Ahmed - Je suis Charlie

Şi pentru că tot am văzut în presa de tot râsul din România, mesaje de genul: şi-au căutat-o cu lumânarea, şi-o meritau etc. mesaje referitoare la deja celebrele atentate de la trustul de presă Charlie Hebdo din Paris; se pare că este cineva care le dă peste bot acelora care au încercat, mai voalat sau direct, să argumenteze acele atrocităţi. Nu este vorba chiar de ultimul om de pe stradă, ci de Primarul, musulman al Rotterdam-ului, Ahmed Aboutaleb, care a transmis un mesaj radical pentru jihadişti: Faceţi-vă bagajele şi plecaţi dracului de aici

Ahmed Aboutaleb şi-a exprimat în direct furia faţă de acei musulmani care refuză să se adapteze la noul mediu, specificând că el a făcut acest lucru după ce s-a mutat în Olanda, în 1976. 

"Este de neînţeles că vă puteţi întoarce spatele libertăţii...Dar dacă nu va place libertatea, pentru numele lui Dumnezeu, faceţi-vă bagajele şi plecaţi", a spus primarul.

"S-ar putea să existe un loc în lume unde puteţi fi voi inşivă, unde puteţi fi sinceri cu voi şi unde nu trebuie să mergeţi să omorâţi jurnalişti nevinovaţi. Şi dacă nu vă place aici pentru că nişte umorişti care nu vă sunt pe plac scriu la un ziar, aş putea spune că puteţi pleca dracului", a afirmat Ahmed Aboutaleb.

"Aceasta este o prostie, este ceva de neînteles. Dispăreţi din Olanda dacă nu vă gasiţi locul aici. Toţi musulmanii bine-intenţionaţi de aici vor fi priviţi ciudat acum", a adăugat primarul. 

Peste jumatate din populaţia Rotterdam-ului este formată din minorităţi etnice sau persoane care nu s-au născut în Olanda.

Aboutaleb s-a nascut în Maroc şi a devenit primarul Rotterdam-ului în 2008. 

Aceasta nu este prima oară cand Aboutaleb face comentarii controversate la adresa musulmanilor olandezi. 

În 2004, actualul primar a spus că musulmanii care nu vor să practice valorile olandeze sunt liberi să prindă primul avion şi să plece din ţară. (sursa)

Am şi eu o întrebare, pentru aşa-zişii deontologi într-ale presei: cum vă simţiţi acum, când un musulman a susţinut cauza acelor ziarişti asasinaţi în atentatul terorist? Oare nu vă este ruşine puţin de modul arhaic de a gândi de care da-ţi dovadă? Se pare că nu.

Şi nu este singurul caz, în care un musulman condamnă răspicat acele  atentate şi modul în care unii semeni de-ai lor înţeleg să-şi impună punctul de vedere. Chiar astăzi, stăteam de vorbă cu un tip, sirian musulman, care mi-a spus, aproximativ cu aceleaşi  cuvinte ca ale primarului Rotterdam-ului, că musulmanii care sunt dezgustaţi de viaţa din Occident, să se întoarcă la ei acasă. Eu nu am venit aici, în România, ca să trăiesc ca acolo. Dacă imi plăcea acolo, în Siria, rămâneam sau plecam în Arabia Saudită. Mie îmi place aici, sunt respectat şi respect oamenii din ţara asta.

Aşadar, domnilor deontologi, mai încercaţi să vă folosiţi şi sinapsele, nu doar să vă daţi cu presupusul aiurea în tramvai!

Ce înseamnă mesajul "Je suis Charlie"

Am susţinut în articole precedente, ce înseamnă pentru mine Je suis Charlie, mesajul în sine nu reprezintă neapărat o acceptare a ceea ce făceau acei jurnalişti de la publicaţia franceză – Charlie Hebdo, ci el reprezintă un mesaj de susţinere a ideii de libertate, de a putea face ce doreşti, să spui ce doreşti – atât timp cât nu-i afectezi pe cei din jur.

