sâmbătă, 18 iulie 2015

SĂ RÂDEM CU/DE DIOGENE

Citind de-a lungul timpului și ceva filozofie, am dat peste câteva povestioare pline de tâlc pe care o să vi le împărtășesc. Ele îl au ca protagonist pe Diogene, iar dacă ne aruncăm un ochi peste ele ne putem da seama cu ușurință de faptul că acesta semăna foarte mult ca fel de a fi cu Woody Allen J

Siguranța din dreptul țintei

Odată Diogene se uita la antrenamentul  de tir al unui arcaș care nu nimerea nici o țintă. Dându-și seama de lipsa de pricepere a trăgătorului, Diogene s-a dus și s-a așezat în dreptul țintei.
-        Pleacă de acolo sau vei fi rănit, l-a luat la rost arcașul.
-        Dimpotrivă, ținând seama de cât de prost tragi, este singurul loc în care mă simt în siguranță, a replicat Diogene.

O inscripție de autoexcludere

Un bărbat care era cunoscut în Atena pentru faptele sale rele a gravat pe un lintou al casei sale un aforism care spunea: Nici un rău să nu pătrundă aici. Aflând asta, Diogene a comentat:
-        Și unde va dormi acum stăpânul casei?

Cea mai potrivită oră pentru masă

Întrebat odată care era ora cea mai potrivită pentru a mânca, Diogene a răspuns:
-        Dacă ești bogat, când dorești, dacă ești sărac, când poți.

Baia jegoasă

S-a dus Diogene la o baie pentru a avea o înfățișare decentă, dar observând cât de murdară era cada, l-a întrebat pe proprietar:
-        Cei care se îmbăiază aici unde se spală după aceea?

Seara pietrelor, ziua tatălui

Văzând că fiul unei prostituate se distra aruncând cu pietre în oameni, Diogene i-a strigat:
-        Băiete, nu da cu pietre în necunoscuți, că poate îl lovești pe tatăl tău. (aviz amatorilorJ)

Un anunț tardiv

Unuia care l-a lovit fără să vrea cu o bucată de lemn pe care o căra și care i-a spus apoi: fii atent!, Diogene i-a replicat:
-        De ce îmi spui asta? Ai de gând să mă mai lovești odată?

Vinderea lui Diogene

Diogene a fost făcut prizonier și scos la vânzare ca sclav. Când crainicul l-a întrebat ce știa să facă, el a răspuns:
-        Știu să poruncesc. Vezi dacă vrea cineva un stăpân.



UN WEEK-END PE MĂSURA REALIZĂRILOR LUI DIOGENE SĂ AVEȚI!



Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI



vineri, 17 iulie 2015

GROW UP - SEMINAR SURSE DE FINANȚARE PENTRU ONG-URI

Astăzi la orele 17:00 Asociația Allons-y în parteneriat cu Asociația Evolve vor derula una dintre acțiunile proiectului Grow Up – Seminar de prezentare a Politicii de coeziune 2014-2020/Programe de finanțare pentru ONG-uri.
Evenimentul va avea loc la sediul Asociației Allons-y – str. Bibescu, nr1 (la intersecție cu str. Brestei/fostul ICEMENERG).
Sunt invitați să participe toți cei care doresc să afle care sunt obiectivele actualei Politici de Coeziune și reprezentanți ai ONG-urilor locale.

Pentru a putea  primii notificări și obține informații puteți da Like paginii de Facebook a proiectului sau site-ul asociației www.allonsy.ro

