şi pentru că românul este mereu inventiv şi cu umor în toate vă prezint o imagine sugestivă :)
duminică, 10 august 2014
sâmbătă, 9 august 2014
Formula 1 în România
De ceva vreme se
tot vehiculează o serie de informaţii conform cărora ar exista posibilitatea ca
în Formula 1 să existe şi o implicare românească destul de serioasă. În fond,
informaţiile vizau două proiecte româneşti, care doreau că numele României să fie
legat şi de celebrul concurs cu maşini.
Un prim proiect
este al celor de la Forza Rossa,
unicul importator al mărcii Ferrari în ţara noastră. Proiectul prevede
înfiinţarea unei echipe autohtone care să participe în Formula 1, dar care să
aibă şi un pilot român. Echipa românească a primit de curând licenţa şi va
putea participa începând din 2015. Mai multe detalii aici.
Se speră şi într-o implicare a celor de la Dacia, care să asigure prin
intermediul celor de la Renault motoarele maşinilor. Renault furnizează deja
motoare pentru patru echipe.
Un al doilea proiect se referă la construirea unei piste omologate în
judeţul Braşov, în comuna Tărlungeni. Proiectul este unul mai vechi, dar care
nu a putut fi pus în aplicare din lipsa de finanţare, diferiţii parteneri ai
primarului din aceasta comună retrăgându-se pe rând din lipsă de fonduri. Însă primarul
dă asigurări că lucrările vor fi finalizate in câţiva ani, încercând să obţină
şi finanţare din Fondurile Europene.
Oricum ar fi, noi le urăm, succes în demersul lor, acestor oameni ambiţioşi
şi sperăm că o să avem multe lucruri frumoase legate de participarea românilor
în Formula 1.
joi, 7 august 2014
Performaţă sau simulacru?
Că tot vorbeam
despre calitatea învăţământului din România şi îl criticam pe bună dreptate, vă
prezint astăzi exemplul unui tânăr din Deva care a reusit să câştige un concurs
de inventică organizat de gigantul Microsoft. Mai multe detalii puteţi găsi aici.
Din păcate, zic eu,
acest exemplu este tot unul negativ, privit în context şi analizat la rece. Este
extraordinară performanţa acestui tânăr pe nume Cristian Dragomir, pentru care
îl şi felicit cu această ocazie. Dar nu o să prezint performanţa sa ca aparţinând
în vreun fel şcolii româneşti, pentru că nu are cum să fie. Acest tânăr a avut
şansa a putea fi sprijinit de către familie şi încurajat să-şi urmeze pasiunea,
pentru robotică, încă de la o vârstă fragedă. Părinţii i-au cumpărat piese,
cărţi pe care să studieze.
Ce face şcoala
pentru astfel de copii? Evident nimic, nu are bani, nu are cadre şi cei care o
conduc nu au voinţă de a schimba ceva în bine. Sistemul în ansamblul său pute
şi ca atare nu are cum să funţioneze.
Întrebat ce va face
după ce va termina liceul, Cristian a răspuns sec: voi pleca în Germania sau Austria, aici nu am nicio şansă. Mulţi dintre
prietenii mei care au plecat au reusit să aibă o viaţă implinită acolo.
Exact ceea ce
spuneam şi cu alte ocazii, ne lăudăm că avem copii deştepţi, că luăm premii internaţionale. Este adevărat
că încă mai apar astfel de performeri într-o lume haotică şi putredă, dar nu
este meritul nostru sau al sistemului, ci în exclusivitate al acelor copii
geniali şi ai celor care-i îndrumă, pentru că reuşesc să obţină rezultate în
condiţii extrem de vitrege. Şi cu atât mai mare este meritul lor. Acestea sunt
exemplele care confirmă regula.
Sunt mulţi, din
păcate, care susţin în continuare că deşi este subfinanţat, învâţământul
românesc produce performanţă, dând ca exemple aceşti copii minunaţi. Nimic mai
adevărat, ei nu sunt rodul acestui sistem, ci al eforturilor susţinute ale
celor din jurul lor: familie, prieteni şi dascăli adevăraţi. Dacă sistemul
funcţiona măcar într-o mică măsură, le oferea măcar acestor excepţii şansa de evolua
profesional, li se acordau burse generoase din care să-şi permită să-şi
continue studiile la un nivel ridicat.
Şi dacă încă nu
sunteţi convinşi că am dreptate puteţi să cătaţi exemple de astfel de
performeri, de copii geniali şi să vedeţi ce-şi doresc să facă după ce
finalizează studiile şi ce fac. O să vă convingeţi că majoritatea covârşitoare
pleacă definitiv din ţară cu tot cu familii, pentru a putea duce un trai decent
în Occident. De ce nu rămân în România? Evident că ar însemna să fie umiliţi la
fiecare colţ de stradă, de angajatori care se cred stapâni şi de sistem în
general.