Pot înţelege faptul că mulţi creştini sau musulmani s-au simţit ofensaţi de acele caricaturi publicate în mai sus amintita publicaţie, dar asta nu poate justifica atacurile armate soldate cu victime. Cei care doreau să îi atace pe cei de la Charlie Hebdo, o puteau face paşnic, tot printr-o publicaţie sau prin proteste democratice, nu să recurgă la crime şi asasinate. Folosirea muniţiei şi a armelor de război împotriva civililor reprezintă un act criminal în sine, care nu va face altceva decât să inflameze spiritele şi mai puţin să închidă gura unora sau altora.  

Cei care cred că violenţa îi poate reduce la tăcere pe cei care au puncte de vedere, mai mult sau mai puţin argumentate, care ne convin sau nu, se înşală amarnic, ele vor duce chiar la o escaladare a unor reacţii violente pe toate planurile.

Revin la mesajul pe care am dorit să-l transmit şi pe care îl voi transmite ori de câte ori voi avea ocazia: când te duci într-o ţară, într-o societate – respectă-i regulile, dacă vrei să fi acceptat, dacă nu vrei să o faci, eşti liber să te cari de unde ai venit.

Acelaşi mesaj a fost transmis, ce-i drept, mult mai bine şi de către Prim-ministrul Australiei, Kevin Rudd, care le-a propus musulmanilor care doresc sa trăiască după legile islamice să părăseascăa Australia, în contextul în care guvernul a ţintit radicalismul într-o încercare de a decapita potenţiale tentative de atac terorist.

“IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de ingrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritaţii australienilor.

Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbati şi femei în căutarea libertăţii.

Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!

Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensa pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Vom accepta credinţele voastre fără a va întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastra şi sa trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.

Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare liberatate australiană, LIBERATATEA DE A PLECA.

Dacă nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Asadar, acceptaţi ţara pe care VOI aţi dorit-o.”

Cuvintele acestea trebuie băgate la cap de către orice găgăuţă care crede că lui i se cuvine totul. Nu-ţi convine, pleci, cu atât mai mult cu cât tu ai venit în căutarea unui trai mai bun.

Ţine-ţi minte: cu toţii avem acelaşi Dumnezeu, chiar dacă avem credinţe diferite, nicio religie nu promovează violenţa şi crima, ci pacea şi armonia.

(sursa)

Banc cu povaţă

- Eunuc! Adu-mi nevasta nr. 2.
Fuge ăsta repede şi o aduce.
- Eunuc ! Nevasta 80 !
Ăsta aleargă iar şi o aduce şi pe aceasta. Şi tot asa...
La un moment dat eunucul nu mai răspunde. Iese sultanul furios şi-l găseşte mort.
Morala: Nu sexul te omoară, ci alergatul după femei.
(sursa)

http://www.hotnews.ro/stiri-international-19056296-video-imaginile-rusinii-tineri-magrebieni-sfideaza-miliarde-oameni-fac-semnul-victoriei-spatele-reporterilor-care-transmit-direct.htm

http://www.gds.ro/Local/2015-01-09/colegiul-fratii-buzesti-din-craiova-pe-locul-3-topul-celor-mai-bune-licee-din-tara/

Feriţi-vă de muncă! Mai bine pensionar decât salariat

Cred că majoritatea dintre noi simţim un sentiment de neîncredere când ne gândim la stat, cu tot ceea ce reprezintă el: servici medicale, învăţământ, siguranţă naţională şi mai ales sistemul de taxe şi impozite. Faptul că avem printre cele mai mari taxe şi impozite din Uniunea Europeană, raportat la venituri contribuie în mare măsură la crearea acestui sentiment, care este amplificat şi de situaţia precară a veniturilor unei familii obişnuite.

Ei bine, dacă până acum doar credeaţi acest lucru, acum avem şi dovada. O analiză recentă a datelor oficiale în ceea ce priveşte creşterea pensiilor şi a salariilor pe ultimii 7 ani,  ne arată că statul român încurajază nemunca şi îi obligă pe cetăţeni să caute să se pensioneze mai devreme.

Deşi au fost numeroase discuţii, cu precădere în campaniile electorale, că guvernele din perioada de criză au tăiat pensiile şi salariile, în realitate datele ne arată că acestea au crescut, cu procente diferite, în favoarea pensionariilor.

