BRUXELLES - IMAGINEA TERORII, NEPUTINȚEI ȘI IGNORANȚEI

Una din definițiile date omului până aproape de secolul XX era: omul =  animal biped fără pene. Atentatele de la Bruxelles de ieri de dimineață ne-au arătat că uneori oamenii pot fi mai inumani ca animalele, imaginea asta este extrem de grăitoare:

Nu mă refer acum la imbecilii și fanaticii religioși care cred cu ardoare tot ce primesc ca îndemn de la alți imbecili – reprezentanți ai religiilor (în cazul de față, al islamului), care nici măcar nu au citit vreodată cartea sfântă a confesiunii lor religioase, care sar în aer și măcelăresc zeci sau sute de semeni în numele … lui X al Paișpelea (nume de zeu); mă refer de această dată la occidentali. Oamenii din această parte a planetei par desprinși din altă lume – dezumanizați, ignoranți, proști, inculți, dar cu pretenții că ei sunt buricul pământului. Această mentalitate poate este reminiscența trecutului colonialist. Au făcut programe de integrare a imigranților, fac în continuare, dar fără nici un rezultat. Deși nu se vede nicio schimbare în bine, liderii occidentali au discursuri de încurajare a imigranților să vină în continuare în Europa. De ce ai face asta, în contextul în care ești incapabil să îi aduci cu picioarele pe pământ pe sălbaticii aia care vin din Orientul Apropiat sau din Africa? Cine știe? Putem face doar speculații pe acest subiect.

Cert este că lumea civilizată a Occidentului pare să nu conștientizeze pericolul în care se află, din moment ce sunt incapabili să reacționeze prompt în cazurile de terorism. Nu te apuci să mergi cu lugu lugu pe la damblagii aia care vor să se arunce în aer sau care au omorât zeci de alți semeni, nu le vorbești de drepturile omului, pentru că ăia nu au habar de nimic din acești termeni abstracți. Atunci când vrei să te duci cu căruța la câmp, dar nu vrei să biciuiești boii, ci doar le vorbești frumos la ureche și îi implori să te ducă unde vrei, rezultatul este unul singur – ești mai dobitoc ca dobitoacele.

În cazuri de atentate și de violența extremă, trebuie intervenit prompt și cu putere nu cu vorbe bune.

Acum câțiva ani am fost și eu în Bruxelles și am fost oripilat de ceea ce am văzut pe acolo: mizerie cruntă în mai toate colturile orașului, oameni care nu respectă nicio normă a bunului simț, indivizi care-și făceau nevoile în parc, lângă copaci cu copiii de mână și în fața zecilor de trecători, oameni beți morți după o anumită oră. Când le spuneam prietenilor de cele văzute acolo am fost criticat vehement și mi s-a spus că sunt prea exigent și că exagerez. În multe cartiere ale capitalei europene poliția nu intră de teama locuitorilor care îi atacă.

Când tolerezi așa ceva pot spune că îți meriți soarta. Când o minoritate ajunge să-și impună propriile reguli în casa ta, atunci … primești ceea ce primești – atentate. Când ești nepăsător cu propriile valori și când accepți aberațiile unora veniți din neant, sub pretextul că suntem open-minded și noi promovăm multiculturalismul și suntem toleranți, atunci meriți să fii aruncat în aer de un alt imbecil cu bombă la brâu, care nu dă doi lei pe valorile tale.

Valorile UE sunt unele de bun simț, dar care trebuie aplicate doar cetățenilor care au citit măcar o carte în viața lor și nu au înclinații extremiste. Cu aceste categorii de sălbatici trebuie să te comporți altfel, cu exigență și promptitudine până reușești să-i integrezi și apoi poți să-i lași să se roage la cine doresc, că nu vor mai sări în aer pentru 72 de virgine sau stafide (depinde de traducere).

COPĂCELUL BLOGGOSFERIC A AJUNS ȘI LA CARAULA

Într-o postare din week-end-ul trecut vă prezentam un proiect foarte drag – copăcelul bloggosferic. La finalul articolului lăsasem un mesaj în care îi anunțam pe cei care doresc să pună un copăcel ne pot anunța și noi o să-l livrăm. Toți copăceii rămași au fost solicitați de către cei din comuna Caraula, din județul Dolj.

