Cauze ale crizei agriculturii româneşti

Pe zi ce trece, cu precădere în timpul verii se întâmplă acest lucru, aud din diferite surse, cum că satul românesc este la pământ şi că nimeni nu-i dă prea multe şanse să iasă din acestă stare de degradare continuă de câteva decenii la rând.

Sunt multe păreri, dintre cele mai diverse, referitoare la cauzele acestui declin.  Personal inclin să cred că lovitura de graţie la ceea ce înseamna satul românesc a fost dată de către regimul comunist. Acesta a reuşit să producă acea ruptură a ţăranului de pământul său. Această legătură a fost sfăşiată odată cu începerea colectivizării, când oamenilor li s-au luat averile pentru a se crea un aşa-zis bun colectiv, bunurile erau ale tuturor şi ale nimănui în fapt. Ţăranii au fost făcuţi muncitori pe şantierele patriei, iar cei care aveau mai multe pământuri au fost declaraţi cheaburi şi aruncaţi în temniţe, acolo unde şi-au găsit sfărşitul.

Este greu să-l faci pe un om să muncească pentru ceva ce nu este al lui şi astfel a apărut o categorie a celor care în mod practic tăiau frunză la câini. Nu o să stau acum să explic fenomenul care stă la baza celor afirmate mai sus, de ce oamenii nu pot produce eficient pentru ceva ce nu este al lor, este în primul rând legat de mental, dar şi de faptul că şi dacă munceai mai cu spor, aveai la fel de mult ca cel care stătea cele opt ore de lucru. Asupra acestui aspect s-au scris multe cărţi, unele chiar încă din perioada interbelică, atunci când comunismul şi colectivizarea nu ajunseseră în România, o astfel de lucrare este şi cea a lui Ioan N. Boiangiu - Studiu Comparat asupra Dreptului de Proprietate în legislaţia individualistă şi comunistă, 1929 .

În fine, acest fenomen s-a accentuat şi după 1989, odată cu trecerea la un nou tip de societate, în care, cel puţin teoretic, ţăranii şi-au primit pământurile înapoi. Acest fapt poate părea uşor ambigu dacă nu se analizează şi alte elemente. În primul rând trebuie văzut cine au fost cei care au primit pământurile. Nu au fost în mare parte cei care le avuseseră înainte de colectivizare, ci urmaşii lor, care nu mai ştiau să facă agricultură, ci doar să muncească pe şantierele patriei. Mai există totuşi o categorie, majoritară, de oameni care nu au reuşit să-şi preia averile confiscate de colectivizare, decât după 10-15 ani sau niciodată. Cauzele sunt iarăşi multiple:

-          Nu mai existau titlurile de proprietate,

-          Nu existau acte oficiale doveditoare care să ateste care este adevăratul moştenitor, în foarte multe cazuri existând doar acte notariale sau scrise de mână,

-          Au fost tergiversate procesele de restituire de către factori politici şi/sau grupuri de interese meschine.

Chiar şi în situaţiile în care posesorii de drept au intrat în posesia terenurilor, nu le-au primit pe cele pe care le moşteneau/ primeau prin restituire, ci s-a încercat să se fragmenteze pe cât posibil acest teren, astfel încât oamenii să nu-l poată exploata în mod real şi eficient.

            În situaţia în care cei care trebuiau să se ocupe dupa 1989 de agricultură în România se vedeau în imposibilitatea de a face acest lucru, fie că erau prea bătrâni, fie că nu ştiau  să facă acest lucru, iar dacă vroiau să încerce să eficientizeze acest efort se loveau de lipsa unor comasări a terenurilor astfel încât să fie fiabilă exploatarea lor.

            În România s-a acţionat total opus faţă de alte state est-europene, care se regăseau după 1990 în aceeaşi situaţie cu cea a ţării noastre. Diferenţele s-au făcut în modul în care factorii de decizie au acţionat. Pe de o parte nu s-au desfiinţat cooperativele agricole, ci ele au funcţionat mai departe cu noii proprietari pe post de acţionari. Cu alte cuvinte nu şi-a luat fiecare bucătica de teren, ci a păstrat-o în asociaţie. Nici factorii de decizie centrali, din fiecare stat nu au căutat să pună beţe în roată celor care vroiau să se ocupe mai departe de agricultură, subvenţionându-i chiar, spijinindu-i să-şi pună în practică ideile, iar atunci când au venit bani de la Uniunea Europeană prin intermediul unor programe de finaţare s-au mişcat mult mai repede decât statul român şi antreprenorii au reuşit să creeze adevărate complexe economice, mai multe aici

Singura soluţie de ieşire din această situaţie dezatruoasă a satul românesc, cu tot ceea ce este legat de el, este că cei care locuiesc acolo să înţeleagă că nu pot supraviţui de unii singuri, ci că vor trebui să se asocieze şi să lucreze la comun terenurile şi să folosească la comun resurse de care dispun, pentru a putea face faţă concurenţei agenţilor economici din Uniune şi chiar din exteriorul ei.

