http://www.zf.ro/eveniment/record-negativ-2014-numarul-locuitori-scazut-55-000-persoane-populatia-garantia-unei-economii-puternice-iar-demografia-inclusa-categoria-problemelor-siguranta-nationala-13818213/?utm_source=newsletter&utm_medium=li324_mi101541&utm_content=articol&utm_campaign=Romania+a+ajuns+la+cel+mai+redus+nivel+al+natalitatii+de+dupa+al+doilea+razboi+mondial.+%27%27Demografia+este+o+problema+de+siguranta+nationala%27%27&utm_term=li324_mi101541_s145542

Parlamentul ne vrea proşti - Taxa pe cultură

Ştiţi zicala populară: ai carte, ai parte? Ei bine, până acum nu ne-am pus problema ce se întâmplă în caz contrar: dacă nu ai carte, ce se întâmplă?  Când vorbesc despre carte nu mă refer doar la acel obiect de hartie care zace plin de praf în biblioteca, ci şi la cultura per ansamblul său.

Într-adevăr o societate, un popor care nu are o cultură bogată nu supravieţuieşte în timp. Puterea unui stat se măsoară şi prin gradul de cultură al cetătenilor de rând. Ziceţi-mi un singur stat potent economic, militar, dar ai cărui cetăţeni sunt analfabeţi. Nu există, pentru că un astfel de stat nu are cum să existe. Cu cât gradul de cultură este mai scăzut, cu atât standardul de viaţă este şi el mai scăzut, iar într-o astfel de situaţie se va instala rapid anomia socială şi o criză a sistemului de valori.

Un sistem de valori nu poate fi funcţional decât prin cultură.

Se cunoaşte deja faptul că România stă foarte slab la capitolul consum cultural (dacă-mi permiteţi expresia), comparabil cu statele occidentale şi dezvoltate ale lumii. Vedem cum scade dramatic de la an la an numărul de cărţi vândute de către edituri, că sălile de teatru abia în ultima perioadă au mai început să fie frecventate de către tineri. Faptul că  românul nu a fost niciodată consumator înrăit de cultură, nu înseamnă că refuză să se culturalizeze, ci că nu şi-a putut permite acest lux. Totuşi, la spectacolele gratuite sălile sunt pline de cele mai multe ori, ceea ce arată că românul are acea sete de cunoaştere.

Am spus mai sus că a fi consumator de cultură în România, este un lux, nu este o aberaţie, ci o realitate care s-ar putea să se acutizeze în timp. Faptul că mulţi români nu-şi permit să meargă la teatru sau la film sau măcar la un concert, o dată pe an se datorează veniturilor mizere ale majorităţii cetăţenilor.

Mai nou, se pare că şi mai bravii noştri aleşi s-au gândit că a cumpara un bilet la filarmonică sau o carte este un viciu grav ce trebuie taxat drastic, nu de alta, dar un popor mai cult nu-i va mai vota pe oligofreni să ajungă parlamentari – şi vă daţi seama ce tragedie pe poporul asta să nu mai fie reprezentat de cei ca Becali, Vadim sau Eba (aştia sunt doar câţiva, mai cunoscuţi).

Şi ca să nu cumva să ne aflăm într-o astfel de situaţie extrem de nocivă unii s-au gândit să pună o taxă de timbru pe cărţi şi pe biletele la spectacole. Taxa în sine nu pare foarte mare – 1 leu, indiferent de valoarea elementului cultural, nociv taxat – dar în realitate ea ridică artificial preţul şi scade accesul la cultură şi aşa scăzut al românilor.

Ce au putut avea în cap acei 84 de parlamentari, senatori, care au putut vota o astfel de inepţie, nu pot decât să-mi dau cu presupusul, însă pot spune cu certitudine că evenimentul cu pricina – votul tacit al acestei taxe de timbru, a trecut fără să facă prea multe valuri, chiar şi după ce s-a aflat de el.

Oricum ar fi, sperăm că forul decizional, Camera Deputaţilor, este ceva mai plin, decât Senatul, de oameni mai cu capul pe umeri – nu de alta, dar ne-am cam face de tot râsul Europei, fiind singura ţară care pune semnul egal între alcool, ţigări şi cultură.