Dacă noi am plantat pomii în curtea școlii cu ajutorul adulților, cei de la Caraula i-au implicat și pe copii. Și acolo pomii au fost plantați  în zonele limitrofe școlii. Nu au fost foarte mulți pomi pentru o astfel de campanie, dar a fost un început foarte bun pentru prima ediție – 2 comunități, 100 de arbori (din 5 specii diferite), 20 de voluntari implicați.

Încă nu am declarat încheiată campania de plantare de anul acesta, pentru că este posibil să revenim în Craiova, undeva în zona de periferie și/sau la Leamna, aceste locații încă nu au fost bătute în cuie. Dacă se vor mai arăta doritori/voluntari și dacă vom mai găsi zone în care vom putea planta, o vom face cu drag, iar dacă nu, vom continua la anul cu un avânt sporit.

PS: vom reveni de îndată cu pozele de la campania din Caraula, după ce le vom primi de la coordonatorii din comunitate.

CRAIOVA - Orașul din pădurea spânzuraților

Ca un făcut, după ce în week-end am anunțat că am fost implicat într-o campanie de plantare de copaci în cartierul Craiovița Nouă, azi în același cartier s-a trecut la operațiunea de fasonare a arborilor de pe domeniul public. Poate pentru unii nu sună foarte rău acest lucru sau poate pentru alții este dovada clară a faptului că autoritățile se implică în amenajarea spațiului public.

În realitate lucrurile nu stau deloc așa. În primul rând, când vorbim despre spațiul verde Craiova stă extrem de rău. Toate orașele din România au sub media europeană, în privința mp de spațiu verde raportat la numărul de locuitori.

Deși Primăria raportează anual cheltuieli uriașe în ceea ce privește costurile spațiilor verzi din oraș, în realitate lucrurile nu stau deloc bine când ne uităm la creșterea numărului de parcuri și spații verzi. Craiova a fost dintotdeauna un oraș cu o densitate medie a populației mult peste majoritatea orașelor din România, cca. 3700loc/kmp. Și ca să fie treaba treabă, în ultimii ani au început să dispară treptat parcuri/spații verzi ce reprezentau plămâni naturali ai orașului, devenind cartiere de locuințe sau gropi de gunoi. Exemple în acest sens avem Parcul Cornițoiu care a fost retrocedat (cine știe cum) și care astăzi este un cartier rezidențial în formare – s-au construit vile, o biserică și un supermarket; Parcul Craiovița (zona Bălții Craiovița) și el retrocedat pe bucăți și transformat în zonă de lux pentru hoteluri, supermarketuri și o groapă de gunoi unde oamenii aruncă moloz, iar ceea ce a mai rămas din vechea baltă lăsată a fost lăsat să se transforme în mlaștină. La acestea am mai adăuga și dispariția parcului de lângă Teatrul Național - transformat în parcare subterană.

Dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că Parcul N. Romanescu era cât pe ce să fie ciuntit de către rechinii imobiliari, dar a fost salvat de faptul că fostul proprietar N. Romanescu a lăsat parcul prin testament și a interzis schimbarea destinației sale, ne putem face o imagine clară asupra modului în care este privită problema spațiului verde în acest oraș.

Revenind la ceea ce afirmam la începutul articolului legat de fasonarea arborilor aș putea spune că și ea la rându-i ar reprezenta o absurditate – având în vedere că nu cu mult timp în urmă s-a făcut același lucru. În urmă cu 3-4 ani au fost tăiați plopii din zonă, la jumătate, pe motiv că reprezentau un pericol public, riscând să cadă la un vânt mai puternic. Asta au pățit câțiva arbori, pentru că majoritatea au fost tăiați definitiv pentru a construi parcări sau pentru a pune gazon și petunii care costă enorm. Dacă inițial am înțeles că uneori se mai fac astfel de lucrări, de data aceasta nu am cum  să înțeleg de ce niște pomi care nu reușiseră să crească foarte mult după ultima tăiere, sunt tăiați să arate ca pădurile lui Țepeș când îi pedepsea pe turci.

