Matematică bisericească

V-aţi întrebat vreodată ce o să facă la şcoală copiii noştri după ce o să fie reintrodusă religia ca disciplină obligatorie?
Iată răspunsul

(sursa)

Pro sau Contra orei de religie în şcoli

De câteva zile, pe toate posturile de ştiri şi pe toate site-urile de socializare s-a dezbătut intens subiectul: pro sau contra orei de religie.  Un subiect inutil, din punctul meu de vedere.

Adică ne punem problema religiei şi a faptul că în câţiva ani nu o să aibă România pupători de moaşte şi deştia care sunt mândri că sunt români, fără să respecte vreun pic legile şi bunul simţ, în general.

La noi chestia cu religia şi cu crezutul sau nu în Dumnezeu a ajuns să se rezume la făcutul de cruci infinite la fiecare trecere pe lângă un lăcaş de cult, la pupat icoane, moaşte şi la aruncat bani cu nemiluita în cutia milei, devenită un fel de spagă către popă – ca să se roage el pentru noi, oamenii de rând. Deşi încrederea în Biserică, în ceea ce-i priveşte pe români, depăşeşte 70-80%, conform majorităţii studiilor făcute, iar românii se consideră credincioşi şi bisericoşi, habar-n-au ce se sărbătoreşte de Crăciun sau de Paşte (căutaţi filmuleţe pe youtube – nu vreau să le fac publicitate, dar dacă sunteţi curioşi le puteţi căuta). Cu toate că în majoritatea statelor laice, occidentale, Biserica este la grade de incredere mult sub cea din România, această instiţie socială este mult mai implicată în societate, construieşte şcoli, spitale, azile şi se ocupă de oamenii străzii. La noi în schimb, Înalpreasfinţitul nu ştie altceva decât să  mai ceară  bani pentru instuţia pe care o  păstoreşte, de la Bugetul de Stat, pentru a mai construi biserici. Conform unor estimari, destul de realiste, numărul de clădiri aparţinând Bisericii va depăşi 21000 până în anul 2020, în prezent numărul  situându-se în jurul valorii de 18-19000, comparativ cu numărul de şcoli şi grădiniţe de numai 3000.

După ce vedem la televizor abundenţa şi bunăstarea în care se scaldă mai marii Bisericii şi chiar unii dintre popii de rând (intenţionat am folosit termenul de popă), iar sistemul de învăţământ şi cel sanitar se zbat în mizerie, sunt unii dintre noi care au sărit, destul de vehement, să ia apărarea profului de religie, care va rămâne fără slujbă. În primul rând, majoritatea celor care susţin ora de religie au o cultură îndoielnică sau se lăfăie din banii publici şi-şi câştigă mandatele cu ajutorul pochilor, cum spuneau unii pe la Tv. Cu alte cuvinte, au tot interesul să existe în continuare oameni spălaţi pe creier, pupători de moaşte.

Cred cu tărie că există multe alte subiecte sociale care merită mult mai multă atenţie şi ore de dezbatere publică. Unele dintre acestea, ca să ne legăm şi de sitemul de învăţământ, sunt de genul: educaţia sexuală, bunele maniere, etica şi morala – care nu sunt învăţate la ora de religie sau abandonul şcolar extrem de ridicat. Ei bine, niciunul dintre aceste subiecte nu este dezbătut măcar în spaţiul public, darămite să se caute şi soluţii. Noi de ne ocupăm de săracii profi de religie şi de Biserică. Niuna dintre acestea (religia şi Biserica),  nu îi ajută pe copii să reuşească în viaţă, pe când un sistem de învăţământ performant – DA.

 (sursa)

De ce nu se face asta – să se investească în învăţământ, probabil pentru faptul că oamenii mai educaţi, mai instruiţi sunt mai greu de fraierit să dea votul către corupţi şi banii către biserică şi taxe aberante, ei sunt mai exigenţi, caută performanţa – ştiu ce-i aia o VALOARE şi nu pot fi prostiţi chiar atât de uşor. Uneori e mai bine să ai de aface cu zombii intelectuali, oameni de manevră, care acceptă pe nemestecate orice li se aruncă în materie de informaţie.