Aştept reacţiile voastre în rubrica de comentarii!

Rusia sfidează lumea

Am vorbit în nenumărate rânduri despre gândurile necurate ale Rusiei. De obicei mă abţin să dau verdicte de genul: asta-i bună, asta-i rea, ci încerc pe cât posibil să prezint lucrurile cât pot de obiectiv. Dar în ceea ce priveşte Federaţia Rusă, lucrurile stau cu totul şi cu totul special. Recunosc, încă de la începutul articolului că am o antipatie în ceea ce priveşte vecinul de răsărit, colosul sau cum este numit de către popoarele din Estul Europei – Mama Rusie.

De unde am această antipatie? Sincer să fiu nu ştiu exact, pur şi simplu, poate din educaţia pe care am primit-o, mi-au fost inoculate anumite idei sau poate că nu pot fi orb, la toate mârşăviile ruşilor şi că am mai citit şi puţină istorie, pe lângă cea predată în şcolile româneşti de după 1989, cu o puternică influenţă comunistă.

Imi amintesc şi acum spusele bunicilor (din partea ambilor părinţi), legate de experienţele lor din cel de Al Doilea Război Mondial, îndeosebi cele legate de ruşi şi de comportamentul acestora. Tatăl maică-mi îmi povestea că după 23 august, după întoarcerea armelor, când au intrat ruşii în ţară, în toate satele erau ascunse fetele, femeile şi copiii, asta pe lângă bunurile de preţ ale fiecăruia, care dacă picau în mâinile aliaţiilor de la răsărit îţi puteai lua adio de la ele. În ceea ce priveşte femeile, acestea erau violate şi batjocorite de către fraţii estici. În fine, ca să închei cât mai repede povestea, mi-a fost relatată o întâmplare în care prin faţa casei  bunicilor au trecut câţiva soldaţi ruşi. În curte au văzut un cireş imens, în plin rod. Soldaţii l-au întrebat pe bunică-miu  dacă pot lua câteva, acesta le-a răspuns că pot să-şi ia; următoarea mişcare a ruşilor a fost să taie pomul cu totul.

Poate părea doar o poveste, dar în realitate ea arată adevărata  faţă a rusului, a modului grobian în care se raportează la realitate. Exemple de acest fel sunt multe, s-au scris cărţi şi mii de articole de acest fel.

De ce am făcut această introducere? Simplu. Pentru că de mai bine de un an la frontiera estică a României se petrec lucruri ciudate şi periculoase în acelaşi timp. Periculoase pentru noi ca ţară, dar şi pentru stabilitatea întregii lumi.

Războiul din estul Ucrainei arată noua faţă a Rusiei şi adevăratele intenţii ale acestui colos. Trăind într-o eră ceva mai modernă, decât cea din urmă cu 70 de ani, războiul nu se mai poate duce doar pe plan militar cu puşcoace şi cu tancuri, el are nenumărate alte feţe: se duce în plan economic (şi vedem sancţiunile impuse de vestici Rusiei şi vice-versa), mediatic – război informaţional, politic etc.

Despre acţiunile economice şi despre modul în care îşi câştigă şi adepţi din rândurile politicienilor aflaţi la conducerea unor state precum Ungaria, Bulgaria şi chiar din Franţa sau România, am mai scris, însă acum lupta se duce în plan mediatic, în încercarea de a atrage noi adepţi, dar de data aceasta din rândurile populaţiei civile, pentru a crea mişcări populare, frământări sociale capabile să destabilizeze o ţară, o economie şi astfel să vulnerabilizeze statul respectiv în faţa mişcarilor Federaţiei Ruse. De ce face Rusia acest lucru este uşor de observat. Şi-a pierdut influenţa asupra blocului estic european  şi îşi simte orgoliul rănit şi acum încearcă, prin orice mijloace să redobândească puterea.

Mulţi ar putea spune că este normal, că este o mare putere etc. dar uită un aspect: care au fost rezultatele ocupaţiei ruseşti asupra statelor pe care le-a cotropit? Rezultatele au fost catastrofale, nu doar în plan politic, ci şi social prin deportări masive de populaţii, schimbări ale compoziţiei sociale – din punct de vedere etnic (exemplu Transnistria, Nagorno-Karabah etc), dezastre economice – toate popoarele respective sunt cu sute de ani mai înapoiate faţă de Occident în ceea ce priveşte nivelul de trai – cel mai bun exemplu este România şi Republica Moldova care sunt nevoite să treacă prin perioade de tranziţie crunte, iar la 25 de ani acest declaj nu este estompat nici măcar la jumătate.