miercuri, 15 iulie 2015

ANALIZE ȘI PREVIZIUNI

Probabil că fiecare dintre voi a mai citit presa ultimelor zile și a văzut că peste jumătate dintre știrile din online și din offline sunt despre Ponta sau PSD etc. Asta nu este neapărat un lucru deranjant, dacă nu ar fi fost vorba despre aceeași știre, de parcă în țara și în lumea asta nu s-ar mai întâmpla nimic, tot cosmosul s-ar învârti în jurul acestei știri.
Și de parcă nu ar fi suficient că toți au același subiect, îl abordează identic, spun aceleași lucruri încât ai la un moment dat impresia că toți au același creier. Pentru că tot este la modă să fi  jurnalist și să te racordezi la singurii neuroni existenți, o să fac și eu la fel, nu de alta, dar nu-mi place să rămân pe dinafară și tocmai eu să rămân privat de posibilitatea de a uza de neuroni, în cazul de față ai altora J
 Cu alte cuvinte o să încerc să abordez subiectul și să fac previziuni, după o scurtă analiză, sper ceva mai bune ca ale celorlalți (deși nu sunt jurnalist – doar blogger amator).
În primul rând, s-o luăm cu începutul – cu toții se întreabă de ce premierul nu-și dă demisia. Păi cum să și-o dea, cine ar mai avea vreo șansă să ocupe acest post din partidul lui sau din coaliția de la guvernare? Odată dată demisia, premierul și PSD își vor lua adio de la guvernare și de la banul public. Pe lângă asta ar pierde și posibilitatea de a putea pune presiune pe instituțiile statului și să încerce să se salveze de procurori. În plus, actualul premier nu mai este agreat nici măcar în propriul partid. După pierderea alegerilor într-o manieră lamentabilă, pentru cei aflați în funcții de conducere, din partea PSD, a fost foarte clar că vor împărtășii rând pe rând aceeași experiență – datul cu subsemnatul, nu în fața stării civile, ci în fața organelor de anchetă.
Oricum era de așteptat ca V. Ponta să bată în retragere după ce a alergat de unul singur, în campania electorală și a ieșit pe locul doi.
Retragerea într-un con de umbră a lui Victor Viorel Ponta s-a lăsat îndelung așteptată și încă nu a venit. Deși mulți analiști au previzionat că o posibilă retragere ar fi însemnat automat și dispariția de pe scena politică, în realitate era tocmai invers. Trebuiau să susțină retragerea lui ca unica șansă de a rămâne în politică. Rămânerea într-o funcție care să permită să stea departe de presă, măcar o vreme, i-ar fi asigurat premisele unei viitoare reveniri în forță și probabil ceva mai înțelept, după ce ar fi cunoscut și gustul unei înfrângeri care încă nu-l omorâse (politic vorbind).
Evident că o asemenea mișcare ar fi trădat o gândire profundă, onoare și demnitate, ceea ce se pare că nu este cazul. Actualul premier nu poate fi suspectat de asemenea lucruri, poate doar dacă făcea parte din distribuția unui film SF, ne puteam imagina că un politician român are asemenea virtuți/defecte (dacă ești PSD-ist, rămâne valabilă cea de a doua variantă).
Ca să nu o mai lălăi mult, o să fac următoarea previziune: V.V. Ponta va mai rămâne premier scurt timp, după care își va pune cruce pe viitorul său politic, iar PSD-ul va trece printr-o criză profundă, cauzată de pierderea guvernării și de către DNA, peste care va putea trece numai dacă renunță la scheletele trecutului și se va reforma din temelii. Dacă acest colos politic va amâna încă odată această reformă, întreaga clasă politică românească va trece printr-o groaznică și prelungită criză, ce va afecta țara, în sensul că va deschide calea unor formațiuni extremiste, exact ca în Occident.
Spun asta, deoarece niciuna dintre formațiunile politice românești nu a învățat nimic în ultimii 25 ani și nimic din ceea ce se întâmplă la nivel mondial după criza economică, în special. (din păcate aceasta este realitatea și în celelalte țări)

Vă puteți imagina o Europă anomică în care extremismul este la el acasă? Ei bine, să sperăm că nu va fi cazul pentru accelerarea ascensiunii extremiștilor în oricare dintre țările lumii.

sâmbătă, 11 iulie 2015

AFORISM

Dacă o carte și un cap se ciocnesc și se aude sunând a gol, este oare vina cărții?

Lichtenberg

joi, 9 iulie 2015

BANC CU PONTA - SAU E REAL?!

