo.
Citeam zilele trecute în presa locală din Cluj, că se caută peste 1000de angajați – iar salariul pleacă de la 500 euro, adică ți se oferă la început
de carieră un salariu echivalent cu cel din Dolj după 10-15 ani vechime. O fi
bine, o fi rău!? Cine știe, se pare că oamenii din Craiova sunt mulțumiți că li
s-a făcut o șușa pă mijlocul orașului,
nu contează că nu au bani pentru viața de zi cu zi.