Webstock

Profit de ocazie să vă anunt că sunt Blogger Acreditat la Webstock 2014! Aşa că ne putem intâlni cu toţii la JW Marriott Grand Hotel, pe 26 septembrie 2014.

Mai jos este redat în integralitate comunicatul de presă al organizatorilor.

Au început înscrierile la Webstock 2014

București, 15 iulie 2014

Comunitatea online locală își dă întâlnire anul acesta la Webstock, cel mai mare eveniment de social media din România, ce se va desfășura la JW Marriott Grand Hotel, pe 26 septembrie 2014. Totodată, s-a dat startul inscrierilor la conferință și a înscrierilor la Webstock Awards, competiția care aduce în prim plan cele mai inedite proiecte din mediul online, lansate în ultimul an, în România.

Proiectele și campaniile pot fi înscrise în competiție gratuit în perioada 15 iulie – 1 septembrie, într-una din cele 12 categorii ce vor fi jurizate de un grup de practicieni în marketing, comunicare, digital, social media și mobile.

Categoriile anunțate în cadrul acestei ediții sunt: Publishing, Utility, Visual, Blogging Campaigns, Special Projects, Facebook Applications, Bloggers Projects, Mobile Applications,  Corporate Blogs, Innovation, Social Campaigns in online, Video blogging.

În competiție pot participa doar proiectele care nu au participat în cadrul editiilor precedente Webstock Awards, iar un proiect poate fi înscris doar într-o singură categorie. Jurizarea include o etapă de preselecție, ce se va desfășura între 3-8 septembrie și notarea finală, ce va avea loc în perioada 9-19 septembrie.

Pentru mai multe detalii despre înscrierea proiectelor la Webstock Awards 2014 accesați linkul: http://webstock.ro/premii/

WEBSTOCK, FESTIVALUL INTERNETULUI

În fiecare an, Webstock oferă oportunitatea bloggerilor și persoanelor din agenții să întâlnească/reîntâlnească reprezentanți ai companiilor prezente la eveniment. Mai mult, evenimentul oferă și oportunitatea de colaborare a acestora.

Iată  de ce nu ar trebui să ratezi nicio ediție a evenimentului:

NETWORKING. Webstock este un bun prilej de a reîntâlni prieteni din industria comunicării și social media, de a face cunoștiință cu persoane pe care le cunoști doar din online, dar și de a bate palma cu diverse companii pe care vrei să le cunoști mai bine. Webstock este unul dintre acele evenimente la care faci schimb de cel puțin 40 de cărti de vizită de-a lungul zilei.

SUBIECTE. Timp de o zi, conferințele și cele trei micro-evenimente specializate aduc în prim plan cele mai actuale subiecte din indutrie. Pasionații de comunicare, de mobile, de blogging și social media vor asista la o serie de prezentări cu informații utile și se vor lăsa inspirați și motivați de către vorbitorii evenimentului.

TENDINȚELE.INDUSTRIEI. Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniu vor aduce în prim plan tendințele care contează acum în comunicare și social media. Participanții vor afla care sunt oportunitățile momentului și cum să facă față provocărilor mai mult sau mai puțin neașteptate.

ÎNSCRIERI LA WEBSTOCK 2014

Modalitățile de participare la eveniment sunt numeroase și anul acesta. Webstock va reuni atât bloggeri interesați de social media, cât și bloggeri specializați pe diverse domenii și, în același timp, va oferi posibilitatea de participare creatorilor de aplicații și proiecte web & mobile. În același timp, Webstock rezervă un numar de locuri pentru oamenii din agenții și companii care doresc să interacționeze cu comunitatea online.

Pentru înscrieri accesați linkul acesta: www.2014.webstock.ro/solicita-invitatie

Pentru a fi la curent cu știrile despre Webstock, urmăriti atât site-ul www.webstock.ro, cât și contul dedicat de pe Twitter (www.twitter.com/webstockro) sau pe pagina de Facebook (http://www.facebook.com/webstock).

