duminică, 10 august 2014

Bancnota Masonică

şi pentru că românul este mereu inventiv şi cu umor în toate vă prezint o imagine sugestivă :)


sâmbătă, 9 august 2014

Formula 1 în România


De ceva vreme se tot vehiculează o serie de informaţii conform cărora ar exista posibilitatea ca în Formula 1 să existe şi o implicare românească destul de serioasă. În fond, informaţiile vizau două proiecte româneşti, care doreau că numele României să fie legat şi de celebrul concurs cu maşini.
Un prim proiect este al celor de la Forza Rossa, unicul importator al mărcii Ferrari în ţara noastră. Proiectul prevede înfiinţarea unei echipe autohtone care să participe în Formula 1, dar care să aibă şi un pilot român. Echipa românească a primit de curând licenţa şi va putea participa începând din 2015. Mai multe detalii aici.
Se speră şi într-o implicare a celor de la Dacia, care să asigure prin intermediul celor de la Renault motoarele maşinilor. Renault furnizează deja motoare pentru patru echipe.
Un al doilea proiect se referă la construirea unei piste omologate în judeţul Braşov, în comuna Tărlungeni. Proiectul este unul mai vechi, dar care nu a putut fi pus în aplicare din lipsa de finanţare, diferiţii parteneri ai primarului din aceasta comună retrăgându-se pe rând din lipsă de fonduri. Însă primarul dă asigurări că lucrările vor fi finalizate in câţiva ani, încercând să obţină şi finanţare din Fondurile Europene.
Oricum ar fi, noi le urăm, succes în demersul lor, acestor oameni ambiţioşi şi sperăm că o să avem multe lucruri frumoase legate de participarea românilor în Formula 1.

joi, 7 august 2014

Performaţă sau simulacru?

Că tot vorbeam despre calitatea învăţământului din România şi îl criticam pe bună dreptate, vă prezint astăzi exemplul unui tânăr din Deva care a reusit să câştige un concurs de inventică organizat de gigantul Microsoft. Mai multe detalii puteţi găsi aici.
Din păcate, zic eu, acest exemplu este tot unul negativ, privit în context şi analizat la rece. Este extraordinară performanţa acestui tânăr pe nume Cristian Dragomir, pentru care îl şi felicit cu această ocazie. Dar nu o să prezint performanţa sa ca aparţinând în vreun fel şcolii româneşti, pentru că nu are cum să fie. Acest tânăr a avut şansa a putea fi sprijinit de către familie şi încurajat să-şi urmeze pasiunea, pentru robotică, încă de la o vârstă fragedă. Părinţii i-au cumpărat piese, cărţi pe care să studieze.
Ce face şcoala pentru astfel de copii? Evident nimic, nu are bani, nu are cadre şi cei care o conduc nu au voinţă de a schimba ceva în bine. Sistemul în ansamblul său pute şi ca atare nu are cum să funţioneze.
Întrebat ce va face după ce va termina liceul, Cristian a răspuns sec: voi pleca în Germania sau Austria, aici nu am nicio şansă. Mulţi dintre prietenii mei care au plecat au reusit să aibă o viaţă implinită acolo.
Exact ceea ce spuneam şi cu alte ocazii, ne lăudăm că avem copii deştepţi, că luăm premii internaţionale. Este adevărat că încă mai apar astfel de performeri într-o lume haotică şi putredă, dar nu este meritul nostru sau al sistemului, ci în exclusivitate al acelor copii geniali şi ai celor care-i îndrumă, pentru că reuşesc să obţină rezultate în condiţii extrem de vitrege. Şi cu atât mai mare este meritul lor. Acestea sunt exemplele care confirmă regula.
Sunt mulţi, din păcate, care susţin în continuare că deşi este subfinanţat, învâţământul românesc produce performanţă, dând ca exemple aceşti copii minunaţi. Nimic mai adevărat, ei nu sunt rodul acestui sistem, ci al eforturilor susţinute ale celor din jurul lor: familie, prieteni şi dascăli adevăraţi. Dacă sistemul funcţiona măcar într-o mică măsură, le oferea măcar acestor excepţii şansa de evolua profesional, li se acordau burse generoase din care să-şi permită să-şi continue studiile la un nivel ridicat.
Şi dacă încă nu sunteţi convinşi că am dreptate puteţi să cătaţi exemple de astfel de performeri, de copii geniali şi să vedeţi ce-şi doresc să facă după ce finalizează studiile şi ce fac. O să vă convingeţi că majoritatea covârşitoare pleacă definitiv din ţară cu tot cu familii, pentru a putea duce un trai decent în Occident. De ce nu rămân în România? Evident că ar însemna să fie umiliţi la fiecare colţ de stradă, de angajatori care se cred stapâni şi de sistem în general.
Evident sunt si exemple de oameni care s-au încăpăţânat să rămână şi să încerce să facă ceva aici. Majoritatea lor ajung să fie corupţi de sistem si asimilaţi mocirlei sau eşuează lamentabil. Oricum ar fi, cei care rămân, vor fi la un nivel mult inferior celor care decid să plece, după un timp relativ scurt, 1-5 ani.

