EUROPA ÎNTRE CRIZĂ ȘI INVAZII

Probabil ați auzit cu toții, mai ales în ultimele săptămâni, despre criza imigranților din Europa.

Contextul este următorul: celebrele Revoluții ce aparțin Primăverii Arabe (așa cum au fost ele numite în presa internațională), au adus haos și anomie socială în câteva țări musulmane, care în ciuda faptului că aveau regimuri dictatoriale, erau sigure și relativ pașnice (comparativ cu situația actuală). Regimurile respective au fost înlăturate prin mișcări populare încurajate, mai mult sau mai puțin, de către Occident, în frunte cu SUA, care susțineau implementarea democrației în aceste zone.

În loc să aducă democrația, stabilitatea și bunăstarea în țările atinse de astfel de mișcări, în realitate a fost adusă ANOMIA SOCIALĂ – criză acută a sistemului social, cauzată de lipsa reperelor și a liderilor în care populația să aibă încredere și care să e apere interesele. Noii lideri, de cele mai multe ori susținuți de către Occident, nu au făcut altceva decât să apere interesele marilor companii internaționale (cu precădere din sectorul exploatării resurselor de subsol – petrol, gaze, minereuri, etc.), în dauna intereselor populației care cu toate că trăia la limita sărăciei, a sărăcit continuu.

Cine are interesul real ca în aceste zone ale planetei să existe în permanență conflicte civile sau războaie? Puteți să vă dați singuri seama sau vă puteți găsi anumite răspunsuri. Cert este că în acest moment soluțiile nu sunt găsite, soluții care să fie sustenabile și care să producă efecte pentru populația acestor zone.

După ce am trasat în linii extrem de largi contextul, acum vedem și care sunt efectele: Europa, aflată în plină criză – pe toate sectoarele economic, politic, de viziune, moral etc. frământată de propriile neputințe și atacată din toate părțile de politruci și grupuri de interese, este acum luată cu asalt de grupuri enorme de imigranți proveniți din țările africane și asiatice, acolo unde avusese loc și Primăvara Arabă, care văd în UE un El Dorado.

Ceea ce surprinde în toată această situație – nu că Europa este în criză sau că sunt valuri enorme de imigranți, ci lipsa de reacție a Occidentului, a țărilor implicate în această realitate. Tot ce a putut face o țară ca Germania a fost să accepte valurile de imigranți și a încercat să le impună și celorlalte state să primească imigranți pe teritoriul lor. Reacția liderilor UE lasă enorm de mult de dorit. În loc să caute măsuri de prevenire și de împiedicare  a imigranților să între pe teritoriu european, se limitează doar la declarații inutile și la măsuri de întârziere a imigranților.

Deși ocolită de valurile masive de imigranți, România pare să fi intrat și ea în joaca politrucilor europeni, semn că ai noștri nu sunt mai deștepți ca ai lor, ci chiar că sunt mai proști – s-au băgat într-o horă proastă care nici măcar nu e a noastră (privind lucrurile doar la nivel național). Mergând pe principiul ajutorului reciproc, România trebuia să vină cu soluții, nu să le accepte pe cele mai aberante, doar din simplul fapt că ele au venit de la Bruxelles sau de la Berlin.

După ce că Europa nu a reușit să rezolve problema propriilor grupuri etnice defavorizate – romii, acum se leagă la cap inutil, accentuând chiar problemele pe care le are în prezent. De ce ar face cineva așa ceva, de ce ar sacrifica binele propriilor cetățeni, ajutând alți cetățeni, străini, care au și altă mentalitate și care nu de puține ori aduc și haos.

