Performaţă sau simulacru?

Că tot vorbeam despre calitatea învăţământului din România şi îl criticam pe bună dreptate, vă prezint astăzi exemplul unui tânăr din Deva care a reusit să câştige un concurs de inventică organizat de gigantul Microsoft. Mai multe detalii puteţi găsi aici.

Din păcate, zic eu, acest exemplu este tot unul negativ, privit în context şi analizat la rece. Este extraordinară performanţa acestui tânăr pe nume Cristian Dragomir, pentru care îl şi felicit cu această ocazie. Dar nu o să prezint performanţa sa ca aparţinând în vreun fel şcolii româneşti, pentru că nu are cum să fie. Acest tânăr a avut şansa a putea fi sprijinit de către familie şi încurajat să-şi urmeze pasiunea, pentru robotică, încă de la o vârstă fragedă. Părinţii i-au cumpărat piese, cărţi pe care să studieze.

Ce face şcoala pentru astfel de copii? Evident nimic, nu are bani, nu are cadre şi cei care o conduc nu au voinţă de a schimba ceva în bine. Sistemul în ansamblul său pute şi ca atare nu are cum să funţioneze.

Întrebat ce va face după ce va termina liceul, Cristian a răspuns sec: voi pleca în Germania sau Austria, aici nu am nicio şansă. Mulţi dintre prietenii mei care au plecat au reusit să aibă o viaţă implinită acolo.

Exact ceea ce spuneam şi cu alte ocazii, ne lăudăm că avem copii deştepţi, că luăm premii internaţionale. Este adevărat că încă mai apar astfel de performeri într-o lume haotică şi putredă, dar nu este meritul nostru sau al sistemului, ci în exclusivitate al acelor copii geniali şi ai celor care-i îndrumă, pentru că reuşesc să obţină rezultate în condiţii extrem de vitrege. Şi cu atât mai mare este meritul lor. Acestea sunt exemplele care confirmă regula.

Sunt mulţi, din păcate, care susţin în continuare că deşi este subfinanţat, învâţământul românesc produce performanţă, dând ca exemple aceşti copii minunaţi. Nimic mai adevărat, ei nu sunt rodul acestui sistem, ci al eforturilor susţinute ale celor din jurul lor: familie, prieteni şi dascăli adevăraţi. Dacă sistemul funcţiona măcar într-o mică măsură, le oferea măcar acestor excepţii şansa de evolua profesional, li se acordau burse generoase din care să-şi permită să-şi continue studiile la un nivel ridicat.

Şi dacă încă nu sunteţi convinşi că am dreptate puteţi să cătaţi exemple de astfel de performeri, de copii geniali şi să vedeţi ce-şi doresc să facă după ce finalizează studiile şi ce fac. O să vă convingeţi că majoritatea covârşitoare pleacă definitiv din ţară cu tot cu familii, pentru a putea duce un trai decent în Occident. De ce nu rămân în România? Evident că ar însemna să fie umiliţi la fiecare colţ de stradă, de angajatori care se cred stapâni şi de sistem în general.

Evident sunt si exemple de oameni care s-au încăpăţânat să rămână şi să încerce să facă ceva aici. Majoritatea lor ajung să fie corupţi de sistem si asimilaţi mocirlei sau eşuează lamentabil. Oricum ar fi, cei care rămân, vor fi la un nivel mult inferior celor care decid să plece, după un timp relativ scurt, 1-5 ani.

Dacă ne dorim ca lucrurile să evolueze şi pentru noi, sistem în ansamblul său, va trebui ca noi ceilalţi să facem mai mult  pentru a păstra valorile şi a le ridica pe piedestal şi să-i înlăturăm pe cei care simuleaza performanţa.