Reacţii de după alegeri - România europeană.

Revin acum cu un articol legat de campania electorală, modul în care s-a desfăşurat şi rezultatele alegerilor.

Am evitat să mai postez articole în acea perioadă, pe cât posibil, pentru că m-am simţit cam revoltat de ceea ce se întâmpla în jur, de modul în care decurgeau evenimentele şi nu doream să-mi expun gândurile, la cald. Deşi nu a ieşit chiar cum mi-am dorit şi au mai scăpat ceva expresii mai dure, în puţinele postări, cred totuşi că am făcut un lucru bun.

Nu am postat imediat după încheierea alegerilor, pentru că încă eram prins în tumultul evenimentelor şi doream ca scurta analiză pe care urmează să o postez să fie una echilibrată, gândită la rece, lipsită, pe cât posibil, de implicaţii emoţionale excesive.

Pe scurt, consider că a fost o campanie murdară, cel puţin de o parte a baricadei (mă refer strict la cea pentru turul doi de scrutin), dar căreia i s-a opus, pentru prima dată în istoria post-decembristă, o campanie de bun-simţ, echilibrată, dar nu foarte eficientă. Nu a fost eficientă pentru că respectivul candidat nu a apucat să îşi exprime suficient ideile şi viziunile sale în ceea ce priveşte România. Nu că de partea cealaltă am avut ceva concret, dar campania dusă de către etnicul german, s-a bazat foarte mult pe două teme: consolidarea parteneriatelor strategice şi consolidarea statului de drept – implicit lupta împotriva corupţiei, mesaj accentuat îndeosebi în ultima săptămână.

De partea cealaltă am avut un candidat care se pare că nu a înţeles nimic din campaniile duse de către formaţiunea sa politică, în ultimii 10 ani, pe care le-a pierdut. S-a bazat prea mult pe nesimţire, aroganţă şi evitarea unor răspunsuri concrete la întrebări acute.

Se pare că de această dată a învins poporul, care s-a revoltat pentru prima dată, împotriva nesimţirii şi a imposturii.

Cu alte cuvinte: nu a căştigat un candidat, ci mai degrabă a pierdut celălalt. Câştigătorul din turul doi nu a făcut nimic extraordinar, ci s-a prezentat publicului exact aşa cum este, nu a încercat să îşi creeze o imagine artificială, ba mai mult – atunci când a fost acuzat de non-combat, datorită stilului său lipsit de agresivitate, ceea ce reprezenta o noutate pentru România, acesta a răspuns extrem de simplu: decât să fiu mitocan, mai bine pierd. A căştigat enorm cu această atitudine, mai ales în ochii celor care au un nivel de pregătire profesională peste medie şi care îşi obţin informaţiile dintr-un mediu online, care este împânzit de date dintre cele mai diverse şi care nu este supus cenzurii.

Faptul că tinerii, şi mai ales cei cu pregătire profesională peste medie, au putut obţine informaţii reale, care contraziceau de cele mai multe ori ceea ce se dădea pe posturile de ştiri (aşa-numite de ştiri), i-a făcut pe aceştia să ia atitudine şi să se implice în exerciţiul demiocratic. Nu au mai putut fi atraşi de sloganuri medievale de genul: ăla nu este ortodox, nu este român, ne vinde ungurilor etc. Faptul că tinerii au conştientizat că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene, unde sunt prezente valori ca: multiculturalismul, multilingvismul şi se pune accentul pe diversitate, imi dă speranţe de mai bine. Mă face să cred că viitorul meu nu va mai fi legat de o societate cu mentalităţi învechite, care nu fac altceva decât să dezbine.

Exact această implicare a unor categorii de cetăţeni, care obişnuiau să stea într-o stare latentă, a făcut ca aceste alegeri să fie atipice din multe puncte de vedere şi să fie analizate pe toate părţile de către specialiştii din întreaga lume.