Un exemplu în acest sens, pe care o să-l tot dau, este cel al capitalei UE, Bruxelles, unde populația de origini musulmane a depășit o treime din populația totală a orașului. Asta nu ar reprezenta în sine o problemă, dacă nu ar veni la pachet cu alte probleme.  Acum câțiva ani în acest oraș a existat o răzmeriță a celor de origine musulmană, care solicitau drepturi suplimentare – gen, dreptul de a le fi respectată religia (nimic rău în asta), însemnând practic călcarea în picioare a tradițiilor majorității – împodobirea bradului de Crăciun. Adică, în piețele publice ale Bruxelles-ului nu trebuie împodobiți brazi, deoarece acest lucru înseamnă pentru ei o ofensă adusă religiei lor. Personal am stat de vorbă cu mulți cetățeni musulmani (de altă origine decât cea română), care mi-au confirmat că religia lor nu interzice împodobirea brazilor și că doar unii imami propun acest lucru (mai ales cei din Arabia Saudită). Cu alte cuvinte – eu te ajut să îți găsești o viată mai bună, iar ca răsplată mă calci în picioare.

Astfel de situații se pot repeta și în alte orașe ale Europei. Departe de mine să fiu un bisericos, dar nu vreau să schimb aberațiile religiei creștine cu cele cretine ale anumitor imami. Dacă țin atât de mult la valorile religiei lor și dacă vor să trăiască într-o lume care respectă ad-litteram cuvântul Coranului și interpretările aberante ale extremiștilor musulmani, de ce nu au rămas în țările lor, de ce au ajuns în sărăcie lucie, de ce există țări cu peste 98% din populație analfabeți (Yemen, Oman), și mai ales DE CE NU AU EMIGRAT ÎN ALTE ȚĂRI ARABE/MUSULMANE ÎN CARE NU ESTE RĂZBOI ȘI CARE ECONOMIC STAU MAI BINE CA MULTE ȚĂRI EUROPENE??? Răspunsul este extrem de greu de dat. însă un lucru este cert – NE VA AȘTEPTA O PERIOADĂ LUNGĂ DE CRIZE, INVAZII ȘI RĂZMERIȚE CAUZATE DE POPULAȚIILE DE ORIGINE MUSULMANĂ. Nu întrevăd nicio speranță de îndreptare a  lucrurilor, cu atât mai mult cu cât nu există niciun lider european care să propună o soluție tranșantă.

Ar mai fi vreo întrebări esențiale, la care voi încerca să ofer un răspuns într-o altă postare: de ce Europa și America nu atacă ISIS? Și  ce garanții avem că în valurile de imigranți nu sunt și sandilăi de la ISIS?

BANCURI DE ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE

Șampanie, o cutie de ciocolată, spumă pentru cadă, un buchet de trandafiri, 6 prezervative - 500 ron....
Invidia din ochii vânzătoarei - de neprețuit.

Bulă pensionar bătea la uşile doctorilor. Ajuns la un spital se adresează unei surori de la fişier!
- Am nevoie de un doctor specialist şi de ochi şi de urechi.
- Nu avem un astfel de doctor. Pentru ce vă trebuie?
- Pentru că una văd şi alta aud!

Ultimul studiu medical la nivel național: la rezultatul analizelor medicii au constatat ca tot mai multe persoane de etnie romă suferă din cauza lipsei de fier.

Dacă băiatul cu care ai ieşit la prima întâlnire a memorat culoarea ochilor tăi, înseamnă că ai sânii prea mici!

Soțul și soția acasă. Sună telefonul. Soțul ridică receptorul, ascultă jumătate de minut, fără să scoată un cuvânt apoi îl pune la loc. Soția:
-Cine a fost?
-Probabil cineva de la Meteorologie a greșit numărul. A întrebat: "Draga mea, orizontul este curat?"

ACTIVITĂȚI BLOGOSLOVITE - bloggeri în offline

Și pentru că vorbeam de faptul că bloggerilor din Craiova le place să petreacă foarte mult timp și în offline, acum am încă o dovadă. În week-end-ul trecut s-a desfășurat o competiție caritabilă – Cupa devolei pe nisip, care își propunea strângerea de fonduri pentru renovarea unei școli din Republica Moldova și astfel să susținem studiul în limba română și în țara vecină/ soră.