Ca să nu o mai tot lungesc atâta inutil, o să-mi expun în punctul de vedere foarte clar: NU SUSŢIN ORA DE RELIGIE ÎN ŞCOLI, aş scoate-o definitiv chiar, dar probabil sunt unii care ar dori ca progeniturile să înveţe câteva rugăciuni, iar ei nu au suficient timp pentru asta, ŞI NU VREAU SĂ FIU OBLIGAT SĂ-MI LAS COPILUL SĂ FIE TRANSFORMAT ÎN ZOMBI CARE NU GÂNDEŞTE, NU ACŢIONEAZĂ, DAR SE DUCE SĂ PUPE ICOANE.

O vorbă din bătrâni spunea aşa: ne naştem inteligenţi, dar educaţia ne ruinează (îndeosebi cea religioasa). Să ne gândim puţin câte state dezvoltate cunoaştem, cu un standard ridicat al vieţii, în care Biserica şi religia sunt în prim-planul a orice mişcă în ţara respectivă – rezultatul=ZERO. Cu alte cuvinte – când religia primează învăţăturii, populaţia se imbecilizează, iar ţara se năruie.

Vă recomand să citiţi şi: PRO sau CONTRA Bisericii?! Pro sau Contra Bisericii 2, Învăţămânutul celor frumoşi şi deştepţi

Bancul domnitei

În magazin, vânzătorul, zâmbind, o întreabă pe clientă:
– Ce doreşte, domniţa?
– Domniţa doreşte o sticlă de Martini, un bărbat adevărat şi sex sălbatic, dar a venit după pâine.

O săptămână culturală

Ştiu că în ultima perioadă am cam lăsat-o mai moale cu scrisul pe blog, dar nu-i neapărat vina mea, ci a timpului, care-mi pare din ce în ce mai puţin şi mai grăbit.

Deşi am fost mai leneş cu scrisul de articole, mi-am făcut totuşi ceva timp pentru câteva pasiuni, pe care le cam lăsasem puţin de izbelişte: filmele (la cinematograf) şi evenimentele culturale – ale Filarmonicii Oltenia şi ale Operei Române.

Da, săptâmâna trecută a fost puţin mai aglomerată, pe partea de desfătare culturală, care a venit de minune după programul de la birou, puţin prelungit, că de – trebuie ternimate rapoartele. În fine, ideea e că toate cele trei evenimente, la care am participat, m-au uns pe suflet, deşi am fost rupt de oboseală ele au avut un efect mai ceva ca al cafelei negre, neîndulcite (pentru că, nu-i aşa, cafeaua cea mai bună se bea simplă pentru ai simţi aroma).

Pe scurt evenimentele au fost următoarele:

+ am văzut celebrul film despre viaţa lui Stephen Hawking, un film care sincer m-a impresionat, dar despre care nu o să dau prea multe detalii, vă las plăcerea de a-l viziona, bine-nţeles, într-o companie plăcută, aşa cum am avut şi eu J

+ concertul de vineri seara de la Filarmonica Oltenia a fost unul de excepţie, venit în urma unui parteneriat cu Asociaţia Interculturală Româno Koreană. În urma acestei colaborări au fost derulate mai multe spectacole, dar acesta a avut ceva deosebit. Pe lângă dirijorul sud-korean, LEE GEUN-WOO, pianista HYE-WON LEE şi SUNGHO SONG – bariton, am avut-o pe scenă şi pe micuţa violonistă KIM JUNG-A, de numai 9 ani, dar care în ciuda vârstei extreme de fragede a reuşit să ridice sala în picioare după reprezentaţia sa.

+ şi nu în ultimul rând am vizionat şi celebrul spectacol ELIXIRUL DRAGOSTEI – L’elisir d’amore, a lui Gaetano Donizetti, pusă în scenă de către Andras Kurthy, în premieră în Craiova. Opera este despre povestea de dragoste dintre Nemorino şi Adina.  Sincer să fiu, nu mă dau în vânt după astfel de poveşti, ba chiar evit, pe cât posibil, astfel de spectacole, care nu de puţine ori mi s-au părut plicticoase şi puerile, dar de această dată lucrurile au stat puţin diferit, am reuşit să fiu atent până la sfârşit şi chiar să trăiesc momentul. Şi de data aceasta am avut tentaţia să refuz invitaţia, fără să cunosc detalii despre piesă sau despre autor. Am avut totuşi noroc să  ajung la premieră, la insistenţele Mirelei, al cărei articol despre spectacol vi-l recomand.  Şi chiar mi-a părut bine că am dat curs invitaţiei, opera în sine nu trebuie povestită, pentru că nu aş reuşi să fac altceva decât să distrug, prin descrierea mea, curiozitatea voastră şi poate nu o să vă duceţi la viitoarele puneri în scenă ale operei. Dacă eşti pasionat de cultură şi ai un oarecare simţ al umorului şi mai ales dacă ţi-a plăcut viaţa, este imposibil să nu-ţi placă această piesă şi mai ales să nu te regăseşti într-unul dintre cele două personaje. Mie mi-a plăcut şi rolul doctorului, creator de elixiruri miraculoase, care arată adevărata faţă a oportunistului autentic.  Iar ca un sfat de viaţă, dacă-mi permiteţi – nu cautaţi elixiruri magice, ci căutaţi soluţiile în voi înşivă, s-ar putea să aveţi mai mult succes.