Noile tehnologii au avut un rol determinat în această campanie şi în rezultatele obţinute după turul al doilea de scrutin. Au transmis informaţii în timp real către categorii de cetăţeni, până atunci ignoraţi de către politicieni, pentru simplul motiv – că nu erau implicaţi în procesul electoral şi nu erau interesanţi.

Ei bine, se pare că tocmai această nepăsare şi ignorare a politicienilor, a acestor categorii de cetăţeni, i-a scos din sărite pe tineri, care s-au decis să se implice activ.

Ignorarea cu bună-ştiinţă a românilor aflaţi în diaspora şi lipsa de reacţie, voită, a organizatorilor alegerilor, a mai pus încă o picătură, în paharul deja plin al românilor, sătuli de clasa politică românească.

Acest fapt a determinat crearea unui bulgăre de zăpadă, lansat pe versantul unui munte, care s-a mărit rapid şi a lovit clasa politică românească, invadată de către politruci, cu forţa unei avalanşe de proporţii. Votul românilor  fost în primul rând unul împotriva sistemului politic. Din această revoltă a ieşit căştigător personajul/candidatul care nu era perceput ca reprezentantul politichiei româneşti. Decenţa cu care acest candidat s-a prezentat în toate apariţiile sale publice, a întărit opinia românilor, că el este altfel, nu este aceeaşi mâncare de peşte care ni se servea la fiecare campanie electorală. Şi într-adevăr românii au votat altfel, au votat o schimbare radicală a modului în care se face politică în România.

Practic acest moment reprezintă, din punctul meu de vedere, adevărata revoluţie şi ruperea de un regim al umbrelor macabre, care subjuga România de câteva decenii. De ce afirm acest lucru? Din simplul motiv că românii s-au implicat masiv în aceste alegeri şi au lovit cu putere un regim, bazat pe un mod arhaic de a conduce o ţară, o naţiune.

S-a mai încercat în anul 1996 o astfel de schimbare, în care s-au investit emoţii şi speranţe enorme, dar care au fost înabuşite rapid, de către structurile care încă nu muriseră. De data această, există mult mai multe premise favorabile îndeplinirii scopurilor comune. În aceşti 18 ani, contextul în care se află România este altul, suntem alături de cele mai puternice state ale lumii, atât în plan economic, politic, cât şi militar, ceea ce reprezintă un plus considerabil.

La acest context economico-politico-militar, se mai adaugă şi faptul că românii cunosc mult mai bine ce înseamnă democraţia şi economia de piaţă. Au fost în ţările occidentale, au văzut cu ochii lor care etse nivelul de trai şi nu mai pot fi amăgiţi cu un litru de ulei şi un kg de zahăr. Nu mai vor să primească de la stat alimente, ci vor să şi le permită singuri, asta nu au înţeles cei care au fost implicaţi în politică în ultimii 25 de ani.

Şi totuşi, nu toţi românii au înţeles acest lucru, încă mai există oameni care aşteaptă locuri de muncă de la preşedinte, încă mai cred că statul trebuie să le asigure pâinea. Aceşti oameni au rămas încremeniţi în timp şi spaţiu, ei nu au habar că trăiesc în secolul XXI şi s-au arătat nemulţumiţi de alegerile pe care le-au făcut copiii şi nepoţii lor. Nu o să întru foarte mult în amânunte.

Oricum, e bine, când totul se termină cu bine; în ideea că am rămas cu speranţe după aceste alegeri (pentru prima dată de cand am devenit major), şi cel mai important este că de data aceasta contextul pare să fie favorabil unei reorganizări a societăţii.

Susţinere pentru diaspora

În data de 14.11.2014 Asociaţia Evolve îi invită pe cei care Susţin dreptul la vot în condiţii decente pentru românii din diaspora, la o Plimbare în Piaţa Mihai Viteazul, începând cu orele 18:00. Membrii asociaţiei vor discuta cu cei care se li vor alătura acestei plimbări pe teme diverse, începând cu dreptul de a vota pentru orice cetăţean român şi continuând cu teme legate de democraţie. Se pot alege şi alte subiecte în legătură directă cu cele enunţate anterior. Nu de alta, dar să facem plimbarea mult plăcută şi utilă.