Ca să vă convingeţi şi singuri, căutaţi exemple de ţări puternice din punct de vedere economic, militar, politic din fostele ţări comuniste sau republici ex-soviete. Răspunsul este extrem de clar – nu veţi găsi nici măcar un exemplu. Statele care au început să mai mişte cât de cât s-au detaşat complet de Rusia şi îi sunt chiar adversari şi se opun mişcării de forţe de rusilor şi ale lui Putin de a duce Federaţia Rusă la forţa pe care o avea până în urmă cu 2-3 decenii.

În prezent circulă un filmuleţ pe facebook, cu un fragment dintr-un discurs al lui Vladimir Putin, care pare că stârneşte furori printre minţile tembele ale puştanilor semi-analfabeţi care nu au nici cea mai vagă idee despre ororile provocate de-a lungul istoriei şi chiar în trecutul apropiat de către ruşi şi nici nu caută să se documenteze pentru a-şi putea forma o opinie argumentată şi iau drept adevăr pur spusele noului ţar. Acesta este link-ul cu framentul discursului.

Eu nu neg spusele lui Putin, ci spun că ele sunt trunchiate astfel încât el să pară apăratorul dreptăţii absolute.

Dar să nu uităm ultimele desfăşurări de forţe din Ucraina, modul în care acţionat, faptul că provoacă periodic reacţii din partea liderilor occidentali, îşi trimite fregvent avioanele să survoleze spaţiile aeriene ale unor state NATO, printre care şi al României, aţâţând veşnic focul discordiei (asta dacă ne este lene să căutăm şi să analizăm istoria).

Pentru a putea face o comparaţie simplă, pentru a putea afla de partea cui vrem să fim: să ne uităm la nivelul de trai al ruşilor în ultima sută de ani şi s-o comparăm cu cea a occidentalilor. Ei bine, aţi aflat rezultatul? Încă mai sunteţi de partea lui Putin? Înseamnă că evoluţia şi progresul sunt doar cuvinte aberante pentru voi.

Bloggerii se implică în comunitate

Aşa cum anunţasem deja, într-un articol precendent, ieri a avut loc o nouă întâlnire a blogosferei din Craiova, la care au participat aproximativ 12 bloggeri. Blogmeet-ul a avut loc la Casa de Cultură Traian Demetrescu, care, trebuie s-o spun, este un susţinător al proiectelor din mediul online, dar şi a altor proiecte culturale, artistice etc.

Subiectul principal al acestui randez-vous blogosferic a fost construirea unei liste de proiecte ce vor fi susţinute de către AsBO (Asociaţia Blogărilor Olteni), ce urmează a fi creată în viitorul apropiat (de vină-i birocraţia), dar şi prezentarea unor elemente de optimizare a blogurilor şi creşterea numărului de cititori (ce să facem – suntem perfecţionişti J ).

Lista de proiecte este destul de lungă, spre 20 de teme – de la evenimente blogosferice, până la activităţi de reciclare sau sportive. Aşa cum era de aşteptat am apucat să punem în discuţie doar vreo 3-4 proiecte (în ordine aleatorie).

Un proiect de mai mare amploare, având în vedere că vor fi vizaţi în primul rând cei care ne citesc, oameni simpli, elevi, studenţi. Numele proiectului va fi Craiova 2.0nline, eveniment ce va fi la a doua ediţie şi se va desfăşura pe data de 7 aprilie; dar nu vă voi dezvălui prea multe detalii acum J

Un alt proiect important este legat de derularea unor cursuri pentru blogări şi nu numai, pentru dezvoltarea blogurilor şi transformarea acestora într-un business. Da, blogging-ul poate deveni un business, o sursă de venit, pentru că orice muncă, dacă este facută ca la carte poate fi transformată în sursă de venit. Aceste cursuri vor fi susţinute de către Damian (alias Creţu), odată la două săptămâni cu o durată de 4 ore – voi reveni cu amănunte.

