ANOMALIILE ROMÂNIEI - CUM STĂ DOLJUL LA NUMĂRUL DE ANGAJAȚI

Faptul că România este un stat al ciudățeniilor o știmcu toții, dar ceea ce nu mulți știu este legat de numărul de șomeri. În rapoartele oficiale șomajul din țara noastră se situează unde între 400.000 și 600.000, în funcție de perioada anului când termină elevii școala sau studenții facultatea sau când mai apar muncile sezoniere – construcții, agricultură. Am putea spune că stăm foarte bine la acest capitol, raportându-ne la UE unde sunt foarte multe state care au șomajul peste 25%.

Rezultatele stau puțin diferit, dacă știm să ne uităm cum trebuie peste cifre și facem un calcul minimal. Dacă adunăm numărul de salariați (de la stat și din mediul privat), cu cel al șomerilor și cel al pensionarilor și elevilor/studenților nu ajungem la numărul de 19,8 milioane de români. Din statisticile publice lipsesc cca. 3,7 milioane de concetățeni, care în analize (care nu se fac întotdeauna publice) sunt trecuți la alte categorii. Aceștia sunt români care ar putea să muncească, dar nu o fac. Din diferite motive, aceștia nu lucrează, iar mulți dintre ei sunt șomeri de lungă durată.

De fapt, statisticile legate de șomajul din România privesc strict acele persoane care sunt în șomaj (primesc indemnizație), nu îi calculează și pe acei români care stau acasă de mult timp (foarte puțini dintre ei lucrează cu adevărat, dar la negru). De ce nu se prezintă niciodată datele în mod realist? Păi simplu; să dăm mai bine în analizele europene, să nu mai ocupă și de această dată ultimul loc în clasamentele care contează cu adevărat. Evident, România are cam odată la doi ani alegeri, iar cei care ne conduc spre propășirea neamului au tot interesul să ne scoată ochii cu excedente bugetare, cu eficiența economică și alte bla bla-uri care ne aburesc continuu. Se pare că sunt încă mulți care iau de bune aceste date și chiar îi proslăvesc pe guvernanți, fără să se gândească la datele prezentate, care de cele mai multe ori sunt false sau (cum se spune în popor) – dau cu virgulă. Nimeni nu se gândește la numărul de salariați (care este totuși prezentat), de numai cca.5 milioane – la un popor de aproximativ 20 de milioane. Se pare că omul de rând nu este capabil să gândească analitic și obiectiv.

Situația este și mai drastică dacă ne uităm pe regiuni – unde Moldova și Oltenia sunt codașele la numărul de angajați.

Dacă luăm în calcul județul Dolj, unde se află capitala de regiune, lucrurile stau astfel: numărul de angajați este de puțin peste 124.500, la o populație de peste 650.000 locuitori. Dintre angajați peste 67% lucrează la stat, adică depind total de actuala guvernare și de banii de la buget, iar dacă luăm în calcul că și dintre cei care lucrează la privat sunt mulți dependenți de contractele cu statul putem trage concluzia că este un județ controlat politic de actuala guvernare.

Dacă analizăm situația după numărul de angajați Doljul stă relativ bine (locul 12 la nivel național). Dar situația se schimbă dacă ne uităm și la numărul de șomeri (indemnizați), unde ocupă locul 1 la nivel național. Și cu toate acestea nimeni nu se manifestă, nimeni nu zice nimic, chiar dacă mergând pe stradă văd cele mai triste fețe de oameni din câte am văzut prin toate locurile din țară prin care am umblat în ultimele 6 luni (și credeți-mă că am văzut mai mult de jumătate).

Vorbeam cu câțiva  prieteni acum o săptămână și îmi ziceau, extrem de satisfăcuți, că sunt mulțumiți de Craiova, că merge pe un drum bun. Vă mărturisesc că sunt cei mai optimiști oameni pe care-i cunosc, dar pentru că nu mă pot abține, le-am arătat câteva dintre aceste date, nu ca să le stric starea de spirit, ci ca să le deschid ochii.

În cazul în care mai sunt oameni care cred că dacă sau refăcut câteva fațade și alei în centrul vechi lucrurile stau bine – vreau să le spun să mai umble puțin și prin alte orașe ale țării, să se ducă prin Transilvania să vadă cum arată acolo satele (nu neapărat orașele), să vadă cum arată comparativ cu Craiova, să caute să vadă câți români muncesc în zona Sibiului, Clujului și chiar a Timișoarei (dacă o luăm mai la vest). În aceste zone există deficit de forță de muncă. Antreprenorii din aceste zone au început să aducă oameni din județe precum Doljul (cunosc personal exemple în acest sens), care să muncească acolo.

