Primul automobil românesc

Primul automobil românesc a fost construit în oraşul Reşiţa, în atelierele industriaşului Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai bogaţi români de la acea vreme, mai multe despre mare om de afaceri aici.

La construirea primului autovehicul 100% românesc au contribuit şi tehnicieni în aeronautică de la IAR Braşov. Se pare că maşina avea parametrii tehnici deosebiţi, raportat la standardele de atunci, iar confortul celor şase pasageri pe care-i putea transporta era pe măsură.

Producţia nu a durat decât aproximativ doi ani, până când Mai Marii Ţării au decis să trimită linia de producţie în URSS. În acest răstimp au fost produse cca. 1600 de unităţi.

Mai multe despre primul automobil românesc.

Webstock 2014

        Pentru cei interesaţi de sectorul social-media, trebuie să ştiţi că în luna septembrie a acestui an, mai exact pe data de 26, se vor organiza o serie de conferinţe dedicate sectorului online.
        Evenimentul intitulat generic Webstock 2014 cuprinde pe lângă cele câteva conferinţe dedicate mediului internaut şi o serie de concursuri cu premii, dar si posibilitatea de a vă face cunoscute site-urile sau blogg-urile în rândul oamenilor din acest domeniu, putând lega atât prietenii, cât şi viitoare colaborări.
        Mai multe detalii la adresa Webstock 2014.

Un român în Parlamentul Canadian

Dacă nu ştiaţi, există un român în Parlamentul Canadian, pe numele lui Corneliu Chişu. Acesta a plecat din România în anii 70, stabilindu-se iniţial în Italia. După alţi câţiva ani a emigrat în Canada ocupând diverse funcţii, inclusiv în armată.

Acesta a vorbit unei publicaţii româneşti despre cum decurge o campanie electorală şi care sunt regulile acesteia în ţara nord-americană. Aceste reguli par extrem de simple, dar cel mai important este că nimeni nu le încalcă. Fiecare cetăţean canadian poate afla oricând care sunt sursele de finanţare ale unui candidat sau altul, care este viaţa privată acestuia şi are posibilitatea de a-l cunoşte personal, atât în timpul campaniei, cât şi ulterior, fiecare parlamentar are o săptămână pe lună în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea în colegiul său. 

În timpul campaniei, candidatul dă telefoane şi merge din casă în casă să discute cu alegătorii, dar merge şi la lipit afişe împreună cu voluntarii din staful tehnic.

O altă regulă extrem de eficientă se referă la absenteismul parlamentarilor. Aceştia sunt supravegheaţi cu ajutorul unui sistem Whip, iar cei care nu sunt prezenţi în zilele de serviciu sunt pedepsiţi de către formaţiunea politică de care aparţin prin simplul fap că nu vor mai putea fi promovaţi în funcţii de sefi de comisii sau secretari de stat, astfel îi stimulează pe aleşi să vină la serviciu şi să participe la dezbaterile din comisii şi in plen. Este un element ce ar putea fi promovat şi în legislativul nostru, ştiindu-se foarte bine problematica absenteismului la parlamentarii români.

Încă un aspect deosebit de important: în Parlamentul Canadei nu se cunoaşte titulatura de traseist. Se întâmplă extrem de rar ca un parlamentar să treacă de la o formaţiune politică la alta, dar este aproape imposibil ca respectivul să mai poată fi ales de către cetăţeni.

Cred că acest exemplu ar trebui să fie luat şi de către români, dacă un politician schimbă tabăra politică să fie sancţionat în primul rând de către alegători şi astfel am putea reduce drastic numărul impostorilor din politica românească.

Mai multe detalii despre înterviul lui Corneliu Chişu puteţi găsi aici.

România naşte genii

Vorbeam în postările trecute despre performaţele învăţământului românesc. Astăzi am mai citit un articol despre câţiva elevi de la un liceu bucureştean, Liceul Internaţional de Informatică, care au câştigat 10 medalii la un concurs internaţional desfăşurat la Suceava, la care au participat peste 300 de elevi din 37 de ţări. Din cele 10 medalii obţinute, 6 sunt de aur.

Performaţa acestor elevi este cu atât mai lăudabilă cu cât materiile la care au obţinut aceste medalii nu se studiază în România. Informaţia  o găsiţi aici.

Situaţia este cam ciudată în aceste condiţii. De ce nu există aceste specializări în ţara noastră? Poate tocmai din faptul că sistemul nostru de învăţământ este rudimentar şi încremenit în timp, extrem de rigid şi putred în mai toate ungherele sale. Din această mare de incompetenţă şi mucegai, răsar din loc în loc mici oaze de speranţă, de copii geniali pe care cel mai probabil îi vom pierde extrem de repede, tocmai datorită incompetenţei crase a conducatorilor acestui simulacru de sistem de invăţământ.