Trebuie menţionat şi faptul că s-au facut şi demersuri pentru organizarea unor manifestaţii publice care să susţină Dreptul la vot, al românilor aflaţi în afara graniţelor ţării, dar toate aceste demersuri au fost respinse şi nu s-a acordat aviz pentru desfăşurarea lor, aşa cum s-a întâmplat în ale oraşe ale României. O singură astfel de solicitare a primit aprobarea de a se desfăşura, cu condiţia ca ea să aibă ca punct de desfăşurare Parcul Nicolae Romanescu – zona Velodrom. În cele din urmă organizatorii au decis să renunţe la această din urmă locaţie, considerând-o improprie derulării unor astfel de evenimente.

Şi pentru a nu se pierde oportunitatea de a se întâlnii cu susţinătorii democraţiei şi a drepturilor constituţionale, din Craiova şi nu numai, s-a decis de comun acord, cu o parte dintre cei care-şi anunţaseră iniţial prezenţa la miting, să ieşim la o PLIMBARE de socializare J

Ca să nu mai lungim taina prea mult, vă spun doar atât: ne vedem vineri 14 noiembrie, în Piaţa Mihai Viteazul la o Plimbare în care ne vom cunoaşte şi vom dezbate temele mai sus menţionate.

PS: puteţi veni cu mamă, tată, fraţi, bunici, chiar şi caţelul şi purcelul, pentru că e bine să fim cât mai mulţi la această plimbare în fosta Piaţă a Prefecturii şi să vă ascultăm părerile şi opiniile, pentru că pentru noi contează.

Bancul săptămânii

Şi pentru că tot m-am săturat de campania asta electorală, zic să mai schimbăm puţin subiectul, să ne mai înveselim, nu alta:

Anul trecut de Halloween am strigat la nevasta-mea:

-         Iubito este o vrăjitoare la uşă, îi deschid?

-         Da, zice ea, dă-i nişte dulciuri şi trimite-o acasă.

De atunci soacră-mea nu mai vorbeşte cu mine J

Şi o melodie simpatică se ne mai anime starea  

Susţinere pentru diaspora

Şi pentru că vorbeam de foarte multe ori de atitudine şi de modul în care se implică fiecare în societate, înainte de a cere ceva şi după ce am citit următorul articol încare se vorbea de faptul că peste 7000 de clujeni susţin românii din diaspora printr-un miting în Cluj-Napoca, am prins şi eu curaj şi am decis să iau atitudine şi să arătăm că oltenii nu sunt mai prejos şi că îşi iubesc la fel de mult fraţii plecaţi din ţară şi că pot lupta alături de ei.

Pentru că am văzut dispreţul total al autorităţilor faţă de cetăţenii români din diaspora şi modul flagrant în care le-a fost acestora îngrădit dreptul constituţional, de a vota, prin diferite tertipuri care mai de care mai cinice şi lipsa de reacţie a şefilor de instituţii implicaţi în organizarea procesului electoral, m-a determinat să îniţiez un demers prin care doresc să-i invit pe cei care sunt de părere că trebuie să fim alături de cetăţenii români din diaspora, joi 13 noiembrie la orele 18:00 în Piaţa Mihai Viteazul, să le arătăm că ne pasă.

Pentru a vă alătura acestui demers, trebuie să intraţi la adresa şi să apăsaţi butonul Participă sau pur şi simplu să vă alăturaţi nouă la această întâlnire de susţinere, săptămâna viitoare. Tot ce va trebui să faceţi este să fiţi prezenţi şi să credeţi cu adevărat că putem face ceva să schimbăm atitudinea autorităţilor faţă de semenii noştrii plecaţi în căutarea unui trai mai bun în Occident. Ei nu trebuie priviţii ca nişte trădători de neam, aşa cum a lăsat de înţeles Primul-Ministru, în conferinţa de presă din seara primului tur al alegerilor.