Dacă ne dorim ca lucrurile să evolueze şi pentru noi, sistem în ansamblul său, va trebui ca noi ceilalţi să facem mai mult  pentru a păstra valorile şi a le ridica pe piedestal şi să-i înlăturăm pe cei care simuleaza performanţa.

miercuri, 6 august 2014

TRAVAIL

Am fost astăzi invitat la lansarea unui proiect ce are ca sursă de co-finaţare programul POSDRU, respectiv domeniul major de intervenţie 2.1 Tranziţia de  la şcoală la viaţa activă. Titlul proiectului este TRAVAIL – Tranzitia la viata activa in vederea integrarii pe piata muncii pentru elevii din judetul Dolj”, implementat de către asociaţia Mereu pentru Europa. Partenerii instituţionali în cadrul acestuia fiind Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, Asociaţia EduFor Craiova şi UNIAUDAX – Centro de Investigação e Apoio ao Empreendedorismo e Empresas Familiares din Portugalia.
Proiectul îşi propune, în linii mari să ajute/consilieze profesional peste 400 de elevi din 10 licee Doljene. Tot în cadrul acestui proiect se vor derula şi o serie de stagii de practică la firme din ţară şi din Portugalia, iar alţii vor participa in cadrul unei tabere de pregătire.
        Iniţiativa celor de la asociaţia mereu pentru Europa este una lăudabilă, ţinând cont că ea vine în rezolvarea unei probleme acute a sistemului de învăţămând românesc: debusolarea tinerilor când vine vorba de alegerea unei meserii şi implicit în construirea unei cariere de succes. Acest lucru se datorează cu precădere lipsei de viziune la nivel instituţional central şi lipsa unor programe şcolare adecvate şi în conformitate cu cerinţele pieţei muncii. Cu toţii am constat, pe propria piele, că ceea ce înveţi în şcoală prin intermediul cursurilor, nu se aplică în realitate. Sistemul de învăţământ românesc este centrat DOAR pe aglutinarea de informaţii şi ABSOLUT  DELOC  pe punerea în practică a acestora. Prin urmare elevul care termină un ciclu de învăţământ şi aşa haotic, se vede complet abandonat şi lasat să se descurce cum poate mai departe.
Dacă ar fi să adăugam la ceea ce am prezentat mai sus, legat de şcoala românească şi faptul că tinerii nici nu sunt îndrumaţi în alegerea unei profesii, prin uzitarea unor instrumente de specialitate, astfel încât elevul să ştie către ce are predilecţie şi ce meserie i s-ar potrivi cel mai bine, putem spune că: SISTEMUL DE ÎNVÂŢĂMÂNT ROMÂNESC ESTE UN DEZASTRU. Majoritatea copiilor întrebaţi care sunt criteriile care stau la baza alegerii profilului de învăţământ pe care îl aleg să-l urmeze, majoritatea covârşitoare a lor au dat răspunsuri dintre cele mai diverse, de la aşa au vrut părinţii, la acolo m-au repartizat.
Privind lucrurile astfel putem spune că şcoala românească nu are practic cum să-şi revină prea curând şi să poată fi comparat cu alte sisteme similare mult mai performante.
           Nu este însă şi părearea iniţiatorilor acestui proiect prezentat la început, care prin puterea exemplului lor încearcă să corecteze cât se poate din aceste discrepanţe. Este puţin am putea spune, dar este un început bun şi sper sincer ca acest model să fie preluat şi multiplicat expenenţial şi chiar impus de la nivel central.
Unul dintre repezentanţii asociaţiei portugheze a făcut o afirmaţie extrem de interesantă, privind importanţa participării la activităţile de consiliere şi orientare profesională derulate în cadrul proiectului TRAVAIL: tinerii care vor participa la stagiile de practică vor avea posibilitatea de a vedea şi simţii cum este să ai un job, ce trebuie să ştii pentru a face faţă job-ului respectiv şi cum să te pregăteşti din timpul studiilor pentru a urma o carieră sau alta.
Practic prin astfel de demersuri se intervine direct asupra cauzei declanşatoare a problemei şi o înlătură.
Nu vreau însă să intru foarte mult în amănunte, nici în ceea ce priveşte activităţile detaliate ale proiectului şi niciîn dezvoltarea criticii învăţământului, pentru că nu cred sincer că aş termina acest articol luna asta.
           Pentru mai multe detalii privind asociaţia care a preluat iniţiativa  acestui proiect puteţi consulta pagina web



Ps: dacă eşti elev în clasele a XI-a sau a XII-a, dintr-unul dintre liceele partenere te poţi înscrie pentru a putea lua parte la activităţile de consiliere şi orientare profesională derulate în cadrul proiectului menţionat mai sus. 

marți, 5 august 2014

Oare de ce?!