În ultimii 7 ani pensia medie în România a crescut cu 112%, de la doar 399 lei în 2007 la 845 lei în 2014. Evident că nu putem spune că pensionarii trebuiesc invidiaţi, nivelul lor de trai este în continuare printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.

Lucrurile nu stau la fel de bine şi pentru cei care lucrează, salariul mediu net lunar a crescut cu doar 61% în aceeaşi perioadă, de la 1042 de lei în 2007,  la 1684 lei în anul 2014.

Dacă facem o analiză, de nespecialişti într-ale economiei, ne putem da totuşi seama că ritul de creştere al veniturilor pensionarilor a crescut mult mai mult comparativ cu cel al salariaţilor, în ultimii 7 ani, fiind procentual vorbind, dublu.

Je suis Charlie

Nu s-au dezmeticit bine francezii după ziua de ieri, în care a avut loc măcelărirea pur şi simplu a unor ziarişti, chiar la ei în birouri, că astăzi, încă de la primele ore ale dimineţii, au mai avut loc câteva incidente. Unul dintre acestea seamănă izbitor cu cel de ieri, diferenţa este că acesta  s-a soldat doar cu uciderea unui singur poliţist, o femeie şi rănirea gravă a colegului acesteia. Actul terorist a fost săvârşit de către doi cetăţeni înarmaţi cu arme automate, asemănătoare celor pe care le-au avut şi atacatorii de ieri. La scurt timp după acest incident au avut loc alte trei incidente, de data aceasta fără victime. Incidentele de această dată au privit locaţii frecventate de către musulmani – locaşuri de cult sau restaurante. Acestea ne arată foarte clar că situaţia în Franţa s-a agravat şi că sunt posibile oricând astfel de incidente, justificate religios şi care doresc răzbunare, din partea ambelor tabere.

În ceea ce priveşte evenimentul de ieri, de la publicaţia Charlie  Hebdo, după ultimele informaţii făcute publice, se pare că atacatorii au venit chitiţi să-i omoare pe Stephane Charbonnier, Jean Cabut , Bernard Verlhac şi Georges Wolinski, care conduceau publicaţia franceză. După ce au întrat în biroul redacţiei, acolo unde jurnaliştii tineau o şedinţă de rutină, le-au strigat numele celor trei, i-au tras deoparte, iar apoi i-au executat cu câte un glonţ în cap. Acest lucru denotă clar că atacatorii nu erau simplii fanatici care doreau să răzbune umilinţa profetului Mahomed, ci ei au acţionat, cel mai probabil la ordin, execuţia fiind comandată,  nefăcând obiectul unui act terorist întâmplător, organizat de nişte descreieraţi.

Modul în care au acţionat ucigaşii arată clar că aceştia nu erau simplii musulmani, ci beneficiaseră de instrucţie militară, fiind foarte bine organizaţi şi riguroşi în acţiuni. Cu alte cuvinte, aceşti terorişti au fost defapt mercenari/asasini care au acţionat la comanda, cel mai probabil, a unui şeic sau calif.

 Într-un astfel de context, în care sunt săvârşite acte teroriste la comandă de către oameni bine instruiţi şi în care cetăţeni născuţi în occident se alătură benevol grupărilor teroriste, ne putem aştepta oricând la apariţia unor cazuri similare sau chiar de o amploare sporită şi cel mai probabil din partea ambelor tabere.

Oricum ar fi, sincer condamn toate incidentele desfăşurate în Franţa în ultimele două zile, atât actele de terorism săvârşite de către musulmani, cât şi actele de răzbunare săvârşite de către creştini (aşa cum se crede la această oră). Personal nu am cum să argumentez sau să susţin un act terorist sau unul de răzbunare, în care se folosesc arme de război asupra unor cetăţeni simplii în plină stradă.

 Trebuiesc comdamnate la fel de ferm toate actele de acest gen, pentru că ele nu fac altceva decât să ducă la escaladarea violenţelor şi vor încinge şi mai tare spiritele de ambele tabere, iar o astfel de situaţie este de evitat.

 Dacă suntem cu adevărat credincioşi – fie creştini, fie musulmani – şi credem cu tărie în puterea unei forţe divine, nu recurgem la astfel de demersuri, în care nu facem altceva decât să stricăm ceea ce Dumnezeu/Allah a creat.