La un astfel de eveniment nu putea lipsi AsBO, adică Asociația Bloggerilor Olteni. Participarea noastră a fost destul de spectaculoasă, reușind să ajungem în sferturile de finală ale competiției. Nu este rău, având în vedere că mulți dintre noi (adică toată echipa de volei a bloggerilor) au job-uri sedentare, cu multă muncă de birou și unii sunt trecuți de 40 de ani (vârsta fiind doar biologică, ei fiind mici copii pe interior și sprinteni la exterior). Am avut și tricouri personalizate.

Personal, am ținut cu 2 sau chiar 3 echipe, am și jucat pentru două dintre ele – AsBO și Allons-y – asociația unde lucrez. Cea din urmă – pentru că are mulți pasionați de sport și oameni activi în tot ce înseamnă inițiativă civică, a fost prezentă la start cu două echipe – Allons-y și Eurostar (grupul informal al acesteia). Atât AsBO cât și Eurostar au ajuns în sferturile de finală ale competiției. Eurostar a trecut în optimi de Allons-y, după un meci fratricid.

Având în vedere că a fost o competiție amicală fairplay-ul și voia bună au fost la ele acasă.

           Competiția a fost câștigată de echipa Colegiului Nicolae Titulescu (care are și clase de sportivi – voleibaliști), după ce i-au învins în finală de Noobs (cei care trecuseră în sferturi de echipa bloggerilor).

Pentru a demonstra că bloggerii iubesc și sportul nu doar calculatorul, ne vom întâlni sâmbătă în Parcul Nicolae Romanescu la un cros caritabil. Evenimentul va începe la ora 9:00 din față de la Ciobănașul.  Pentru cei care doresc să participe la cros invitația rămâne deschisă, iar pentru cei mai comozi o invitație la alergatul cu privirea J

ACTIVITĂȚI BLOGOSLOVITE

Vă întrebați de ce nu am mai scris în ultima perioadă pe blog? Ei bine, am fost extrem de prins în activități de muncă (pentru că se pare că bloggerii au și ei job-uri) și în activități bloggoslovite (ca să-l citez pe Daniel), acțiuni care consumă foarte mult timp, dar foarte plăcute.

Ca să spun lucrurilor pe nume – este vorba despre pregătirea Colțului Blogger-ului, care va fi amplasat într-o locație ținută secret până acum publicului larg (deși actuala locație este posibil să fie schimbată), dar cred că va fi o idee trăsnită și nouă pentru România. Tot ce vă pot spune despre ea, e că va beneficia de internet gratuit, va fi în aer liber și va cuprinde și băncuța din poza următoare (la care am lucrat din greu, alături de ceilalți bloggeri – Sanda, Daniel, Mircea și Mirela – deși noi am fost doar cu finisajele, lucrarea îi aparține unui sculptor), după ce în prealabil va fi prezentă la o expoziție în zilele următoare.

Pe lângă astfel de activități, voi participa mâine, sâmbătă 29 august, la Cupa de Volei pe Nisip,  un turneu amical, caritabil ce va fi desfășurat pe durata a două zile (29-30 august), pe terenul amplasat în spatele Sălii Polivalente din Craiova. Sunt înscrise 32 de echipe în competiție. Problema mea este următoarea – cu ce echipă să țin/joc?????? Sunt înscris în concurs cu două echipe, una a bloggerilor si alta a Asociației Allons-y – unde lucrez și sunt manager de proiect. Grea decizie, dar cred că voi juca pentru ambele (măcar câteva mingi de fiecare parte), pentru că oricum suntem pe tablouri separate și nu ne putem întâlni decât în fazele superioare, unde nu cred că voi ajunge cu vreuna dintre ele J deși acum sigur mă vor trag de urechi unii, dar vă voi ține la curent cu evoluția noastră.