Oare poate cineva să înțeleagă că un oraș cu cca. 300.000 de locuitori are nevoie și de spații verzi, nu doar de parcări, asfalt și betoane? Spațiu verde nu este doar acel spațiu în care se pun gazon și petunii care să coste anual cât bugetele unor comune mai mari pe 5 ani.

Recent am fost în câteva țări din Europa și peste tot în marile orașe existau parcuri mari, dese și cu arbori enormi și fără petunii schimbate de 20 de ori pe an. Oare nemții, austriecii sau polonezii nu au habar cum se administrează un oraș? Mă cam îndoiesc.

Prin anii 90 exista o melodie care avea niște versuri care se potrivesc de minune conducătorilor municipalității de astăzi – țăranul de oraș este cel mai prost animal.

Într-adevăr, unul care nu și-a găsit locul în mediul rural pentru că nu se pricepea la agricultură și la nimic altceva, murea de foame și, frustrat, a venit la oraș, s-a făcut politician și a devenit conducător de urbe. Conducător care urăște natura pentru că-i aduce aminte că era prost și nepriceput. Pentru el natura este doar nămol și wc în fundul curții, de asta nu suportă parcurile fără alei asfaltate, fără petunii și gazon costisitoare, urăște porumbeii că fac mizerie. Pentru un astfel de om orașul și civilizația înseamnă betoane, asfalt și mașini poluante.

Și din păcate ăștia nu sunt puțini, scriam în articolul precedent despre unul care ne-a înjurat de la balcon când plantam pomișori în curtea școlii 32 din Craiovița, ei sunt cei care-i votează pe cei care ne conduc.

În vară sunt alegeri locale, gândește-te ca alegător pe cine pui ștampila. Vei pune pe cineva care îți pune asfalt în grădina din fața blocului și în parcuri pentru a-și lua șpagă de la firmele de partid sau pe unul care are viziune și dorește să transforme orașul într-unul european – prietenos cu mediul?

COPĂCELUL BLOGGOSFERIC - inițiativă cetățenească de succes

În sfârșit am reușit să punem în practică un proiect care-și trage seva de mai bine de doi ani – Copăcelul Bloggosferic. Numele proiectului nu-mi aparține, ci este născocirea uneia dintre colegele de bloggosferă – Mirela.

Deși este o inițiativă de care am ținut cu dinții și pe care am dorit-o pusă în practică, abia astăzi am reușit. Motivele pentru care suntem abia la prima ediție sunt multiple, de la lipsa voluntarilor, a materialului săditor până la cea spațiului disponibil. Pare surprinzător că pe această listă apare și lipsa spațiului, dar acest lucru se datorează în primul rând autorităților care nu au catadicsit să ne pună la dispoziție o autorizație care să ne permită să punem copaci în locurile unde au existat cândva și au fost tăiați din N motive.

Într-un oraș plin de betoane și asfalt urât mirositor, în care spațiile verzi lipsesc cu desăvârșire, pare aberant să vezi cum inițiativele unor tineri sau ale unor oameni mai înțelepți decât cei care conduc urbea se lovesc de birocrație. Este incredibil ca într-un oraș din Uniunea Europeană să fie mai ușor să tai un copac decât să-l plantezi. Pentru a tăia un arbore este suficient să dai un telefon la asociația de locatari sau la RADPFL și în cel mult 24 de ore vin și-l rad de pe fața pământului. Dar dacă vrei să ai puțină umbră vara sau pur și simplu dorești să vezi ceva verde în fața blocului atunci când deschizi geamul și să ignori betoanele și blocurile jegoase, nu poți planta nici un copac fără a avea autorizație de la Primărie, iar dacă îndrăznești să suni la instituția care se ocupă cu parcurile craiovene poți aștepta mult și bine – în cel  mai fericit caz o să-ți planteze gazon, petunii și boscheți (nu că asta ar fi neapărat rău, dar cu siguranță nu este suficient).