Sper totuşi să reuşim să mobilizăm oamenii şi să luptăm împreună pentru o cauză comună, aceea de a ne apăra drepturile constituţionale şi de a ne oferii tuturor şansa de a putea alege după cum ne taie capul sau poate ceva mai responsabil, în dorinţa de a schimba aceste practici utilizate de ani de zile, care ne-au dus la faliment social. Statul în expectativă nu este o soluţie. Aici eşti PRO sau CONTRA dreptului de a putea vota toţi cetăţenii români, indiferent unde se află, în ţară sau în străinătate.

În speranţa că rezonăm întru-câtva cu această idee, vă invit să participaţi joi, 13 noiembrie orele 18:00 în Piaţa Mihai Viteazul, la o întâlnire de susţinere a dreptului la vot, pentru toţi românii.

Nu uitaţi să intraţi şi pe pagina de facebook dedicată acestui eveniment şi să susţineţi demersul nostru, dar să vă invitaţi şi prietenii, bunicii căţeii şi pe cine mai doriţi voi, să arătăm că nu suntem indiferenţi cu ce se întâmplă cu semenii noştrii.

Reunirea Frăţiei KGB-iste - pericolul dezintegrării României

Deşi am încercat din răsputeri să mă abţin şi să nu scriu despre politică pe acest blog, cu atât mai mult în campania electorală. Am încercat să-mi păstrez neutralitatea în ceea ce scriu, pe cât posibil, dar deja mi-am pirdut răbdarea şi încep să mă gândesc serios la emigrarea definitivă din această poşircă de ţară, care constat, pe zi ce trece, că se afundă din ce în ce mai mult în mocirla de dinaintea anului 1989.

Şi dacă nu v-aţi convins până acum că am dreptate şi-o daţi înainte cu trăiască Republica, o să vă mai zic încă odată şi care sunt argumentele care mă determină să fac asemenea afirmaţii.

În primul rând această campanie electorală nu a fost nici pe departe ceea ce se aştepta (în mod normal), ci lupta s-a dus cu atacuri sub centură, atacuri la persoană, iar guvernanţii s-au folosit pentru a N-a oară de pomenile electorale, argumentate abject. Ceea ce este cel mai rău  (dacă putem spune aşa), este faptul că românii stau în expectativă şi sunt resemnaţi. Reacţia plebei este ca şi inexistentă. Ni se pare normal ca cei de la ţară să voteze obligaţi după cum le dictează primarul, sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca au votat PSD şi Ponta (în Dolj s-a procedat astfel).

Singurele diferenţieri faţă de anul revoluţiei şi de anii 90, sunt:

+ atunci cetăţenii au avut reacţie şi ştiau să protesteze,

+ se pleca cu un handicap major – toate trusturile de presă erau manipulate politic şi nu exista internet.

În rest nu există diferneţe majore, poate doar posibilitatea de a pleca din ţară fară vize şi poate astă este singura noastră scăpare, a celor care nu au făcut pact cu sistemul şi nu aşteaptă un job de la partid şi nu acceptă mita electorală.

Şi ca să nu mă depărtez prea mult de titlul articolului, chiar dacă poate o să fie mulţi care o să sară în sus şi să zică bla bla, că asta nu e titlu pentru mediul blogosferic, o să le spun următoarele – când eşti în mocirlă nu stai să pari mironosită. Aşa că personal consider că trebuie să fim ceva mai radicali în atitudine dacă vrem să schimbăm ceva în bine în ţara asta, că mergem ca până acum cu diplomaţie, cu înţelegere pentru cei mai săraci cu duhul nu o să ajungem niciunde.

Până acum aşa am acţionat, mai cu mănuşi de catifea, că să nu resimtă imbecilul palma pe care o primea, prea tare, dar acum cred că vremea mănuşilor de catifea a trecut, este expirată.

Deşi credeam că la 14 ani de la momentul de cumpână în care ne-am aflat în anul 2000, când C.V. Tudor a intrat în turul 2 alături de Ilici şi cu riscul ca un handicapat mintal să câştige alegerile şi practic să ne trimită pentru veşnicie în haos, ei bine, se pare că retardatul s-a întors şi pare că încă mai are energie pentru a scoate capul şi a-şi face auzit glasul.

