Restaurant Olive, locuri faine, mancare faină, oameni faini

 Am avut plăcerea de a degusta mai multe din preparatele de toamnă-iarnă la restaurantul Olive, adăugând momentului o degustare de vin.

Locul este amenajat cu foarte mult bun gust,  nu foarte mare să fie gălăgios, dar nici mic sa te strângă, acompaniat de ospătari îmbrăcați regulamentar, cu lecția învățată atât în materie de mancare cât și în materie de vinuri.

În ceea ce privește combinațiile de mâncare cu vinuri am avut o revelație. Personal nu am înghițit anchoa niciodată. Mai ales pe pizza. La degustare lucrurile s-au schimbat în favoarea micilor peștici, astfel i-am servit ca atare (din conservă), cu minimă preparare împreună cu  Pinot Grigio, un vin lin, cald, enigmatic, cu o culoare galben-pai și arome de mere verzi şi pere. Combinația a fost potrivită cele două produse potențându-se reciproc.

În aceeași seară am avut plăcerea să o cunosc pe doamna Mariana Hopirtean, co-fondator Olive.

Împărtășesc mai jos viziunea dânsei despre Restaurantul Olive:

“Credem că un restaurant poate deschide în imaginația oaspeților o călătorie în lumea pe care o reprezintă. De aceea, ne dorim ca fiecare vizită la Olive să îi facă pe clienţi să se bucure de o experienţă autentică ce îi transpune în povești cu mirodenii şi arome. Restaurantul Olive nu sunt este doar locul în care poţi mânca, ci punct de plecare pentru o călătorie culinară în Mediterană.”

Și nu o împărtășesc pentru ca aduce ceva extraordinar, ci pentru că este autentică. Cum am ajuns eu la concluzia asta? Simplu … După o seară cu inviat special la Craiova Business Club, împreuna cu doamna Hopirtean care a participat la acel eveniment de business, mai mulți membri din comunitatea locală și speker-ul evenimentului ne-am îndreptat spre Restaurant Olive să luam masa. Întrucât am ajuns pe rând, masa s-a tot mărit. Pe măsură ce ospătarii aduceau scaune, membrii clubului soseau. La un moment dat mi-am dat seama că ajunseseră toți, eram așezați toți dar doamna Hopirtean rămăsese fără scaun. Am invitat-o să ia loc pe scaunul meu și mi-a raspuns: “Vă mulțumesc, dar nu este nevoie. Am o mulțime de musafiri astă seară și cred ca de-abia voi reuși să vorbesc cu fiecare.”. La prima vedere nimic special, dar daca citim mai atenți vedem că doamna considera clienții restaurantului musafiri. Nu m-aș fi gandit niciodată sa numesc clienții musafiri. Jos pălăria!

Concluzie mai veche: omul sfințește locul. Și cand locul este coquet, cu mancare bună, servire impecabilă și vin rece totul devine o experiență dezirabilă. Încercați!

VINUL ȘI BRÂNZA în combinație perfectă

Săptămâna trecută am participat la un eveniment destul de interesant și pe gustul meu, care a oferit participanților și prin intermediul blogger-ilor și al cititorilor, informații de bază despre domeniul culinar, mai ales despre modul în care se pot combina gusturile și aromele din alimente.

De data aceasta a fost vorba despre două dintre cele mai vechi și apreciate elemente de gastronomie din Europa și chiar din lume – brânzeturile și vinurile. Nu știu ce părere aveți voi, dar eu le ador pe ambele, ele reușind să se combine foarte ușor și ideal, oferindu-i oricărui mofturos (și nu numai), un delicios festin sau un deliciu total ce te îmbie și te răsfață, oferindu-ți în același timp și o lecție de chimie – da, m-ați auzit bine, de chimie – în care vezi cum se pot combina grăsimile și precipitații de calciu din brânzeturi cu taninii și aromele fructate ale vinurilor de calitate

Și cum orice astfel de eveniment trebuie să aibă și niște inițiați cu experiență care să ne împărtășească din cunoștințele lor, așa am avut și noi, și nu pe oricine, ci chiar pe unii dintre personalitățile din aceste domenii – în domeniul enologiei (știința aia care se ocupă cu studiul vinului), i-am avut invitați pe Costel Cainamisir (Național Sales Manager VinArte), Iustin Urucu enologul de la VinArte și pe președintele Federației Somelierilor din România -  Laurențiu Achim..

Despre somelieri aveam o părere destul de ciudată aș spune, sunt genul acela de oameni care atunci când stau la masă cu tine, la un pahar de vin bineînțeles, și îți vorbesc, te apucă dorul de băut vin, dar nu oricum, ci cu măsură; vinul se degustă nu se bea de sete, se combină cu mâncărurile, nu cu fast-food-urile. Ei bine și de această dată mi s-au confirmat bănuielile. Am ascultat cu mare interes toate povestioarele spuse de către domnul Achim, încercând în același timp să savurez licorile oferite de către cei de la VinArte și degustând brânzeturile celor de la Delaco – prezentate de Alin Sintimbrean.

Combinațiile au fost multiple și fantastice, fiind aproape cu neputință să-ți găsești una preferată, altfel decât cu eforturi și încăpățânarea de a reuși să faci un clasament decis la mustață. Personal, prefer vinurile roșii-negre cu mult tanin și care să se regăsească în categoria vinurilor seci sau demiseci. Dar de data aceasta a fost greu să mă decid care sunt cele mai bune vinuri. Când ai de ales dintr-o gamă largă de produse, puse la dispoziție de către cei de la VinArte – din gama Terasele Danubiene, treaba este una foarte dificilă. La fel au stat lucrurile și în cazul brânzeturilor Delaco. Am început cu degustarea unui sortiment de Mozzarela Fresca combinat cu Sauvignon Blanc și am trecut  mai apoi la Emmentaler cu Tămâioasă Românească și alte câteva combinații bestiale de vinuri și brânzeturi.

Perechea ideală am considerat-o, după multe analize și cercetări (în urma unor interviuri fulger cu Achim și Iustin), cea dintre brânza Grana Padano și Negru de Drăgășani (care venea din zona dunăreană a Mehedințiului J ). Un alt sortiment de vin pe care vi-l recomand fără rezerve este Merlot – Terasele Danubiene.

Deși am încercat foarte multe sortimente de vinuri din gama Terasele Danubiene nu l-am încercat pe cel considerat vedeta celor de la VinArte, un sortiment nobil ce apare în condiții speciale – Sirena Dunării. Vinul se poate obține doar din strugurii afectați de un soi de mucegai nobil, ce sunt culeși cu forfecuța – bob cu bob, în mai multe tranșe de pe același ciorchine. Mucegaiul este favorizat de condiții meteorologice speciale ce apar la cicluri de 12 ani. Vinul în sine este recomandat doar cunoscătorilor și se găsește doar în magazinele specializate.

La final am decis să facem un legământ că ne vom revedea cu fiecare ocazie, iar ca semn al acestei înțelegeri am stabilit să păstrăm câte o sticlă/două dintr-un anume sortiment pe care să ne semnăm și să o avem in grijă trei ani, după care ne stabilim o întâlnire de filosofie la un pahar de vin – într-o sticlă de vin se regăsește mai multă filosofie decât în toate cărțile scrise până acum.