Citeam zilele trecute în  presa locală din Cluj, că se caută peste 1000de angajați – iar salariul pleacă de la 500 euro, adică ți se oferă la început de carieră un salariu echivalent cu cel din Dolj după 10-15 ani vechime. O fi bine, o fi rău!? Cine știe, se pare că oamenii din Craiova sunt mulțumiți că li s-a făcut o șușa pă mijlocul orașului, nu contează că nu au bani pentru viața de zi cu zi.

În aşteptarea Utopiei!

Deşi poate părea absurd, se pare că în ţara asta mai sunt încă oameni care se ocupă şi cu altceva decât cu hlizitul la TV, datul cu părerea şi cu tentativa de campanie electorală.

Este cazul câtorva antreprenori români, adevăraţi – nu ca ăia fabricaţi în carciumi sau în spatele uşilor închise de către politruci, care s-au întâlnit la Piteşti la o reuniune a oamenilor de afaceri din judeţ. Tema conferinţei a fost: Cum dezvoltăm România? Sincer să fiu când am auzit despre acest eveniment, m-am gândit repede că o să fie discuţii de genul: ce ne facem, ţara e în colaps etc. Nu de alta, dar la conferinţele din Craiova, la care am reuşit şi eu să ajung, s-a vorbit pe lângă subiect, oamenii au venit să facă act de prezenţă, mai mult decât să dezbată idei.

Constat acum, după ce am citit în presă că totuşi acolo s-au dezbătut câteva idei de proiecte, foarte interesante. Cu alte cuvinte am fost plăcut surprins de ceea ce s-a dezbătut.

Unul dintre aceste aceste proiecte a fost legat de RE-lansarea ARO. Un demers fabulos, utopic la o primă vedere aruncată superficial. Dar până la urmă nu asta este reţeta succesului, să vi cu iniţiative noi şi să crezi cu tărie în ele, cu riscul de a fi declarat nebun, până la urmă, toţi marii oameni de afaceri şi nu numai, au acea doză de nebunie mult peste medie, probabil acesta este elementul care face diferenţa.

            Evident mă refer la acea nebunie pozitivă, susţinută de un feeling puternic, compensat cu multă încredere în sine.

Să revenim la proiectul ARO, (mai multe detalii aici), care a primit şi votul pentru cel mai interesant proiect, de către cei prezenţi în sală. Într-adevăr pare genul de iniţiativă care dacă este pusă în practică, corect, ajunge să fie un catalizator pentru economia întregii regiuni, dacă nu chiar naţional, având în vedere că proiectele plecate similar: ex – Dacia şi Ford însumează afaceri de 6 miliarde de euro anual, iar dacă adăgăm şi firmele de componente de pe lângă acestea cifrele se ridică la peste 12 miliarde euro/an. Par cifre fabuloase, aproape ireale pentru un om de rând, dar în realitate, când trebuie să ne referim la proiecte viabile pentru România, trebuie să ne gândim la proiecte de o asemenea anvergură, mai ales că mai este loc şi pentru mai bine.

Este loc de mai bine pentru că ţara încă duce lipsă de locuride muncă, deci există încă o categorie de cetăţeni care stau acasă desi ar putea să lucreze într-o astfel de companie, unde salariile medii nete sunt în jurul a 3000 de lei lunar, mult peste ceea ce oferă multe alte job-uri.

Zic în continuare că avem forţă de muncă suficient calificată şi o infrastructură acceptabilă (rămasă de la vechiul regim, infrastructura vechilor colosi industriali, care nu au apucat să fie casaţi integral), deşi mulţi antreprenori se plâng de lipsa forţei de calificate. Ea există, dar nu suficientă în zonele în care au mai apărut investiţii, ci în zonele sărace.

Aici încep să se ridice două semne de întrebare:

-          De ce acolo unde există investitori nu este forţă de muncă suficientă (ex judeţul Argeş – al III-lea după Bucureşti şi Ilfov, raportat la PIB)?

-          De ce nu există investitori acolo unde este forţă de muncă suficientă?

Păi răspunsul este simplu la ambele întrebări, după părerea mea. La prima întrebare aş răspunde aşa: pentru  că nu mai există şcoli profesionale, care să şcolească tehnicieni în meseriile căutate, cu alte cuvinte sistemul de învăţământ este în discordanţă cu piaţa muncii.

La cea de a doua aş răspunde: din cauza corupţiei. Aceasta este principala piedică în calea investiţiilor majore la nivel local şi chiar medii. Acest lucru nu îl spun doar eu, ci o afirmă întreg mediul de afaceri din România.

Am putea să ne întrebăm foarte simplu: cum toate investiţiile, alea care au existat, s-au polarizat în vestul ţării (Sibiu, Cluj, Timişoara) şi zona Bucureştiului, iar zonele cu ceva tradiţie, au rămas în paragină? În cazul capitalei am putea înţelege cauzele, dar în cazul marilor oraşe din Transilvania, lucrurile au stat puţin altfel. Acolo oamenii au înţeles că trebuie să ia decizii şi să creeze facilităţi investitorilor. Şi asta au şi făcut. Poate nici acolo autorităţile nu au fost îngeraşi, dar măcar au mişcat ceva.

În celelate zone autorităţile s-au preocupat să aloce banii de investiţii, către biserici, aducere de moaşte în aşteptarea unei distincţii. Este cazul unui prea-nefericit politruc, care deşi nu a făcut nimic pentru cetăţenii de rând, ceva palpabil d.p.d.v. social şi economic, a fost decorat de Prea-nefericitul Patriarh, pentru ceea ce nu a făcut, aici aveţi dovada.

 În rest......... Dumnezeu cu mila, nu facem altceva decât să aşteptăm să vină raclele cu moaşte şi să ne închinăm şi să aşteptăm o minune, dar ea trece neobservată pe lângă noi, care rămânem în continuare orbi şi goi, în aşteptarea izbăviri.

PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii

Astăzi s-a lansat proiectul PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii din  regiunea Sud-Vest Oltenia, cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin POSDRU; axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de intervenţie 6.3 Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. Proiectul este implementat de către Asociaţia Mereu pentru Europa în parteneriat cu SC. ACZ. Consulting SRL şi va avea o durată de desfăşurare de 18 luni.

Scopul acestei iniţiative este de a facilita accesul la ocupare şi constituirea unei cariere profesionale de succes a femeilor. Prin derularea activităţilor prevăzute în cadrul acestui demers se doreşte stimularea antreprenoriatului şi conştientizarea actorilor cheie relevanţi care să ducă la creşterea incluziunii sociale şi egalitatea de şanse de gen.

Proiectul se adresează unui număr de 490 de femei, din care 440 vor dobândi abilităţi şi competenţe relevante pe piaţa muncii.

Se vor constitui 4 centre de formare profesională: 2 în Municipiul Craiova, 1 în Comuna Malu Mare şi un altul în Comuna Işalniţa. În aceste centre se vor desfăşura cursuri de formare profesională, nivel de calificare 1, în meserii ca: lucrător în comerţ, florar-decorator, manichiurist-pedichiurist, frizer. De aceste cursuri vor beneficia 300 de femei.

Pe langă cursurile amintite mai sus se vor susţine şi cursuri pentru alte 140 de femei, de perfecţionare în: competenţe informatice şi manager de proiect.

Pentru aceste ultime două cursuri este necesară cel puţin diploma de licenţă, iar pentru celelalte cursuri este necesar un nivel de şcolarizare de cel puţin 8 clase.

Costurile din partea participantelor la cursurile de calificare sunt zero, mai mult acestea vor beneficia si de o serie de facilităţi:

-          Vor primii subvenţii, pentru amortiza costurile cu deplasarea de la domiciliu către centru de cursare şi retur;

-          Iar cele care au copii, îi vor putea lăsa sub supravegherea unor persoane specializate, în mod gratuit.

Alte 50 de femei vor beneficia de consultanţă şi asistenţă în ceea ce priveşte iniţierea unei afaceri. Dintre acestea cel puţin 10 vor primii sprijin pentru a demara o afacere pe cont propriu.

În plus, 200 de femei din grupul ţintă vor participa la 14 workshop-uri pentru a putea dezvolta deprinderi pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesională şi pentru dezvoltarea unei cariere.

Proiectul are ca obiectiv şi creşterea gradului de conştientizare asupra principiului agalităţii de şanse şi de gen atât la nivelul grupului ţintă, cât şi a societăţii civile şi autorităţilor publice.

Se va desfăşura şi o campanie de informare a publicului larg, la care vor participa 30 de persoane, membre ale societăţii civile şi alte 20 de persoane ca reprezentanţi ai autorităţilor publice din regiunea Sud -Vest Oltenia.

Trebuie să amintesc şi faptul că înscrierile la aceste cursuri nu s-au încheiat încă, iar cei interesaţi pot afla mai multe informaţii prin intermediul adresei de e-mail: profen@mpe.ro sau la numărul de telefon: 0351.176.824.

La aceste cursuri pot participa femei din întreaga regiune Sud-Vest Oltenia şi pot opta pentru unul dintre cele 4 patru centre de cursare, dacă unul dintre acestea se află în proximitatea domiciliului lor.

Celor interesaţi le urez baftă şi spor în activităţile pe care le vor întreprinde!

O zi faină tuturor!

DELICOM - Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunităţii

Ieri, 26 august s-a lansat proiectul DELICOM  în cadrul unei conferinte de presă.

Proiectul este implememtat de către Asociaţia Mereu pentru Europa cu ajutorul graturilor FonduluiONG în România, componenta 2 – Justiţie socială, subcomponenta  2.1 Dezvoltarea comunităţilor rurale interetnice.

Deşi sună extrem de pompos, titlul acestei iniţiative DELICOM – Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunităţii, ne sugerează exact care este ideea de bază a proiectului: dezvoltarea comunităţilor rurale prin implicarea activă a cetăţenilor acesteia.

Deşi în ultimii ani am fost învăţaţi că decizile vind de undeva de sus, de la un tătucă, care ne spune axact ceea ce  trebuie să facem şi ce nu, în realitate tipul de societate actuală are nevoie de o implicare activă a decidenţilor locali şi a cetăţenilor, care se pot coagula sub diverite forme de organizare socială, cu personalitate juridică sau nu – care să le apere interesele şi care să le arate celor care iau decizii, ce trebuie să facă pentru ai ajuta.

Cu alte cuvinte deciziile în ceea ce priveşete soluţionarea anumitor probleme locale sau regionale trebuie să vină de jos în sus şi nu invers, ca în vechiul regim de regretată amintire.

Deşi ne-am dorit o libertate mai mare în ceea ce priveşte luarea deciziilor, după 1989, atunci când am şi recăpătat acest lucru, nu prea am ştiut ce să facem cu această libertate, iar de diferitele forme de organizare socială, cetăţenească nici nu poate fi vorba, cel puţin nu la modul practic.

Cu toate că am avut posibilitatea de a construi şi de a ne coaliza în organizaţii care să lupte pentru interesele noastre, în realitate acest lucru nu s-a materializat. În ultimii 24 de ani au apărut foarte multe ONG-uri, aşa cum sunt ele cunoscute, dar care nu au fost suficiente nici ca număr, nici ca putere reală de decizie, ci mai degrabă ele au funcţionat ca să servească unor interese mărunte nu întregii societăţi sau unor grupuri mai numeroase. Acest lucru s-a datorat şi faptului că majoritatea cetăţenilor priveau cu scepticism această formă de organizare şi nu ştiau foarte multe lucruri despre cum le pot folosi în interesul propriu.

În orice societate modernă sănătoasă există o diversitate şi o multitudine de astfel de organizaţii. O astfel de societate nu poate fi concepută fără a exista astfel de organisme care nu fac altceva decât să protejeze şi să promoveze interesele cetăţenilor (rolul acestor ONG-uri este mult mai mare, dar m-am limitat la această definiţie).

Care este rolul acestui proiect, ce îşi propune el să facă? Este simplu. Să îi ajute pe cetăţenii din trei localităţi doljene: Catane, Coţofenii  din Faţă şi Calopăr, să se organizeze la nivel local în ONG-uri eterogene, benevole care să se implice activ în construirea unor planuri strategice de dezvoltare locală.

Poate părea complicat acest obiectiv, însă el este imperios necesar, având în vedere că periodic (odată la 7 ani cel puţin), se fac astfel de planuri de execuţie bugetară care să suţină anumite planuri de investiţii la nivel local, care să poată fi susţinute şi finanţate prin diferite programe, atât din fonduri guvernamentale, cât şi europene.