Ca să vă fac să înţelegeţi, rezultatul obţinut de CV Tudor, de 4% aproximativ, în primul tur, l-au făcut extrem de vocal. Se pare că pericolul ne pândeşte în continuare. Acest oligofren al politicii româneşti a declarat că va susţine candidatul PSD şi a fost extrem de vocal la adresa DNA care a reuşit cu chiu cu vai să bage la pârnaie nişte amârâţi care au făcut numai bine ţării – jefuind-o de câteva miliarde de euro.

Poate nu eram atât de aprins, când trebuia să imi exprim punctul de vedere referitor la contextul politic de după alegeri, dacă retardul politicii împreună cu penalii de la guvernare nu ar avea cele mai mari şanse să câştige alegerile.

Că tot vorbeam în articolul de ieri de contextul politic regional în care ne aflăm, o să trec în revistă, în câteva rânduri, câteva elemente care, sper, să-i trezească puţin la realitate pe cei care citesc acest blog.

Ascensiunea şi agresivitatea Federaţiei Ruse, din ultimii ani ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte stabilitatea economică-politică-socială a României. În toate statele în care a intervenit Rusia, în prezent se confruntă cu grave probleme în toate sectoarele, ba chiar au ajuns să piardă teritorii – cu alte cuvinte – riscăm ca România să fie dezintegrată.

Avem exemplul Ucrainei, cel mai recent, dar să nu uitâm de Georgia cu Osetia de Sud, Zona Nagorno-Karabah din Caucaz.

În plus nu trebuie să uităm de ex-Yugoslavia, care a avut un conducător în stilul lui CV Tudor, pe Miloşevici, care a fost susţinut de către Rusia – rezultatele s-au văzut în scurt timp – statul Yugoslav s-a destrămat, iar conducătorul ei a fost condamnat pe viaţă, pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Acestea sunt cele mai grave acuze pe care le poate primii cineva, Miloşevici a fost condamnat pentru săvărşirea a peste 120.000 de crime în mod direct şi alte câteva zeci de mii, în urma deciziilor sale.

Revenind la România şi la contextul politic actual şi dacă ne uităm la rezultatele alegerilor şi mai ales asupra noilor coaliţii putem să ne dăm uşor seama de faptul că riscăm să ajungem în aceeaşi situaţie ca şi Ucraina, Yugoslavia, Azerbaijan, Armenia şi Georgia.

Legătura pe care o fac şi încerc s-o pun pe tapet cu sitaţia de la sfăşitul anilor 90, este că acest CV Tudor şi Iliescu (fostul şef al actualului PSD), defilau cu pancarde cu mesajul: daţi în Miloşevici, daţi în noi. Am amintit mai sus cine a fost acest Miloşevici, apărat cu ardoare de către aceşti KGB-işti infiltraţi în politica românească, care s-au opus aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană.

Aceiaşi KGB-işti sunt acum iarăşi în postura de a căştiga electorat şi să vină la putere, numai că acum nu mai avem un conflict în care să ne implicăm de partea NATO, România este într-o altă postură, iar Rusia nu mai este în agonia în care s-a aflat în anii 90. Pericolul este şi mai mare. Riscăm să fim iarăşi sub influenţa Rusiei, iar acum o vom face pentru mulţi ani de acum încolo şi ne putem lua adio de la unirea cu Republica Moldova sau o reîntâlnire cu fraţii de peste Prut în societatea europeană.

Aşadar, fraţilor avem de ales pentru turul 2: Rusia sau Europa.  Nu mai explic încă odată care sunt taberele.

Primele impresii de după alegeri

Primele impresii de după aceste alegeri, desfăşurate pe 2 noiembrie, sunt unele triste. Sunt triste din mai multe motive. Se pare că după 25 de ani există în continuare suficienţi cetăţeni care nu s-au dezmeticit şi orbecăie în continuare rătăciţi şi debusolaţi, fără să accepte niciun fel de punct de stabilitate care să-i servească drept reper.