 În încheiere o să vă aduc aminte o vorbă din bătrâni: peniţa este mai ascuţită decât sabia, lasă urme mai adânci şi crează efecte ce nu mai pot fi şterse cu buretele. Adaptaţi şi voi contextului actual şi veţi vedea cine a câştigat în final partida de ieri, cei care s-au luptat pentru libertatea cuvântului sau cei care au folosit armele, pentru a-i reduce la tăcere? 

Când toleranţa nu are limite

   Vorbeam zilele trecute despre diferitele crize ale Europei şi ale lumii occidentale, de la cele economice la cele ideologice. Nu am vorbit însă despre o altă problemă, la fel de gravă, cea legată de imigranţii stabiliţi aici, în occident, care încearcă să îşi impună valorile sau ceea ce înţeleg unii dintre aceştia ca fiind valori.

   Mulţi dintre aceşti imigranţi vin în occident pentru a-şi face o viaţă mai bună decât cea pe care şi-o puteau permite în ţările de origine. Nimic spectaculos până aici. Dar dacă analizăm mai atent ne dăm seama că lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Mulţi dintre aceştia nu înţeleg valorile şi principiile după care întreaga lume civilizată se ghidează: toleranţă, libertate de exprimare etc. Pentru mulţi, în special musulmani, aceste volori nu sunt recunoscute drept valori, ci mai degrabă pseudo-valori şi din acest motiv ei nu se pot regăsi şi nu se pot adapta lumii occidentale. Majoritatea dintre ei depun eforturi pentru a se intergra sau de a convieţui paşnic cu cetăţenii ţării adoptive. Dar există şi grupuri care încearcă să adapteze noul context social, cel occidental, valorilor lor, după care şi-au dus traiul în zonele de origine. Tocmai din aceste forţări, se nasc conflicte, unele dintre ele ajung să degenereze şi se soldează cu victime.

   Este şi cazul ultimului atentat terorist (aşa cum a fost el catalogat de către mediile occidentale), din Paris, soldat până în acest moment cu 12 morţi şi 7 răniţi (acestea sunt cifrele oficiale). Atentatul a fost produs de către fanatici religioşi simpatizanţi ai grupării jihadiste (aşa cum se auto-intitulează adepţii săi), Al-Qaeda. Justificarea acestui atac a fost: apariţia în nenumărate rânduri, în ziarul francez Charlie Hebdo, a unor caricaturi cu profetul Mahomed. Aceşti terorişti au dorit să răzbune denigrarea imaginii profetului lor. Din punctul lor de vedere, apariţia acestor caricaturi aduceau ofensă liderului lor spiritual, profetul Mahomed. Trebuie precizat că în publicaţia franceză au apărut numeroase caricaturi şi cu Iisus, diferiţii papi sau cu alţi lideri religioşi sau  politici. Şi caricaturile cu Iisus sau cu lideri ai Bisericii Creştine (în special Catolică), au stârnit valuri de indignare în rândurile creştinilor şi au fost de nenumărate ori criticate de aceştia, dar creştinii nu au recurs la acte violente sau de sorginte teroristă.

   În ciuda valurilor de nemulţumiri, au existat şi oameni care apreciau umorul jurnaliştilor francezi, de la publicaţia Charlie Hebdo, ceea ce  i-a făcut pe aceştia să continue în acelaşi stil, urmând una din regulile pieţei – dacă există cerere, există şi ofertă.

   Dacă atunci când mă refeream la musulmanii proveniţi din zona arabă sau Africa de Nord, care aveau anumite obiecţii la adresa unor astfel de apariţii media, reacţiile lor (obiecţiunile lor neviolente), le puteam înţelege – din simplul fapt că pentru ei aceste lucruri reprezentau o noutate pe care o puteau înţelege cu greu, sau deloc – în ceea ce îi priveşte pe cei născuţi în Franţa, spre exemplu, nu pot fi la  fel de îngăduitor – pentru simplul fapt că au trăit numeroase astfel de experienţe şi le puteau accepta mult mai uşor, nu neapărat să fie şi susţinători ai acestor caricaturi (ca să analizăm doar acest exemplu).