***

Despre Evensys

Cu peste 8 ani de experiență în dezvoltarea de conferințe și seminarii proprii, Evensys (www.evensys.ro) organizează în acest moment o paletă largă de evenimente, ce tratează tematici actuale, relevante atât pentru industria de business locală, cât și pentru cea din Europa Centrală și de Est. Astfel, Evensys dezvoltă conferințe și seminarii proprii, ce acoperă 5 arii de expertiză: Marketing & Comunicare, Internet & New Media, Financiar & Investiții, Real Estate și Retail.

Persoană de contact:

Andreea-Cristina Mielu

PR & Marketing Coordinator, Evensys

Str. Pictor Ion Negulici, nr.32, sect.1, București

Tel: 0733.041.005 ; email: andreea.mielu@evensys.ro ;www.evensys.ro

Primul automobil românesc

Primul automobil românesc a fost construit în oraşul Reşiţa, în atelierele industriaşului Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai bogaţi români de la acea vreme, mai multe despre mare om de afaceri aici.

La construirea primului autovehicul 100% românesc au contribuit şi tehnicieni în aeronautică de la IAR Braşov. Se pare că maşina avea parametrii tehnici deosebiţi, raportat la standardele de atunci, iar confortul celor şase pasageri pe care-i putea transporta era pe măsură.

Producţia nu a durat decât aproximativ doi ani, până când Mai Marii Ţării au decis să trimită linia de producţie în URSS. În acest răstimp au fost produse cca. 1600 de unităţi.

Mai multe despre primul automobil românesc.

Webstock 2014

        Pentru cei interesaţi de sectorul social-media, trebuie să ştiţi că în luna septembrie a acestui an, mai exact pe data de 26, se vor organiza o serie de conferinţe dedicate sectorului online.
        Evenimentul intitulat generic Webstock 2014 cuprinde pe lângă cele câteva conferinţe dedicate mediului internaut şi o serie de concursuri cu premii, dar si posibilitatea de a vă face cunoscute site-urile sau blogg-urile în rândul oamenilor din acest domeniu, putând lega atât prietenii, cât şi viitoare colaborări.
        Mai multe detalii la adresa Webstock 2014.

Un român în Parlamentul Canadian

Dacă nu ştiaţi, există un român în Parlamentul Canadian, pe numele lui Corneliu Chişu. Acesta a plecat din România în anii 70, stabilindu-se iniţial în Italia. După alţi câţiva ani a emigrat în Canada ocupând diverse funcţii, inclusiv în armată.

Acesta a vorbit unei publicaţii româneşti despre cum decurge o campanie electorală şi care sunt regulile acesteia în ţara nord-americană. Aceste reguli par extrem de simple, dar cel mai important este că nimeni nu le încalcă. Fiecare cetăţean canadian poate afla oricând care sunt sursele de finanţare ale unui candidat sau altul, care este viaţa privată acestuia şi are posibilitatea de a-l cunoşte personal, atât în timpul campaniei, cât şi ulterior, fiecare parlamentar are o săptămână pe lună în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea în colegiul său. 

În timpul campaniei, candidatul dă telefoane şi merge din casă în casă să discute cu alegătorii, dar merge şi la lipit afişe împreună cu voluntarii din staful tehnic.

O altă regulă extrem de eficientă se referă la absenteismul parlamentarilor. Aceştia sunt supravegheaţi cu ajutorul unui sistem Whip, iar cei care nu sunt prezenţi în zilele de serviciu sunt pedepsiţi de către formaţiunea politică de care aparţin prin simplul fap că nu vor mai putea fi promovaţi în funcţii de sefi de comisii sau secretari de stat, astfel îi stimulează pe aleşi să vină la serviciu şi să participe la dezbaterile din comisii şi in plen. Este un element ce ar putea fi promovat şi în legislativul nostru, ştiindu-se foarte bine problematica absenteismului la parlamentarii români.

Încă un aspect deosebit de important: în Parlamentul Canadei nu se cunoaşte titulatura de traseist. Se întâmplă extrem de rar ca un parlamentar să treacă de la o formaţiune politică la alta, dar este aproape imposibil ca respectivul să mai poată fi ales de către cetăţeni.

Cred că acest exemplu ar trebui să fie luat şi de către români, dacă un politician schimbă tabăra politică să fie sancţionat în primul rând de către alegători şi astfel am putea reduce drastic numărul impostorilor din politica românească.

Mai multe detalii despre înterviul lui Corneliu Chişu puteţi găsi aici.