În contunare sunt mulţi români care nu s-au prezentat la aceste alegeri, din comoditate sau din prostie – pentru că n-avem pe cine vota. Părerea mea, dacă eşti în situaţia de a nu fi votat, din orice motiv – dacă ai fost sănătos şi te puteai ţine pe picioare şi nu te aflai în diaspora – eşti la fel de prost ca si cei care votează pentru un kg de ulei; aia pentru că se vând foarte ieftin şi renunţă la orice urmă de demnitate, iar ceilalţi care puteau vota, dar nu au vrut, pentru că-i lasă pe cei care se vând să-i conducă.

Rezultatele de la urne au urmat oarecum tredul la care se aştepta toată lumea, adică primele 6-7 poziţii au rămas aceleaşi ca şi în sondajele efectuate înaintea alegerilor. Ce m-a frapat însă, este procentul mare, nesimţit de mare al primului candidat. Mă aşteptam ca cei din zonele tradiţional roşii (Oltenia şi Moldova), să se fi destupat puţin la creieri în cei 25 de ani. Ştiu că pare o afirmaţie dură şi că probabil o să fie mulţi cunoscuţi care să-mi zică băi, ne jigneşti aşa... noi suntem oameni serioşi, iar eu o să le răspund sec – nu sunteţi atâta timp cât votaţi tot roşu după atâţia ani.

Nu ai cum să votezi urmaşii partidului comunist în actualul context internaţional (eu aş merge şi mai departe – niciodată). Nu te uiţi ce se întâmplă la graniţele tale cu Ucraina, Ungaria etc? evidnt că nu. Pentru că nu te interesează. Eşti mulţumit că te-ai ales cu ceva după aceste alegeri, te-ai ales cu kill-ogram de ulei, dar ne-ai vândut pe toţi, te-ai vândut ieftin şi ne-ai aruncat pe toţi ceilalţi într-o hazna din care nu vom mai putea ieşi curând (mai ales dacă se vor adeverii aceste rezultate şi turul doi de scrutin). În actuala situaţie cum aş putea eu să te respect şi să te mai tratez ca pe o fiinţă umană? Am şi eu demnitatea mea, chiar dacă m-ai vândut alături de tine pentru o sticlă de ulei.

Cu siguranţă vor exista şi unii care îmi vor spune că nu se va putea schimba nimic, ba se poate schimba, dacă schimbăm ceva, dacă ne complacem şi stăm cu mâinile în sân resemnaţi cu sigurânţă nu se va schimba nimic în bine.

Gândiţi-vă la cum aţi dus-o în ultimii ani! În contextul în care lumea occidentală nu a mai fost în criză economică. România pentru cine nu ştie încă – a reintrat în recensiune economică şi de data aceasta nu mai este tehnică, aşa cum spunea tovarăşul Prim-Ministru. Un tovarăş care şi-a făcut campanie susţinând că a scăzut taxele – dacă eşti dobitoc şi te uiţi pe Acasă Tv şi Antena 3, poţi susţine acelaşi lucru, dar dacă ai un minim de memorie şi nu suferi de amnezie severă, îţi aduci aminte că în urmă cu doi ani şi jumătate plăteai cu 35 de taxe mai puţin. Adică acum plăteşti (teoretic), mai mulţi bani, decât cu 2 ani în urmă – asta dacă mai ai din ce să plăteşti.

Singurele taxe pe care le-a scăzut sunt cele din ultimele 2 luni – pentru că venea campania electorală şi alegerile şi trebuia să le ia ochii la fraieri – pentru că a pus o taxă (taxa pe stâlp) pentru firmele care încă mai mişcau, pentru a face rost de bani pentru asistaţii social care stau cu mâna întinsă pentru a primii pomană. Dacă încă nu ţi-a revenit memoria în acest sens, să-ţi aduci aminte de faptul că am fost împovăraţi de taxe, te sfătuiesc să stai dracului acasă pe 16 noiembrie – dacă uiţi până atunci, nu-i nimic o să-ţi aduc eu aminte ce trebuie să faci.