Şi un alt proiect drag mie, dar şi majorităţii blogărilor, este legat de plantarea de copaci în Craiova şi creare de spaţii verzi. Proiectul va fi demarat în luna martie/aprilie, în funcţie de vreme, iar fiecare cititor poate propune o zonă în care să fie plantaţi copacii.

Puteţi lasa propunerile voastre în rubrica de comentarii din josul paginii, iar eu vă voi răspunde prin a vă mulţumi pentru sfaturi şi a vă invita să participaţi alături de noi în campanie.

Blog-meet de 3 ani

Rămăsesem dator cu câteva informaţii, legat de Blog-Meet-ul aniversar nr 36, adică trei ani de întâlniri blogosferice.

Din păcate nu am mai reuşit să ajung la chef, din motive personale, dar se pare că petrecerea a continuat şi fără mine, vorba aia o bere în  plus nu strică J.

Una peste alta se pare că oamenii s-au distrat de minune, mai ales că au  fost cei mai mulţi participanţi de până acum, peste 30 de persoane, conform estimărilor lui Sergiu.

O să completez şi mesajul lui Sergiu şi al lui Daniel, dacă aveţi un blog şi sunteţi din Craiova sau doar în trecere în ziua blogmeet-ului lunar sunteţi invitaţi să vă alăturaţi nouă, să discutăm proiecte blogosferice, să ne cunoaştem şi offline – chiar dacă suntem internauţi, preferăm socializarea faţă în faţă J.

Următoarea întâlnire a blogosferei craiovene va fi maine, 10 februarie la Casa de Cultură TraianDemetrescu, începând cu orele 18:00.

Banc + 3 ani de blogosferă craioveană

       Doi amici  discutau:

-          Eşti pre nervos în ultima vreme, nu crezi că ar trebui să consulţi un psihoterapeut?

-          Ba da! Chiar ieri am fost!

-          Ei şi...???

-          I-am tras o mamă de bataie...

PS: maine se împlinesc 3 ani de blogosferă craioveană, la care mândru am asistat, ce-i drept doar în calitate de invitat şi prieten al blogărilor.

Se pare totuşi că am reuşit să mă virusez şi să fiu bolnav de Blogosferă. Din acest motiv se va crea  o clinică, nu doar internaută pentru oferirea condiţiilor optime de socializare şi offline a blogărilor din această parte a lumii – AsBO (Asociaţia Blogărilor Olteni – pentru cei care nu au aflat încă).

Întâlnirea va avea loc la Q Clubm sâmbătă 07 februarie, de la 19:00 până la 22:00, unde se va bea bere si se va ciocni o cupă de shampanie, după care taraba se mută la Facebar – ex Chez Nous.

Voi reveni cu amănunte J

Banc + de ce nu o sa fiu niciodata corporatist

Un domn în avion, catre o stuardeza sexy:

- Cum te cheamă, drăguță?

Stewardeza răspunde:

- Benz, domnule!

La care, domnul:
- Frumos nume, are vreo legătură cu Mercedes Benz ?
Stewardeza:
- Da, același preț, domnule (sursa)

12 lucruri comune dintre corporatişti si puscăriaşi

• Stau într-un spaţiu de 2 pe 2;

• Mănâncă la cantina din incintă;

• Ies la ţigară la o distanţă nu mai mare de 10 metri de clădire;

• Sunt abuzaţi de superiori;

• Sunt trimişi constant la cursuri de reeducare (coaching, în cazul corporatiştilor);

• Sunt încurajaţi să îşi toarne colegii, ca să îşi facă viaţa mai uşoară;

• Ca să intre sau să iasă din clădire trebuie să treacă de mai multe puncte de securitate;

• Mâncarea le este inspectată şi de şefi, şi de colegi;

• Toţi au o viaţă afară, dar nu se pot bucura de ea;

• N-au voie pe Facebook;

• Sunt obsedaţi să muncească, ca să-şi reducă pedepsele;

• Dacă sunt eliberaţi, la scurt timp se întorc înapoi, pentru că nu ştiu nimic altceva să facă.(sursa)

plus o caricatura de actualitate, numai pentru cunoscatori ;)

 (sursa)