România naşte genii

Vorbeam în postările trecute despre performaţele învăţământului românesc. Astăzi am mai citit un articol despre câţiva elevi de la un liceu bucureştean, Liceul Internaţional de Informatică, care au câştigat 10 medalii la un concurs internaţional desfăşurat la Suceava, la care au participat peste 300 de elevi din 37 de ţări. Din cele 10 medalii obţinute, 6 sunt de aur.

Performaţa acestor elevi este cu atât mai lăudabilă cu cât materiile la care au obţinut aceste medalii nu se studiază în România. Informaţia  o găsiţi aici.

Situaţia este cam ciudată în aceste condiţii. De ce nu există aceste specializări în ţara noastră? Poate tocmai din faptul că sistemul nostru de învăţământ este rudimentar şi încremenit în timp, extrem de rigid şi putred în mai toate ungherele sale. Din această mare de incompetenţă şi mucegai, răsar din loc în loc mici oaze de speranţă, de copii geniali pe care cel mai probabil îi vom pierde extrem de repede, tocmai datorită incompetenţei crase a conducatorilor acestui simulacru de sistem de invăţământ.

Ne punem, firesc, întrebarea: de ce aceşti copii nu au posibilitatea de a studia o materie de o mare importanţă, în şcolile din România? Nici măcar în cadrul unui banal opţional? Răspunsul nu va veni nicio data de la cei care gândesc şi concep acest sistem, va trebui să ni-l găsim singuri. În niciun caz nu este vorba de fonduri, pentru că ele există (ar putea fi obţinuţi măcar din fonduri europene), resursă umană – nici atât, nu cât timp problema banilor nu poate fi invocată – se pot face programe şcolare, cu finanţare externă, în care să fie angajaţi profesionişti care să-i poată învăţa pe elevi tainele astrofizicii şi astronomiei.

Analizând această situţie îmi vine în cap şi o altă întrebare, fieresc retorică: de ce nicio universitate românească nu i-a racolat până acum. Măcăr la nivel de universităţi să se reuşească anumite programe de studiu şi cercetare în aceste domenii. Aproape toţi elevii români premiaţi la concursul organizat la Suceava au fost admişi de ceva vreme la mari universităţi din USA sau Marea Britanie. De ce reprezentanţii acelor universităţi au aflat înaintea reprezentanţilor din România ai universităţilor de aceşti elevi şi de performanţele lor?

Probabil va mai curge multă apă pe Dâmboviţa, până cei care conduc sistemul de învăţământ din România să se trezească la realitate şi să întreprindă măsuri eficiente care să ducă la valorificarea resurselor pe care le avem. Până atunci vom ajunge să pierdem în continuare valori şi ne vom alege tot cu plagiatori şi miniştri ai învăţământului ce vor fi porecliţi Abramburel/Abramburica.

Între timp noi ne vom ruga ca elevii noştri de geniu să se reîntoarcă în ţară, după ce vor studia în străinătate şi vor prelua ei frâiele şi vor corecta traiectoria tentativei de învăţământ autohton.

România compioană mondială

Într-o lume invadată pe de-a întregul de fotbal mai primim din când în când şi ştiri despre rezultatele altor discipline sportive. Rezultatele acestea sunt mult peste cele ale sportului rege, aşa cum este el numit de majoritatea jurnaliştilor. Din fericire fotbalul în România nu prea are rezultate notabile, ne bucurăm când o echipă reuşeşte să treacă de câte un tur preliminar în care înving formaţii din Kazahstan sau eu ştiu de pe mai unde. Şi din această penurie a rezultatelor cu adevărat notabile ale aşa-zisului sport rege, se nasc ştiri legate şi de alte discipline sportive, în care avem ca naţiune o istorie mult mai fructuoasă şi lăudabilă.

Un astfel de exemplu este caiacul, acolo unde astăzi Liviu Dumitrescu şi Victor Mihalachi au reuşit să câştige medalia de aur în proba de 1000m. Acelaşi echipaj obţinuse ieri şi medalia de argint în proba de 500m. Aceasta disciplina, caiac 1000m, este şi probă olimpică, cu alte cuvinte putem spune că în viitorul apropiat avem speranţe şi la  medalii olimpice, nu doar mondiale.

Consider că sporturile în care se obţin performaţe la nivel mondial, performaţe care contează până la urmă în sport mult mai mult decât cele locale sau regionale, merită o atenţie şi un respect mult mai mari din partea noastră, chiar dacă nu se bucură de o notorietate la nivelul fotbalului.