Ca să continui cu argumente, când spun că cei care votează roşu sunt proşti sau complici – o să mai zic să se gândească dacă actualul tovarăş din fruntea Guvernului, s-a dezis de vreunul dintre borfaşii luaţi de către DNA şi bagţi la pârnaie sau sunt în urmărire penală. Evident că nu a făcut acest lucru. Dar vă puteţi gândi că în orice altă ţară civilizată, dacă un politician este suspectat că ar fi corupt şi apar convorbirile şi stenogramele în public, îşi dă demisia în secunda doi, la noi însă – nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute. Poate credeţi în continuare că în România nu s-a furat niciodată şi defapt noi suntem putred de bogaţi, dar nu ne dăm seama – pai în cazul astă – de ce mai accepţi o sticlă de ulei pentru votul tău? De ce te vinzi atât de ieftin?

V-aţi întrebat vreodată de ce zonele cele mai sărace sunt roşii şi de ce zonele în care s-a mai mişcat ceva în 25 de ani nu au fost niciodată roşii? Dacă nu aţi facut-o până acum, o puteţi face acum, până nu este prea târziu.

Dacă eşti un om raţional, cerebral şi cu stimă de sine poţi lua amărâta aia de sticlă de ulei (sau ce mai primeşti pentru vot), şi gândeşte-te că intri singur în cabina de vot şi poţi pune ştampila pe cine vrei tu, de preferat pe alţii decât cei care au încercat să te mituiască, pentru că ei trebuie să recupereze banii investiţi în uleiul pe care l-ai primit.

Dacă eşti un om care nu vrea să primească nişte ciozvârte drept pomană şi numai în campaniile electorale, ci vrei doar să ai posibilitatea de a putea muncii decent, în propria ţară, în care nu eşti prădat de taxe şi impozite şi dacă vrei să fi pe propriile picioare şi să nu mai stai cu mă-ta şi cu tac-tu până la 35 de ani nu poţi vota roşu, nu-i poţi vota pe cei care taxează munca şi plătesc nemunca şi nu-i poţi susţine pe cei care urmează politica partidului comunist – partidul este în tot şi toate.  Uitaţi-vă la ţările în care există în continuare asemenea politici, să vedeţi ce abuzuri există şi cum o duc defapt cetăţenii de rând.

Dacă asta vreţi, să ne ducem la partid să cerem de muncă sau dacă nu-i convine lu’ X de mutra ta, te dă afară, iar tu nu vrei ca să se întmple asta, pentru că nu vei mai avea unde să te duci – să-şi aducă aminte că aici este Europa, iar voi (cei care susţineţi partidul roşu), vă puteţi duce în Cuba sau Vietnam, dar personal vă recomand Corea de Nord – şi vă pot ajuta în acest sens.

Şi ca să nu mai lungesc acest articol inutil, o să închei prin a-mi arăta susţinerea pentru cei care s-au sculat din pat duminică şi au votat, mai ales pentru cei care au stat ore în şir pentru a-şi putea exercita acest drept.

PS: cei care vor să voteze partidul roşu comunist şi al lor candidat, tovarăşul agarici şef de guvern, trebuie să ştie – următorul tur de scrutin se va desfăşura special pentru ei în data de 17 noiembrie J.

Vino la vot!

Pentru că tot ne apropiem de data de 2 noiembrie, data alegerilor prezidenţiale şi pentru că tot aud în jurul meu oameni care susţin că nu se vor prezenta la acest exerciţiu democratic – pentru că sunt scârbiţi de clasa politică, am decis să mă alătur celor care doresc să schimbe această atitudine.