Evident sunt si
exemple de oameni care s-au încăpăţânat să rămână şi să încerce să facă ceva
aici. Majoritatea lor ajung să fie corupţi de sistem si asimilaţi mocirlei sau
eşuează lamentabil. Oricum ar fi, cei care rămân, vor fi la un nivel mult
inferior celor care decid să plece, după un timp relativ scurt, 1-5 ani.
Dacă ne dorim ca
lucrurile să evolueze şi pentru noi, sistem în ansamblul său, va trebui ca noi
ceilalţi să facem mai mult pentru a
păstra valorile şi a le ridica pe piedestal şi să-i înlăturăm pe cei care
simuleaza performanţa.
miercuri, 6 august 2014
TRAVAIL
Am fost astăzi
invitat la lansarea unui proiect ce are ca sursă de co-finaţare programul
POSDRU, respectiv domeniul major de intervenţie 2.1 Tranziţia de la şcoală la viaţa activă. Titlul proiectului
este “TRAVAIL – Tranzitia la viata activa in vederea
integrarii pe piata muncii pentru elevii din judetul Dolj”, implementat
de către asociaţia Mereu pentru Europa. Partenerii instituţionali în cadrul
acestuia fiind Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, Asociaţia EduFor Craiova şi
UNIAUDAX – Centro de Investigação e Apoio ao Empreendedorismo e Empresas
Familiares din Portugalia.
Proiectul îşi propune, în linii mari să ajute/consilieze profesional peste
400 de elevi din 10 licee Doljene. Tot în cadrul acestui proiect se vor derula
şi o serie de stagii de practică la firme din ţară şi din Portugalia, iar alţii
vor participa in cadrul unei tabere de pregătire.
Iniţiativa celor de la
asociaţia mereu pentru Europa este una lăudabilă, ţinând cont că ea vine în rezolvarea
unei probleme acute a sistemului de învăţămând românesc: debusolarea tinerilor
când vine vorba de alegerea unei meserii şi implicit în construirea unei
cariere de succes. Acest lucru se datorează cu precădere lipsei de viziune la
nivel instituţional central şi lipsa unor programe şcolare adecvate şi în
conformitate cu cerinţele pieţei muncii. Cu toţii am constat, pe propria piele,
că ceea ce înveţi în şcoală prin intermediul cursurilor, nu se aplică în
realitate. Sistemul de învăţământ românesc este centrat DOAR pe aglutinarea de
informaţii şi ABSOLUT DELOC pe punerea în practică a acestora. Prin urmare
elevul care termină un ciclu de învăţământ şi aşa haotic, se vede complet
abandonat şi lasat să se descurce cum poate mai departe.
Dacă ar fi să adăugam la ceea ce am prezentat mai sus, legat de şcoala
românească şi faptul că tinerii nici nu sunt îndrumaţi în alegerea unei
profesii, prin uzitarea unor instrumente de specialitate, astfel încât elevul
să ştie către ce are predilecţie şi ce meserie i s-ar potrivi cel mai bine, putem spune
că: SISTEMUL DE ÎNVÂŢĂMÂNT ROMÂNESC ESTE UN DEZASTRU. Majoritatea copiilor
întrebaţi care sunt criteriile care stau la baza alegerii profilului de
învăţământ pe care îl aleg să-l urmeze, majoritatea covârşitoare a lor au dat
răspunsuri dintre cele mai diverse, de la aşa au vrut părinţii, la acolo m-au
repartizat.
Privind lucrurile astfel
putem spune că şcoala românească nu are practic cum să-şi revină prea curând şi
să poată fi comparat cu alte sisteme similare mult mai performante.
Nu este însă şi părearea
iniţiatorilor acestui proiect prezentat la început, care prin puterea
exemplului lor încearcă să corecteze cât se poate din aceste discrepanţe. Este puţin
am putea spune, dar este un început bun şi sper sincer ca acest model să fie
preluat şi multiplicat expenenţial şi chiar impus de la nivel central.
Unul dintre repezentanţii asociaţiei portugheze a făcut o afirmaţie extrem
de interesantă, privind importanţa participării la activităţile de consiliere
şi orientare profesională derulate în cadrul proiectului TRAVAIL: tinerii care
vor participa la stagiile de practică vor avea posibilitatea de a vedea şi
simţii cum este să ai un job, ce trebuie să ştii pentru a face faţă job-ului
respectiv şi cum să te pregăteşti din timpul studiilor pentru a urma o carieră
sau alta.
Practic prin astfel de demersuri se intervine direct asupra cauzei
declanşatoare a problemei şi o înlătură.
Nu vreau însă să intru foarte mult în amănunte, nici în ceea ce priveşte
activităţile detaliate ale proiectului şi niciîn dezvoltarea criticii
învăţământului, pentru că nu cred sincer că aş termina acest articol luna asta.
Pentru mai multe detalii
privind asociaţia care a preluat iniţiativa
acestui proiect puteţi consulta pagina web.