Iată și dovada participării noastre în competiția de volei pe nisip:

Bloggers be… bloggin’ at Webstock 2015

Pentru aceia dintre voi care nu au aflat încă, sfara în țară susține că pe 2 octombrie, București (la JW Marriott Grand Hotel), se va desfășura Webstock-ul de anul acesta. Aici sunt așteptați să participe atât neofiți cât și practicanți rutinați, cu ceva mile la bord în domeniul bloggingului și al rețelelor de social media, în cursul unei zile care se anunță căptușită de evenimente. Astfel, în program sunt incluse o serie de conferințe, comune sau la alegere, iar seara se va încheia triumfal cu o gală de premii pentru cele mai inspirate și populare campanii on-line din ultimul an.

Nu îmi este rușine să vă mărturisesc că și eu voi participa la eveniment, în calitate de blogger ambasador, și îi încurajez pe doritori să se înscrie aici , de vreme ce sistemul de selecție, destul de simplu de altfel, presupune solicitarea on-line și gratuită a unei invitații.  Un aspect interesant al evenimentului ține și de posibilitatea participanților și nu numai, de a propune, argumentat, candidatul preferat pentru titulatura de “personalitatea online a anului, premiu oferit cu susținerea Intel, și care urmărește recunoașterea vocilor cu rezonanță din blogosfera românească. Acesta ar fi doar unul dintre premiile pentru o gamă generoasă și variată de categorii, de la Blogging Campaigns la Corporate Blogs sau Best Use of Video in Online, care vor fi desemnate de un juriu special (alcătuit din experți în marketing și persoane din agenții). Înscrierile pentru oricare dintre categorii se pot face până la data de 28 august.

Vă aștept, cu cățeii și purceii voștri online, să ne reunim în număr cât mai mare acolo!

EUROTRIP partea a treia + proiect fotografic

După cum vă povesteam cu puțină vreme în urmă, experiența din Lituania a implicat, pe lângă șansa de a explora un orășel (dar cât se poate de verde și cochet), schimburi interculturale, escapade prin berării locale și, nu mai puțin, întoarcerea mai mult sau mai puțin voită la viața de școlar.  Dacă în primele zile, atât eu cât și colegii mei de “suferință” de diferite naționalități, eram nevoiți să pierdem nopțile ca să terminăm temele pe care le aveam de prezentat a doua zi la curs, pentru proiectul final ni s-a alocat ceva mai mult timp la dispoziție ca să îl “rumegăm”. De altfel, acesta avea subiectul la alegere, dar și miza era ceva mai mare, întrucât fusesem preveniți că urma să facă parte dintr-o expoziție în galeria de artă a orășelului, urmărită cu interes atât de localnici cât și de televiziunea locală. Nu e greu de intuit că, într-un loc ca Birzai, unde nativii ne priveau uneori ca pe niște creaturi zgomotoase și bizare aterizate de pe altă planetă (nu complet nejustificat), expoziția cu pricina constituia probabil marele eveniment cultural al anului :)

Cum bănuiesc ca deja fierbeți de curiozitate, nu am să vă mai țin pe jar și o sa vă dezvălui că proiectul meu final se numea A second chance: even a black hole can reemerge as a star (ceea ce s-ar traduce prin  “A doua șansă: chiar și o gaură neagră poate renaște sub forma unei stele”). A fost gândit ca un soi de micro campanie cu mesaj social, exprimată printr-o succesiune de fotografii, sper eu grăitoare pentru firul poveștii. Provocarea a constat însă în a lucra atât în spatele obiectivului de filmat, ca regizor al scenetelor captate, cât și în fața lui, ca actor, ce-i drept ușor lipsit de experiență, dar cu multă voie bună și plăcere a jocului.