Iar dacă vrei să fii un devorator de evenimente culturale live te invit la Filarmonica Oltenia şi la Opera Română, unde se vor derula o serie de spectacole dintre cele mai interesante şi nu vreau să  fiu crezut pe cuvânt, ci convingeţi-vă singuri, participând la spectacole.

PS: am fost şi în culise după spectacolul de la Opera Română, L’elisir d’amore, unde am socializat cu artiştii, cei care au pus în scenă, in mod fabulos, personajele şi ne-au cufundat într-o lume fantastică, în care am trăit pe viu emoţiile întâmplărilor.

Bancul de săptămână

Tatăl îi spune fiului:
- A cunoaşte o femeie pe internet este un lucru neserios.
- Dar, tată, ru unde ai cunoscut-o pe mama?
- La cazinou ... :)

Rusia vrea o Noua Ordine Mondială

Deşi în ultimele săptămâni conflictul din Ucraina pare să ia o turnură nefavorabilă, lăsând foarte puţine şanse păcii, în România posturile de ştiri şi media în general, par să fie încremenite în timp şi spaţiu. Pentru aceşti deontologi ai presei româneşti,  ceea ce se întâmplă în ţara vecină şi chiar în jurul României pare să fie de demeniul SF, este ceva ce nu poate fi redat in  prime-time. De ce? Asta nu ştiu, putem face doar speculaţii, dar înainte de asta să facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor, una chiar extrem de scurtă şi nu neapărat în urdine cronologică:

-          Ξ Recent s-a încheiat un nou Pact de Pace la Minsk, denumit în puţinele articole – Minsk 2, care, la fel ca şi Minsk 1, nu a fost respectat. Acest lucru era de aşteptat, de mai toţi analiştii serioşi ai lumii, aşa că urmările nu au surprins pe nimeni. Se pune întrebarea – de ce s-a mai semnat, dacă se ştia că nu va fi respectat? Şi mai ales – de ce s-au dus liderii Franţei şi Germaniei acolo, în numele cui au negociat – neexistând un mandat din partea Uniunii ca cei doi (Holande şi Merkel), să reprezinte UE la negocieri. De ce cei doi au stat la masă cu Putin, care a susţinut sus şi tare că Rusia nu are niciun amestec în Ucraina (nu că l-ar fi crezut cineva), şi de ce cei doi nu au căutat să impună punctele de vedere ale aliaţilor principali, NATO şi SUA. O să expun la finalul articolului care este părere mea în ceea ce priveşte aceste evenimente.

-          Ξ Apar din ce în cemai multe informaţii despre o posibilă invazie a Rusiei asupra unui stat membru NATO, aflat în estul Europei – cele mai multe indică una dintre ţările baltice, dar nu sunt excluse România sau Polonia – toate aceste state având un istoric nu tocmai fericit al relaţiilor cu Federaţa Rusă.

-          Ξ Recent Grecia s-a arătat deschisă unei infuzii de capital provenit din partea Rusiei, punând astfel presiune pe partenerii europeni şi americani. După ce acordurile pe care Grecia le-a semnat pe timpul crizei economice, pentru a se salva de la colaps, au eşuat, în primul rând din cauza demagogiei politicienilor de la Atena şi a lipsei reformelor reale ale economiei, banii veniţi dinspre est par acum  Mină de Aur, mai ales că nu vin însoţiţi şi de politici de austeritate, luptă împotriva corupţiei etc. Banii veniţi astfel, nu ar aduce nimic real pentru cetăţenul de rând, pentru că ei ar alimenta în continuare conturile politicienilor corupţi şi incapabili. Dar se pare grecii sunt deschişi acestei finanţări lipsite de condiţii prea multe.