Observ cu stupoare de câţiva ani, cum diverşi indivizi, basarabeni, susţin cu tărie şi cu orice ocazie că ei sunt moldoveni nu români. Aceasta nu este o chestiune gravă. Faptul că un individ se consideră sau nu că aparţine unei categorii sociale sau alta, unei etnii sau a alteia. Este dreptul fiecăruia. Dar problema apare atunci când aceştia solicită, ŞI MAI ŞI PRIMESC cetăţenia română.
De curând au început să apară în presă o serie de exemple de astfel de indivizi, nu numai din rândul celor de peste Prut. Câteva exemple le puteţi găsi aici. Acestea fiind doar câteva, dintre cele răsunătoare, prin prisma notorietăţii. Dar în realitate lucrurile sunt mult mai grave, cel puţin din punctul meu de vedere. Fiind preşedintele unui ONG, am intrat în contact cu diverse persoane, dintre cele mai pestriţe. Dintre acestea şi o serie de cetăţeni ai Republicii Moldova, majoritatea studenţi sau foşti studenţi în Romănia. Purtând nişte discuţii amicale cu ei am observat un acut sentiment de individualism identitar (încer să fiu puţin îngăduitor în analiză).
Adică ei primesc din partea guvernului acestei ţări anumite facilităţi, cum ar fi posibilitatea de a face studii universitare gratuite, primind chiar burse la nivele net superioare celor din Basarabia. Şi toate astea pentru că avem un trecut comun, ei sunt fraţii noştrii mai săraci şi trebuie să avem grijă de ei şi să-i ajutăm. Aici ar fi multe de discutat, dar nu intrăm în detalii.
Ceea ce mă deranjază la ei este că desi profită de acest ajutor, pe care-l primesc în urma unei solicitări, nu ştiu să zică Mulţumesc! Ba mai mult. La majoritatea vezi postări, scrise pe facebook, cu litere chirilice şi în limba rusă. Poate nu ar fi nici asta aşa de grav, dacă majoritatea postărilor lor pe diverse grupuri, în care analizează anumite evenimete internaţionale, nu ar fi denigratoare la adresa României şi a Uniunii Europene şi proslăvesc Mama Rusie. Poate nici ăsta nu e un păcat, poate îşi expun şi ei un punct de vedere. Dar atunci îi întreb: de ce nu apelaţi la Rusia pentru studii şi burse şi cetăţenie? De ce nu vă duceţi în fostele soviete la muncă, dacă toate gândurile voastre sunt într-acolo?
Cum poţi înjura un stat, susţine un altul, cu care primul nu este tocmai în cele mai bune relaţii, dar cu toate astea CERI ŞI CHIAR PRIMEŞTI ajutorul celui pe care l-ai înjurat. Adică eşti cetăţeanul unui stat (pentru că majoritatea dintre ei au obţinut cetăţenia română), pe care-l înjuri, cu a cărui politică şi valori nu eşti de acord şi în care nu te-ai născut (că dacă era aşa, ziceai asta e, nu era vina ta, nu aveai încotro).
De ce ai vrea să fi cetăţeanul unei ţări pe care o consideri Jalnică, doar pentru că te ajută? Poate că este jalnică, poate că este aşa tocmai pentru că-i ajută pe ei. Când ajuţi pe cineva care te înjură şi îţi ridică în slăvi pe ce-l cu care nu ai dintre cele mai bune relaţii, nu te poţi numi o ţară civilizată. Civilizaţia ţine şi de modul în care reacţionezi asupra celor care nu-ţi vor binele. Cred cu tărie că România ar trebui să-i susţină mai mult pe cei care se consideră cu adevărat români şi care-i susţin valorile (cele pe care încă le mai avem), şi o RESPECTĂ cu adevărat. În acelaşi timp susţin că ar trebui făcută o analiză mult mai riguroasă a celor care primesc cetăţenia română şi/sau acelora care urmează să o primească.

În cazul celor care nu au tocmai reacţii dintre cele mai  laudative la adresa României şi au primit această cetăţenie, ea ar trebui retrasă, iar cei care au beneficiat de burse de studiu sau alte facilităţi să le plătească atunci când se constată că persoanele în cauză se află pe lista neagră.

luni, 4 august 2014

Un ascet

şi cum umblam eu pe facebook şi urmăream destul de plictisit postările unor apropiaţi am dat peste una foarte interesanta pe care mă gândisem iniţial să o şi comentez, dar am renunţat foarte repede la acest gând. este succintă şi orice adăugire este de prisos. Video-ul îl puteţi vedea aici

banc

Nevasta goala in fata oglizii se plange sotului:
-Sunt grasa plina de riduri nu ma suport....am nevoie de un complimet
-Ai o vedere foarte buna draga...