România naşte genii

Vorbeam în postările trecute despre performaţele învăţământului românesc. Astăzi am mai citit un articol despre câţiva elevi de la un liceu bucureştean, Liceul Internaţional de Informatică, care au câştigat 10 medalii la un concurs internaţional desfăşurat la Suceava, la care au participat peste 300 de elevi din 37 de ţări. Din cele 10 medalii obţinute, 6 sunt de aur.

Performaţa acestor elevi este cu atât mai lăudabilă cu cât materiile la care au obţinut aceste medalii nu se studiază în România. Informaţia  o găsiţi aici.

Situaţia este cam ciudată în aceste condiţii. De ce nu există aceste specializări în ţara noastră? Poate tocmai din faptul că sistemul nostru de învăţământ este rudimentar şi încremenit în timp, extrem de rigid şi putred în mai toate ungherele sale. Din această mare de incompetenţă şi mucegai, răsar din loc în loc mici oaze de speranţă, de copii geniali pe care cel mai probabil îi vom pierde extrem de repede, tocmai datorită incompetenţei crase a conducatorilor acestui simulacru de sistem de invăţământ.

Ne punem, firesc, întrebarea: de ce aceşti copii nu au posibilitatea de a studia o materie de o mare importanţă, în şcolile din România? Nici măcar în cadrul unui banal opţional? Răspunsul nu va veni nicio data de la cei care gândesc şi concep acest sistem, va trebui să ni-l găsim singuri. În niciun caz nu este vorba de fonduri, pentru că ele există (ar putea fi obţinuţi măcar din fonduri europene), resursă umană – nici atât, nu cât timp problema banilor nu poate fi invocată – se pot face programe şcolare, cu finanţare externă, în care să fie angajaţi profesionişti care să-i poată învăţa pe elevi tainele astrofizicii şi astronomiei.

Analizând această situţie îmi vine în cap şi o altă întrebare, fieresc retorică: de ce nicio universitate românească nu i-a racolat până acum. Măcăr la nivel de universităţi să se reuşească anumite programe de studiu şi cercetare în aceste domenii. Aproape toţi elevii români premiaţi la concursul organizat la Suceava au fost admişi de ceva vreme la mari universităţi din USA sau Marea Britanie. De ce reprezentanţii acelor universităţi au aflat înaintea reprezentanţilor din România ai universităţilor de aceşti elevi şi de performanţele lor?

Probabil va mai curge multă apă pe Dâmboviţa, până cei care conduc sistemul de învăţământ din România să se trezească la realitate şi să întreprindă măsuri eficiente care să ducă la valorificarea resurselor pe care le avem. Până atunci vom ajunge să pierdem în continuare valori şi ne vom alege tot cu plagiatori şi miniştri ai învăţământului ce vor fi porecliţi Abramburel/Abramburica.

Între timp noi ne vom ruga ca elevii noştri de geniu să se reîntoarcă în ţară, după ce vor studia în străinătate şi vor prelua ei frâiele şi vor corecta traiectoria tentativei de învăţământ autohton.