-          Ξ Cazul Greciei nu este unic în Europa, situaţii asemănătoare existând şi în cazul Ungariei, Ciprului, Serbiei şi Bulgariei. Toate aceste ţări au o istorie strâns legată de Rusia, fie ca limbă, cultură (Serbia şi Bulgaria), fie prin parteneriatele semnate de-a lungul secolelor – cum este cazul Ungariei. Aceste state au semnat recent contracte de construcţii de infrastructură macro (centrale atomo-electrice, rafinării, gazoducte etc), în care principalul partener este Federaţia Rusă care şi finanţează în parte aceste lucrări. Acest lucru nu ar fi unul negativ, dacă nu ar fi în actuaşul context geo-politic. În plus ar reprezenta şi mite date către oficialii acestor ţări pentru a juca rolul de cal trioan în interiorul UE

-          Ξ Escaladarea unor mişcări şi frământări revizioniste pe tot cuprinsul estului Europei – aşa-zisul Ţinut Secuiesc, este doar un exemplu, însă revizionismul priveşte graniţele tuturor statelor blocului de este al Bătrânului Continent. Pentru a putea înţelege acest aspect ar trebui să facem o scurtă trecere în revistă a graniţelor acestor state în ultima sută de ani. Evident că la nivelul mentalului colectiv au rămas încă răni nevindecate. Exact acest lucru exploatează şi ruşii,  alimentează aceste orgolii  pentru a inflama întreaga zonă, destabilizând astfel ordinea locală.

Ţelul final al Rusiei nu este destabilizarea şi mai apoi alipirea acestor state estice, ci alipirea în final a întregii Europe recent createi Uniuni Euro-Asiatice. Practic acest lucru ar însemna că politica întregii Europe să fie dictată de la Moscova.

Şi poate că pentru un simplu cititor al acestor rânduri, faptul că Moscova ar dicta politica Europei, nu ar fi neapărat un lucru negativ, că până la urmă el ar fi tot un om de rând. Ei bine, dacă te afli într-o astfel de situaţie, cititorule, dă-i te rog un search pe Google şi caută să vezi cu cine te-ai înfrăţii într-un scenariu ca cel propus de ruşi – care este nivelul de trai în Rusia, Kazahstan, ce popor civilizator au fost ruşii pe unde s-au dus, faptul că economia lor a duduit secole de-a rândul, marile descoperiri ale lumii au venit de la Răsărit, iar ruşii nu au strămutat popoare întregi şi nu au falsificat istoria pentru a arăta cât de bravi sunt.

Dacă ai înţeles esenţa paragrafului anterior şi tot îi crezi pe rusnaci cei mai tari, eşti invitatul/a meu să te cari în Pustiul Siberian, acolo unde luxul şi bunăstarea sunt la ele acasă (conform gândirii tale).

Cu alte cuvinte – fraţilor căscaţi ochii la informaţiile care vă mai parvin cu ţârâita şi puneţi-le cap la cap şi nu mai puneţi botul la informaţiile deontologilor din media românească, care încearcă să muşamalizeze sitaţia de fapt şi în ceea ce priveşte Ucraina  (pentru că s-ar putea să ne privească direct), şi în ceea ce priveşte realitatea cu rusul, ca istoric vorbind, el nu a demonstrat că este capabil să facă altceva decât să subjuge, să lenevească, să distrugă şi să violeze.

Iar cei care-l văd pe Putin mare om de stat şi le arată el americanilor, că-i pune cu botul pe labe, că merită; îi invit să emigreze la muncă în Federaţia Rusă şi Uniunea Euro-Asiatică, nu în Uniunea Europeană şi SUA.

http://www.zf.ro/eveniment/record-negativ-2014-numarul-locuitori-scazut-55-000-persoane-populatia-garantia-unei-economii-puternice-iar-demografia-inclusa-categoria-problemelor-siguranta-nationala-13818213/?utm_source=newsletter&utm_medium=li324_mi101541&utm_content=articol&utm_campaign=Romania+a+ajuns+la+cel+mai+redus+nivel+al+natalitatii+de+dupa+al+doilea+razboi+mondial.+%27%27Demografia+este+o+problema+de+siguranta+nationala%27%27&utm_term=li324_mi101541_s145542