Desigur, am beneficiat și de ceva ajutor pentru implementarea proiectului, pot să spun că am avut alături un mic staff tehnic, de la parteneri de discuții legate de aspectele de redare a conceptului prin imagini, la cameraman iscusit și actori amatori. Ba chiar, pentru a asigura autenticitatea  poveștii am fost răsfățat și cu un machiaj profesional, care presupunea un aspect tineresc de ochi învinețiți și buze livide, ca orice pătimaș connaisseur al licorii lui Bacchus care se respectă (care era un soi de Jagger local al cărui nume este imposibil de pronunțat pentru mine, extrem de aromat). Mai savuros a fost să mă perind prin fața colegilor și a profesorilor  în pregătirea ședinței de shooting, machiat ca un living dead al tomberoanelor și costumat pe măsură, în vreme ce privirile lor confuze trădau semne de întrebare cu privire la echilibrul meu mintal.

Miezul narațiunii vizuale o să vă las să îl descoperiți singuri prin intermediul pozelor, plăcerea interpretării nu ar fi deplină altfel. Menționez doar că, în contextul în care Romania e adesea etichetată ca sora mai mică și mai incompetentă a U.E., iar lupta noastră continuă cu prejudecățile celor din afară pare una de Sisif, cu atât mai mult mi-am dorit să stimulez privitorii să nu se agațe din comoditate de idei prefabricate și să nu uite că, uneori, iepurele sare de unde nu te-aștepți și în sensul bun al cuvântului J

Vă lansez și o provocare – să ghiciți care este metoda de prezentare a acestui proiect!!!

EUROTRIP partea a doua + un video de senzație

Vă vorbeam în articolul precedent despre experiența mea din Lituania, care nu a început tocmai fericit pentru mine, dar care s-a transformat după primele două zile într-una de vis.

În primul rând am avut lângă mine unii dintre cei mai buni prieteni, am cunoscut câteva persoane super cu care am avut de executat câteva teme – da, exact, ca-n școala generală, ceea ce a fost destul de interesant. Uitasem cum este să ai temă pentru a doua zi sau pentru 3 ore. Deși inițial am fost puțin supărat că am de făcut teme, ușor, ușor m-am obișnuit cu ideea și chiar a început să-mi placă, mai ales că au început să-mi placă și rezultatele.

După ce am început cu stângul activitățile, mi-am revenit rapid și am intrat în jocul asta de-a creația și am căutat să-mi pun în practică mai mult ideile și cunoștințele. Rezultatele au fost spectaculoase și m-au uimit – nu credeam că pot să fac  asemenea lucruri într-un domeniu pe care nu-l stăpânesc foarte bine și care până de curând îmi stârnea chiar antipatii. Sunt genul de persoană căreia nu-i place să facă sau să i se facă poze, cel puțin nu multe, nu oricând, nu oricum. Dar de data asta m-am văzut nevoit să fac o excepție și chiar mi-am plăcut. Am fost nevoit, pentru că așa era regula jocului – a cursului, iar de data aceasta a trebuit să joc după cum mi s-a cântat și nu mi-a părut rău deloc.

Am avut de făcut câteva microproiecte pe teme impuse, dar pe care nu o să le expun aici – cu o singură excepție, pe care o să o public în articolul de mâine.

Cel mai bun proiect, din punctul meu de vedere, a fost o parodie, unde talentul și ideile strălucite ale protagoniștilor, din care nu fac parte, dar fost prezent în culise și-au spus cuvântul.

Poate, cu ajutorul vostru, o să-l transformăm în viral. Reușita celor patru protagoniști (din care au făcut parte un leton, o lituaniană, un italian și un român + cameramanul (Eduards Medvedevs din Letonia, care și-a demonstrat calitățile de specialist într-ale tehnologiei foto și video), a fost una demnă de a fi promovată atât pe Facebook, cât și pe Youtube.

Proiectul lor, ca și celelalte a fost cu temă impusă, dar fiecare avea libertatea de a-și folosi imaginația. Părerea sinceră este că acest video este mult mai reușit ca originalul, având în vedere că este o parodie.

Vizionare plăcută!

PS: aștept și părerile voastre în rubrica de comentarii și evident să distribuiți prietenilor atât articolul, cât mai ales video-ul.