Ps: dacă eşti elev în clasele a XI-a sau a XII-a, dintr-unul dintre liceele
partenere te poţi înscrie pentru a putea lua parte la activităţile de
consiliere şi orientare profesională derulate în cadrul proiectului menţionat
mai sus.
marți, 5 august 2014
Oare de ce?!
Observ cu stupoare de
câţiva ani, cum diverşi indivizi, basarabeni, susţin cu tărie şi cu orice
ocazie că ei sunt moldoveni nu români. Aceasta nu este o chestiune gravă. Faptul
că un individ se consideră sau nu că
aparţine unei categorii sociale sau alta, unei etnii sau a alteia. Este dreptul
fiecăruia. Dar problema apare atunci când aceştia solicită, ŞI MAI ŞI PRIMESC
cetăţenia română.
De curând au
început să apară în presă o serie de exemple de astfel de indivizi, nu numai
din rândul celor de peste Prut. Câteva exemple le puteţi găsi aici. Acestea fiind
doar câteva, dintre cele răsunătoare, prin prisma notorietăţii. Dar în
realitate lucrurile sunt mult mai grave, cel puţin din punctul meu de vedere. Fiind
preşedintele unui ONG, am intrat în contact cu diverse persoane, dintre cele
mai pestriţe. Dintre acestea şi o serie de cetăţeni ai Republicii Moldova,
majoritatea studenţi sau foşti studenţi în Romănia. Purtând nişte discuţii
amicale cu ei am observat un acut sentiment de individualism identitar (încer
să fiu puţin îngăduitor în analiză).
Adică ei primesc
din partea guvernului acestei ţări anumite facilităţi, cum ar fi posibilitatea
de a face studii universitare gratuite, primind chiar burse la nivele net
superioare celor din Basarabia. Şi toate astea pentru că avem un trecut comun,
ei sunt fraţii noştrii mai săraci şi trebuie să avem grijă de ei şi să-i
ajutăm. Aici ar fi multe de discutat, dar nu intrăm în detalii.
Ceea ce mă
deranjază la ei este că desi profită de acest ajutor, pe care-l primesc în urma
unei solicitări, nu ştiu să zică Mulţumesc! Ba mai mult. La majoritatea
vezi postări, scrise pe facebook, cu litere chirilice şi în limba rusă. Poate nu
ar fi nici asta aşa de grav, dacă majoritatea postărilor lor pe diverse
grupuri, în care analizează anumite evenimete internaţionale, nu ar fi
denigratoare la adresa României şi a Uniunii Europene şi proslăvesc Mama Rusie. Poate nici ăsta nu e un păcat, poate îşi
expun şi ei un punct de vedere. Dar atunci îi întreb: de ce nu apelaţi la Rusia
pentru studii şi burse şi cetăţenie? De ce nu vă duceţi în fostele soviete la muncă, dacă toate gândurile
voastre sunt într-acolo?
Cum poţi înjura un
stat, susţine un altul, cu care primul nu este tocmai în cele mai bune relaţii,
dar cu toate astea CERI ŞI CHIAR PRIMEŞTI ajutorul celui pe care l-ai înjurat. Adică
eşti cetăţeanul unui stat (pentru că majoritatea dintre ei au obţinut cetăţenia
română), pe care-l înjuri, cu a cărui politică şi valori nu eşti de acord şi în
care nu te-ai născut (că dacă era aşa, ziceai asta e, nu era vina ta, nu aveai
încotro).
De ce ai vrea să fi
cetăţeanul unei ţări pe care o consideri Jalnică, doar pentru că te ajută? Poate
că este jalnică, poate că este aşa tocmai pentru că-i ajută pe ei. Când ajuţi
pe cineva care te înjură şi îţi ridică în slăvi pe ce-l cu care nu ai dintre
cele mai bune relaţii, nu te poţi numi o ţară civilizată. Civilizaţia ţine şi
de modul în care reacţionezi asupra celor care nu-ţi vor binele. Cred cu tărie
că România ar trebui să-i susţină mai mult pe cei care se consideră cu adevărat
români şi care-i susţin valorile (cele pe care încă le mai avem), şi o RESPECTĂ
cu adevărat. În acelaşi timp susţin că ar trebui făcută o analiză mult mai
riguroasă a celor care primesc cetăţenia română şi/sau acelora care urmează să
o primească.
În cazul celor care
nu au tocmai reacţii dintre cele mai
laudative la adresa României şi au primit această cetăţenie, ea ar
trebui retrasă, iar cei care au beneficiat de burse de studiu sau alte
facilităţi să le plătească atunci când se constată că persoanele în cauză se
află pe lista neagră.
luni, 4 august 2014
banc
Nevasta goala in fata oglizii se plange sotului:
-Sunt grasa plina de riduri nu ma suport....am nevoie de un complimet
-Ai o vedere foarte buna draga...
-Sunt grasa plina de riduri nu ma suport....am nevoie de un complimet
-Ai o vedere foarte buna draga...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)