Ne punem, firesc, întrebarea: de ce aceşti copii nu au posibilitatea de a studia o materie de o mare importanţă, în şcolile din România? Nici măcar în cadrul unui banal opţional? Răspunsul nu va veni nicio data de la cei care gândesc şi concep acest sistem, va trebui să ni-l găsim singuri. În niciun caz nu este vorba de fonduri, pentru că ele există (ar putea fi obţinuţi măcar din fonduri europene), resursă umană – nici atât, nu cât timp problema banilor nu poate fi invocată – se pot face programe şcolare, cu finanţare externă, în care să fie angajaţi profesionişti care să-i poată învăţa pe elevi tainele astrofizicii şi astronomiei.

Analizând această situţie îmi vine în cap şi o altă întrebare, fieresc retorică: de ce nicio universitate românească nu i-a racolat până acum. Măcăr la nivel de universităţi să se reuşească anumite programe de studiu şi cercetare în aceste domenii. Aproape toţi elevii români premiaţi la concursul organizat la Suceava au fost admişi de ceva vreme la mari universităţi din USA sau Marea Britanie. De ce reprezentanţii acelor universităţi au aflat înaintea reprezentanţilor din România ai universităţilor de aceşti elevi şi de performanţele lor?

Probabil va mai curge multă apă pe Dâmboviţa, până cei care conduc sistemul de învăţământ din România să se trezească la realitate şi să întreprindă măsuri eficiente care să ducă la valorificarea resurselor pe care le avem. Până atunci vom ajunge să pierdem în continuare valori şi ne vom alege tot cu plagiatori şi miniştri ai învăţământului ce vor fi porecliţi Abramburel/Abramburica.

Între timp noi ne vom ruga ca elevii noştri de geniu să se reîntoarcă în ţară, după ce vor studia în străinătate şi vor prelua ei frâiele şi vor corecta traiectoria tentativei de învăţământ autohton.

România compioană mondială

Într-o lume invadată pe de-a întregul de fotbal mai primim din când în când şi ştiri despre rezultatele altor discipline sportive. Rezultatele acestea sunt mult peste cele ale sportului rege, aşa cum este el numit de majoritatea jurnaliştilor. Din fericire fotbalul în România nu prea are rezultate notabile, ne bucurăm când o echipă reuşeşte să treacă de câte un tur preliminar în care înving formaţii din Kazahstan sau eu ştiu de pe mai unde. Şi din această penurie a rezultatelor cu adevărat notabile ale aşa-zisului sport rege, se nasc ştiri legate şi de alte discipline sportive, în care avem ca naţiune o istorie mult mai fructuoasă şi lăudabilă.

Un astfel de exemplu este caiacul, acolo unde astăzi Liviu Dumitrescu şi Victor Mihalachi au reuşit să câştige medalia de aur în proba de 1000m. Acelaşi echipaj obţinuse ieri şi medalia de argint în proba de 500m. Aceasta disciplina, caiac 1000m, este şi probă olimpică, cu alte cuvinte putem spune că în viitorul apropiat avem speranţe şi la  medalii olimpice, nu doar mondiale.

Consider că sporturile în care se obţin performaţe la nivel mondial, performaţe care contează până la urmă în sport mult mai mult decât cele locale sau regionale, merită o atenţie şi un respect mult mai mari din partea noastră, chiar dacă nu se bucură de o notorietate la nivelul fotbalului.

Bancnota Masonică

şi pentru că românul este mereu inventiv şi cu umor în toate vă prezint o imagine sugestivă :)

Formula 1 în România

De ceva vreme se tot vehiculează o serie de informaţii conform cărora ar exista posibilitatea ca în Formula 1 să existe şi o implicare românească destul de serioasă. În fond, informaţiile vizau două proiecte româneşti, care doreau că numele României să fie legat şi de celebrul concurs cu maşini.

Un prim proiect este al celor de la Forza Rossa, unicul importator al mărcii Ferrari în ţara noastră. Proiectul prevede înfiinţarea unei echipe autohtone care să participe în Formula 1, dar care să aibă şi un pilot român. Echipa românească a primit de curând licenţa şi va putea participa începând din 2015. Mai multe detalii aici.

Se speră şi într-o implicare a celor de la Dacia, care să asigure prin intermediul celor de la Renault motoarele maşinilor. Renault furnizează deja motoare pentru patru echipe.

Un al doilea proiect se referă la construirea unei piste omologate în judeţul Braşov, în comuna Tărlungeni. Proiectul este unul mai vechi, dar care nu a putut fi pus în aplicare din lipsa de finanţare, diferiţii parteneri ai primarului din aceasta comună retrăgându-se pe rând din lipsă de fonduri. Însă primarul dă asigurări că lucrările vor fi finalizate in câţiva ani, încercând să obţină şi finanţare din Fondurile Europene.

Oricum ar fi, noi le urăm, succes în demersul lor, acestor oameni ambiţioşi şi sperăm că o să avem multe lucruri frumoase legate de participarea românilor în Formula 1.