În fața blocului au fost tăiați aproape toții arborii și pomii, iar locatarii au solicitat în numeroase rânduri, timp de ani de zile să fie plantați alții, în timp ce instituțiile orașului au pus doar niște amărâți de tuia, nici măcar gazonul și/sau petuniile nu au mai fost plantate. Norocul nostru că avem oameni cu inițiativă care au trecut la treabă și fără autorizație de la primărie, iar când au venit cei de la RADPFL și au vrut să scoată ce plantaseră locatarii, aceștia din urmă au făcut scandal și pomii au rămas bine-merci și se dezvoltă frumos.

Acest eveniment mi-a fost exemplu și am zis că e bine să plantăm pomi acolo unde este spațiu și unde ne solicită cetățenii. Așa am și făcut și am onorat cererea conducerii școlii nr 32 din Craiovița Nouă, care solicitaseră timp de cinci ani RADPFL să planteze copaci în curtea școlii. Evident că pomii nu au mai fost plantați niciodată. Nu de către autorități. Angajații au pus bani, au cumpărat și au plantat singuri câțiva pomișori.

Astăzi Asociația Evolve și AsBO au decis să continue inițiativa angajaților școlii și au plantat la rândul lor cca. 40 de copăcei – plopi, salcâmi, frasini și duzi. Ce-i drept pomișorii noștri au fost puțin mai micuți decât cei pe care îi vedeți pe stradă, dar au fost procurați de la o pepinieră și erau folosiți pentru împăduriri extinse.

Oricum ar fi, consider că fiecare cetățean ar trebui să planteze măcar un pom de-a lungul vieții. Eu am ajuns la cota 200 (sau peste, cine mai știe).

Astăzi, în timpul acțiunii noastre am fost apostrofați de către un  cetățean, de la balconul locuinței sale, că punem pomi în curtea școlii, că el nu este de acord cu acest lucru. Ne-a boscorodit niscaiva cuvinte de ocară, pe care le-am ignorat și am mers mai departe.

Dacă aveți în fața blocului sau oriunde altundeva un spațiu pe care doriți să plantați copăcei, lăsați un comentariu în subsolul articolului și o să fiți contactați în privat și echipa noastră o să rezolve această doleanță.

EUROPA SEASON - BULGARIA - concert 2 în 1

Europa Season a ajuns la episodul Bulgaria și n-a fost deloc rău.

A fost unul dintre cele mai dinamice începuturi de concert la care am luat parte. A reușit să ne țină în priză și nu oricum, ci la cote maxime. A fost ceea ce mi-am dorit de foarte mult timp să aud, un concert cu mulți instrumentiști și cu instrumente dintre cele mai ciudate. Nu o-i fi eu specialist de marca în domeniul instrumentelor muzicale, dar măcar memorie vizuală și auditivă am din plin, dar anumite instrumente nu le-am mai văzut/auzit. Și n-a fost deloc rău, ba aș putea spune că a fost ceva special în sensul cel mai pur.

Personal, aș merge oricând la un astfel de concert. A reușit să ne introducă în atmosfera legendelor bulgărești și a misticii Balcanilor, a poveștilor în care femeile se uneau și le făceau farmece bărbaților pentru a le suci mințile. Povestea este mult mai interesantă în realitate decât așa cum o prezint eu aici, în trei cuvinte.

Concertul a fost, așa cum reiese din titlu, 2 în 1. Adică au fost practic două concerte reunite într-unul. Cele două jumătăți ale concertului bulgăresc au fost total distincte, dacă prima parte a fost dedicată legendelor din Balcani, partea a doua a fost compusă din melodii clasice pure.

Un alt element de noutate a fost reprezentat si de solo-ul saxofonist. A fost pentru prima dată când asist la filarmonică la spectacole în care accentul cade pe artistul cu saxofonul – care de altfel este instrumentul meu preferat.

Dacă nu doriți să pierdeți și alte spectacole de excepție ar trebui să consultați programul Europa Season care de acum intră în linie dreaptă și se apropie cu pași repezi spre final.

Săptămâna aceasta este rândul Sloveniei să-și trimită reprezentanții să ne încânte.