Spuneam mai sus că aceste organizaţii ce vor fi infiinţate în cadrul proiectului, vor fi eterogene. Toate cele trei comunităţi au în componenţa lor un număr important de etnici romi. Aceştia au fost de-a lungul timpului marginalizaţi şi da-ţi de o parte atunci când erau luate decizii, care de cele mai multe ori îî priveau direct. Prin astfel de demersuri se contribuie şi la promovarea valorilor europene ce stau la baza Uniunii, ce se îmbină ingenios şi în sloganul: uniti în diversitate.

Tocmai pentru a se evita perpetuarea unor astfel de practici care să ducă la marginalizarea unor categorii sociale, se vor forma astfel de ONG-uri, din care să facă parte şi membrii ai comunităţii roma.

Asociaţiile nou înfiinţate vor avea ca obiective, printre altele, creşterea investiţiilor locale care să contribuie la creşterea locurilor de muncă şi implicit a nivelului de trai de la nivelul comunităţilor.

Totodată aceste organizaţii vor primii asistenţă tehnică şi vor fi consiliate în ceea ce priveşte posibilitatea atragerii fondurilor  europene. Cu alte cuvinte, ele nu vor fi doar create, ci vor funcţiona în mod real fiind sprijinite în acest sens.

Modele de succes, 4 oraşe din România unde nu există şomaj.

Deşi în ultimii 24 de ani una dintre marile probleme ale României este legată de lipsa locurilor de muncă, există totuşi câteva oraşe care au reuşit să rezolve aceste probleme. Exceptând Bucureştiul, care are o dinamică aparte în ceea ce priveşte atât resursa umană, dar şi posibilităţile de angajare, în ţară mai există şi câteva oraşe mici şi mijlocii care au început să se dezmorţească din punct de vedere economic în ultimii ani.

Este vorba despre 4 oraşe de provincie, ai căror edili s-au implicat activ în atragerea de investitori care să dezvolte o serie de afaceri în zonele respective şi astfel să sporească numărul locurilor de muncă.

Voi face o scurtă trecere în revistă a acestora:

-          Un prim astfel de oraş este Otopeniul. Ce-i drept, acesta beneficiază şi de proximitatea Bucureştiului şi de faptul că deţine cel mai mare aeroport din ţară. Acest orăşel de doar 12000 de locuritori are unul dintre cele mai mari bugete locale din ţară, roportat la dimensiunea sa. Acest lucru este deosebit de important, mai ales dacă specificăm şi faptul că aproximativ 97% din acest buget provine din încasările de la nivel local.

-          Un al doilea oraş este Mioveniul. Acesta este considerat oraşul cu cele mai mari şanse de angajare ale locuitorilor săi. În localitate se regăsesc o serie de fabrici de maşini şi componente ale acestora, care angajază cea mai mare parte a locuitorilor. Deşi în urmă cu doar câţiva ani oraşul a fost afectat de încetarea periodică a lucrului, cauzată de scăderea cererii de produse la export pe timpul crizei economice de la nivel global, începe acum să-şi revină treptat, dar sigur.

-          Sebeşul este un alt exemplu de succes. Aici au început să apară o serie de investitori străini, în urmă cu 10-12 ani, care au deschis fabrici de componente şi auxiliare auto. Aceste fabrici au creat un număr foarte mare de noi locuri de muncă atât în oraş, cât şi in împrejurimi, dezvoltând astfel o zonă importantă a judeţului Alba.

-          Ultimul oraş de pe listă este Lugojul. Şi aici investitorii străini au deschis o serie de fabrici care au făcut ca numărul şomerilor să scadă vertiginos, atrăgând o mare parte a forţei de muncă.

Putem spune că totuşi aceste exemple nu sunt edificatoare şi că ele reprezintă mai degrabă excepţia. Sunt de părere că acolo unde s-a vrut să se facă treabă şi să se rezolve problema şomajului, acest lucru s-a rezolvat. Cu alte cuvinte, ne trebuie mai multă voinţă şi implicare pentru a putea face mai mult, atât pentru noi cât şi pentru societatea în care trăim. Dacă nu există o implicare socială activă, care să-i determine pe decidenţi să ia masurile adecvate nu o să reusim să rezolvăm o problemă acută a României – economia.

Mai multe găsiţi aici.