În primul rând trebuie ca fiecare dintre noi să înţeleagă un singur lucru – democraţia oferă drepturi, dar înainte de toate şi OBLIGAŢII. Un fost preşedinte american a spus o vorbă înţeleaptă: înainte să întrebi ce face statul pentru tine, întreabă-te ce faci pentru stat. Nu poţi emite pretenţii şi nu poţi înjura la nesfârşit tot ce este în jurul tău, pentru simplul fapt că nu-ţi place ceea ce vezi, nu te regăseşti în nimic. Perfect de acord cu tine, nici mie nu-mi place ceea ce văd în jurul meu, dar înainte de toate trebuie să te implici să schimbi ceva, nu doar să aştepţi să facă alţii în locul tău.

A alege să rămâi pasiv şi doar să mustăceşti nemulţumit, nu îţi dă dreptul, moral, să fi vocal, să-ţi exprimi nemulţumirea şi să-i înjuri pe ceilalţi. Dacă tu nu îţi poţi misca fundul din pat în duminica alegerilor pentru 10 minute sau să faci o pauză în activităţile curente pentru a-ţi asuma o decizie, nu te mai numeşti cetăţean, eşti doar un om – atât; nu poţi cere altora să facă alegerea în numele tău – pentru că eşti prea leneş ca să poţi face ceva în plus, înafară de a arunca vine pe alţii.

Şi pentru că tot vorbeam de faptul că nu-ţi asumi responsabilităţi, o vor face alţii pentru tine, chiar dacă nu le ceri acest lucru. Dacă tu, te consideri un intelectual, un om cu bun simţ, educat, dar îţi este lehamite de clasa politică şi nu poţi vota politruci care urmează să te fure – uită de partea cu educat, citit etc. pentru că nu eşti aşa – eşti în primul rând un LAŞ, chiar dacă nu te regăseşti în cei care candidează, eşti obligat să mergi la vot, să-ţi exersezi acest drept. Poate suna ciudat – eşti obligat să exersezi un drept, este o obligaţie morală în primul rând.

Fac parte din rândul celor care susţin o lege care să prevadă obligativitatea de a merge la vot, iar pentru a-mi susţine punctul de vedere  voi prezenta o listă scurtă de argumente în acest sens:

+ dacă toţi cetăţenii s-ar  prezenta la vot nu s-ar mai frauda masiv alegerile, iar rezultatele vor reprezenta foarte fidel alegerile reale şi opiniile românilor,

+ ponderea celor care votează pentru un kg de ulei, zahăr şi căldări va fi mult mai mic şi astfel nu ne vor mai decide ei soarta,

+ vei avea posibilitatea de a da un vot de blam la adresa celor care candidează, dacă ei nu ne reprezintă interesele, prin anularea buletinului de vot. Există posibilitatea de a anula buletinul de vot, iar dacă numărul celor care îşi anulează buletinele de vot este mai mare decât al celor care au buletinele valabile, va reprezenta o palmă serioasă dată candidaţilor care au şi aşa un obraz acoperit de şorici,

+ îţi vei asuma cu adevărat statultul de cetăţeni, devenind un om responsabil şi implicat în acţiunile derulate în cadrul naţiunii democratice şi-ţi vei câştiga dreptul moral de a protesta atunci când nu-ţi convine ceva.

Sincer să fiu, privind actualii candidaţi, nu cred că va putea spune cineva că nu găseşte puncte comune cu măcar unul dintre cei 14:

+ dacă îţi plac desenele animate şi te uiţi la ele împreună cu copilul tău de 2 ani, poţi vota Ponta,

+ dacă eşti amator de filme porno şi ai fetişuri bizare, o poţi vota pe Udrea,

+ dacă eşti fan Robocop şi-ţi plan nemţii şi rigoarea lor, poţi vota Johanis,

+ dacă eşti de părere că trebuie băgaţi la pârnaie toţi borfaşii din politichie, o poţi vota pe Macovei,

+ dacă vrei să votezi la mişto, dar îţi place Brânza, îl poţi vota pe William.

+  dacă îţi place de Ponta, dar nu şi culoarea roşie, îl poţi vota pe Tăriceanu.

Şi exemplele pot continua.

Dacă argumentele mele nu te-au convins, poate vor reuşi ceilalţi să o facă prin argumentele lor: Mărgineanu, Andi Moisescu sau Mihai Viteazul J.