GROW-UP - Seminar de scriere de proiecte

Acum când se apropie de final, echipa Grow-Up derulează la foc automat ultimele acțiuni prin care îi instruiesc pe tinerii ONG-iști în ceea ce se numește în termeni de specialitate – dezvoltare organizațională. Asta înseamnă că aplică unul dintre principiile Uniunii Europene – dezvoltare continuă. Exact asta s-a și întâmplat. Tinerii prezenți la seminariile organizate în cadrul proiectului Grow-Up au luat pulsul scrierilor de proiecte. Au învățat care sunt primii pași în scrierea de proiecte pentru a primi finanțare nerambursabilă și pentru a putea pune în practică inițiativele lor.

Un obiectiv urmărit în cadrul acestei acțiuni, de scriere de proiecte, a fost acela de a le arăta tinerilor cum poți transforma o idee într-un proiect de succes.

Pentru a putea pune în practică o dorință de a te implica în rezolvarea unor probleme și de a crea un proiect în care să-i atragi și pe alții ca tine, care sunt ghidați de dorința de implicare, trebuie să urmărești să respecți câțiva pași esențiali:

-        Identificarea problemei

-        Evaluarea resurselor – materiale și umane (pe care le ai și pe cele de care ai nevoie)

-        Identificarea sursei de finanțare

-        Construirea obiectivelor în funcție de: problema identificată, resurse și cererile finanțatorului

-        Scrierea și depunerea proiectului

-        Implementarea proiectului

-        Evaluarea rezultatelor

-        Sustenabilitatea proiectului

Aceștia sunt doar câțiva pași în drumul de transformare a unei idei într-un proiect de succes. Nu o să insistăm aici pe dezvoltarea acestor etape pentru că nu acesta este scopul articolului (ca să folosim termenii din domeniul scrierii de proiecte), ci doream să facem publice astfel de inițiative și să încercăm să-i determinăm pe tineri (de toate vârstele J ) să participe la astfel de evenimente, ori de câte ori au ocazia și să încerce să obțină de fiecare dată maximul de informații în unitatea de timp.

Și cum acumularea de informații nu reprezintă nimic fără utilizarea lor, următorul pas pe care ar trebui să-l facă fiecare dintre noi este acela de a urmări în permanență să fim implicați, conectați și să avem tot timpul dorința de a face mai mult – aceasta fiind unul dintre elementele necesare progresului și dezvoltării.

Trebuie să amintim că proiectul Grow-Up este inițiativa a două asociații de tineri, Allons-y și Evolve și este finanțat prin  granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG înRomania, de către trei state donatoare – Norvegia, Icelanda și Liechtenstein.

Târgul de carte Gaudeamus - ROMÂNIA PUZZLE-Ilustrate din rezervația de cleptozauri.

După o pauză bine-meritată de la muncile zilnice (timp în care am fost la colindat pe meleagurile românești, dar asta este altă poveste asupra căreia voi reveni), am reintrat în pâine cu activități blogoslovite, cum ar spune Daniel, cel alături de care am fost prezent la Târgul de Carte Gaudeamus – Craiova. Și cum bloggerii sunt multe în viața de zi cu zi,  având meserii dintre cele mai diverse – sociologi, ingineri, artiști sau medici, nu puteau lipsi si scriitorii sau jurnaliștii dintre noi. Este vorba despre prietenul nostru Mihai Firică – scriitor, jurnalist și om de televiziune, care și-a lansat cea de a treia carte – ROMÂNIA PUZZLE-Ilustrate din rezervația de cleptozauri.  

Cartea este un puzzle (după cum probabil v-ați dat seama din titlu) compus din articole scrise de-a lungul timpului, dar care par desprinse din realitate. Așa cum spunea unul dintre cei care au ținut un discurs în deschiderea evenimentului, autorul pare să aibă un real spirit de anticipație al evenimentelor politice și cotidiene, o calitate din ce în ce mai rară la scriitorii de azi.

Încă nu am apucat să citesc cartea, ci doar să o răsfoiesc, dar o să-mi iau revanșa în week-end, mai ales că nu poate să fie decât o plăcere aceea de a savura o scurtă lectură, sarcastică care să descrie evenimente pe care le-am trăit cu toții.

Cartea cred că încă se mai găsește la rafturile târgului, dacă se arată vreun pasionat.