   Oricare ar fi justificarea unor astfel de reacţii, de genul atentatelor, ele nu rămân în picioare în faţa evenimentelor în sine. Nu poţi susţine sau argumenta într-un fel sau altul uciderea unor semeni, pe motiv că nu-ţi împărtăşesc convingerile religioase sau că apelează la umor pentru a-şi susţine punctul de vedere (chiar dacă prin acest umor se depăşesc limitele bunului-simţ). Oricum am lua-o, uciderea unor oameni sau săvârşirea unor atentate teroriste trebuie condamnată şi respinsă vehement, prin cele mai dure metode.

    Problema cu cetăţenii de origine musulmană din Occident nu este o  noutate, dar ea este ignorată de către mai toate sferele de conducere şi de către cei care ar putea/ şi trebui să ia decizii în acest sens. O să mai dau un exemplu, la care am fost martor: în decembrie 2012 am fost într-o excursie la Bruxelles şi am constat cu stupoare că în pieţele lor publice nu mai erau împodobiţi brazi de Crăciun, deşi până atunci o făcuseră, ci în locul lor erau amplasate nişte hărăgăi – opere de artă (aşa cum erau ele descrise de către cei care luaseră decizia de a le amplasa). Nedumerit, am încercat să întreb şi eu ce reprezintă acele obiecte, iar răspunsul a fost de genul – sunt brazi de Crăciun, reacţia mea a fost una pe care nu v-o descriu. Apoi am fost lămurit – acele obiecte existau pentru că cetăţenii de origine musulmană au protestat public, faţă de amplasarea brazilor de Crăciun, pe motiv că aceştia ar fi în contradicţie cu prevederile Coranului (în Bruxelles numărul musulmanilor se ridică la 33% din numărul total al populaţiei), iar ca urmare – brazii au fost înlocuiţi cu opere de artă. Chiar dacă exemplul meu nu este unul important, el ne arată cum cei pe care-i primim cu braţele deschise şi încercăm să le oferim posibilitatea unui viitor mai bun, ajung să îşi bată joc de tradiţiile noastre, pe motiv că ele contravin principiilor lor.

   Păi dacă vi la mine în casă, atunci trebuie să-mi respecţi regulile şi valorile, dacă ele contravin atât de mult principiilor tale, atunci caută-ţi alt loc sau adaptază-te, nu mă obliga să mă schimb ca să-ţi fie ţie bine. Dacă veneam la tine acasă, atunci da, îţi impuneai valorile, iar eu eram obligat să le respect. Atâta timp, cât tu eşti cel care caută un trai mai bun, iar eu te ajut, atunci respectă-mă.

   Exact asta nu au pus în aplicare liderii europeni. Toleranţa fără margini faţă de oaspeţi şi impunerea de restricţii populaţiei băştinaşe, nu poate duce niciunde. Eventual ne poate transforma în ceea ce este acum Africa sau Orientul Mijlociu, unde omul nu are nicio valoare.

   Atâta timp cât nimeni nu i-a forţat pe imigranţii proveniţi din zonele obscure ale planetei să-şi schimbe religia, ba mai mult, le-a permis să-şi construiască lăcaşuri de cult – ceea ce nu este un lucru rău – atunci şi ei trebuie să respecte principiile şi valorile noastre – cum ar fi libertatea presei.

   Atunci când o să fie obligaţi (prin orice mijloace), aceşti imigranţi să ne respecte valorile şi să nu ne mai calce în picioare (pentru că aşa le spune imamul), probabil vom avea o viaţă mai bună, chiar  unii alături de ceilalţi. Cei care consideră că principiile şi valorile occidentale sunt denigratoare şi neadecvate omenirii sau decadente, sunt invitaţii mei să părăsească această zonă şi să o caute pe aceea unde valorile lor sunt la putere.

PS: nu susţin că trebuie ca musulmanii care vin în Europa, spre exemplu, trebuie să renunţe la religia lor, ci să respecte valorile noastre. Coranul nu susţine că adepţii lui Mahomed trebuie să ucidă creştini, ci astea sunt aberaţiile unor bolnavi mintal.