 Ponta spune că s-a întors din Turcia fiindcă se săturase să mănânce rahat



După ce au văzut tentativa de barbă a lui Ponta, absolut toți hipsterii și-au ras azi bărbile: ”E umilitor să arătăm ca Ponta!”

miercuri, 8 iulie 2015

FILOSOFI, CREȘTINI ȘI IDIOȚI

Pico della Mirandola a fost un  filosof italian din Renaștere, care s-a distins prin înțelepciunea sa și prin memoria sa prodigioasă. Încă din copilărie a atras atenția prin precocitatea cunoștințelor acumulate. Odată, pe când era doar un copil, Pico a făcut o demonstrație de talent în fața mai multor persoane care asistau la o reuniune, iar un cardinal, care era și el de față, a comentat cu malițiozitate că toți copiii minune devin idioți când ajung adulți. Pico nu și-a înghițit vorba și a spus:
-        Într-adevăr, se vede că Eminența Voastră a fost un copil minune.

Dacă vrem să fim puțin realiști, dacă ne gândim la nivelul intelectual al reprezentanților Bisericii, încă din cele mai vechi timpuri ei s-au crezut mult peste nivelul omului de rând – atât intelectual, cât și al legăturii cu Dumnezeu. În realitate ei doar s-au crezut acolo sus, eventual alături de Dumnezeu Tatăl, când de fapt ei erau lângă Scaraoschi – plini de invidie, avari și avizi de putere, dar mai ales complotiști.

Un alt caz, de om geniu, care a fost atacat de către Înalții Prelați, a fost Machiavelli. El a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de secretar al Cancelariei din Florența, ceea ce i-a permis să-l cunoască, printre alții, pe Cesare Borgia. Tocmai nedisimulata sa admirație arătată acestui personaj tulbure a ajuns să fie poreclit majordomul diavolului.
Mulțumită intensei sale activități diplomatice, Machiavelli a cunoscut secretele vieții politice, în care, conform opiniei sale, predominau manipularea și înșelăciunea. A dezvoltat în cele din urmă o filozofie politică cu trăsături realiste, care ridică în slăvi rațiunea de stat, întrucât pentru orice om de stat singurul lucru important este să-și păstreze puterea și să mențină ordinea. Principele trebuie să fie înainte de toate un strateg care știe să-și calculeze acțiunile în vederea singurului rezultat care îl interesează: succesul. Prin urmare, scopul scuză mijloacele.
Având o viziune atât de lipsită de ocolișuri și pesimistă asupra politicii și condiției umane, nu este de mirare că circulă următoarea legendă în jurul morții sale: se spune că, de acum bolnav și cu puțin timp înainte de a muri, Machiavelli a visat că murise. În visul său a avut acces la viziunea paradisului și a infernului. În paradis se aflau cei înfometați, cei blânzi și cei săraci cu duhul, în timp ce infernul era plin de filosofi, libertini și oameni de stat. Când Machiavelli a povestit despre ciudatul său vis, cineva l-a întrebat unde prefera el să-și petreacă veșnicia. Machiavelli a răspuns:

-        Fără nicio îndoială, prefer compania papilor, principilor și regilor, decât pe cea a călugărilor, cerșetorilor și apostolilor.



Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

CĂSĂTORIA PERFECTĂ

Montaigne, filosof francez din secolul al XVI-lea care a făcut în Eseuri dovada unui scepticism tolerant și moderat, considera că nu există în epoca sa o instituție mai bună decât cea a căsătoriei, deși, e drept, își nuanța afirmația spunând că alegerea partenerului trebuia făcută totdeauna după criterii raționale și nu lăsându-se purtat de pasiuni. În ciuda faptului că sunt atâția cei care se plâng de viața lor conjugală, este imposibil să ne dispensăm de această instituție. Concluzia sa a fost următoarea: cu cât căsătoriile se întâmplă la fel ca și cu coliviile: păsările aflate în afara lor caută cu disperare să intre, iar cele care se află înăuntru caută tot cu atâta disperare să iasă.

O altă afirmație a lui, demnă de notat a fost: căsătoria perfectă ar fi cea între o oarbă și un surd.









Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI