CITATUL ZILEI - UN CAR ÎȚI TRECE PRIN GURĂ

Lui Crisip îi plăcea să se joace cu argumentele logice și chiar cu sofismele. El este considerat autorul unor faimoase sofisme, precum cel al încornoratului sau cel al carului, care sună astfel:

Ceea ce spui îți trece prin gură,
dar tu spui car;
deci un car îți trece prin gură.

Mergând pe același principiu, m-am tot gândit: dacă cele spuse de Crisip sunt adevărate, oare ce le trece prin gură celor care au ticuri verbale și folosesc organele genitale drept semne de punctuație sau celor care înjură mai tot timpul?!

Evident, răspunsul îl știm cu toții.

Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

Citatul zilei - DARUL REFUZAT

O predică a lui Buddha a fost întreruptă de insultele pe care un om le profera la adresa lui. Atunci Buddha l-a întrebat senin:

-        Dacă un om face altuia un dar, iar acesta este respins, cui aparține acel dar?

Bărbatul a răspuns:

-        Celui care i l-a făcut, desigur.

Buddha a continuat:

-        În acest caz, întrucât eu refuz să-ți accept injuriile, îți revine ție sarcina să rămâi cu ele.

Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

Banc unguresc

 Dinozaurii au dispărut după ce au încercat să le ia ungurilor Ardealul.

Back in control

Banc - Filosofie Bisericescă

Toată viaţa m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să devin bogat. 
După ce am apucat să merg pe la biserică mai des, am înţeles că Dumnezeu lucrează pe alte căi. 
Trebuie să fur întâi, apoi să mă rog să mă ierte!

Bârfe, zvonuri şi minciuni

Cum spune olteanul: fusăi aici, făcui asta J. Ei bine asta zic și eu, adică – aici = Teatrul Național București, iar asta = am vizionat piesa – Bîrfe, zvonuri și minciuni.

Probabil că la o primă vedere nu sună extraordinar, până la urmă este doar o piesă de teatru, nu? Ei bine… NU. Este cea mai bună piesă de teatru la care m-am dus. Nu sunt eu cel mai cunoscut critic în domeniul cultural, dar nici vreun necunoscător, piesa este genială și se încadrează perfect și în cotidianul românesc, spun asta pentru simplul motiv că dacă n-ai știi că este o piesă scrisă de un american – Neil Simon, ai putea jura că este una scrisă de un român. Evident un merit îl are și regizorul – Ion Caramitru și actorii de pe scenă care și-au jucat rolurile colosal.

Ideea generală a piesei este una banală – dorința de sinucidere a unui individ care împlinește 10 ani de căsnicie și află că nevasta îl înșela. Deși descrierea poate părea că este mai degrabă a unei telenovele, este de fapt tema principală a unei comedii de succes. După cum probabil bănuiți, sinuciderea a fost un fiasco – gen Năstase – adică tipul nu a reușit să se împuște decât în lobul urechii. În fine, de la acest incident se nasc o serie de situații care mai de care mai bizare și mai comice, create de către invitații la petrecerea de 10 ani a căsniciei incapabil-sinucigașului.

Fiecare cuplu care sosea la petrecere intra într-un carusel al problemelor compus dintr-un colaj de probleme personale la care se adaugă cele create la fața locului de către ei și de către ceilalți.

Toate aceste situații prezentate în piesă ne arată fața reală a oamenilor și modul în care se comportă un individ pus într-o postură dificilă, în care trebuie să ia anumite decizii – atât în ceea ce îi privește pe ei în mod direct, cât și pe ceilalți. De multe ori cei care pretind că-ți sunt prieteni apropiați – atunci când îți merg treburile, sunt în fapt persoane care se gândesc doar la binele propriu, se gândesc doar la ceea ce ar pierde dacă nu ar mai fi alături de tine. În loc să se gândească cum ar putea să te ajute în momentele mai dificile ale vieții, se gândesc doar cum pot să-și salveze propria piele. Din reacțiile lor pline de exces de zel și mai puțin de analize la rece a situației care să le ofere șansa de a ieși din încurcătură.

Finalul poveștii îi prinde pe cei implicați în poveste într-o situație pe muchie de cuțit – în încercarea lor de a mușamaliza tentativa de sinucidere a viceprimarului orașului New York, cel pentru care lucrau cu toții și de pe spinarea căruia își câștigau existența și își întrețineau un stil de viață luxos  și plin de privilegii; se văd nevoiți să se salveze de ancheta poliției, sosită la locul petrecerii/sinuciderii să verifice un accident de mașină în care fusese implicat unul dintre invitați. Momentul este unul ce abundă în situații comice în care se pun singuri actorii poveștii.

Dintre cei doi ofițeri sosiți la fața locului remarcată se face femeia, o negresă extrem de simpatică (YO MAMA) ce se încadrează într-un tipar-clișeu al filmelor americane cu polițiști de culoare. Deși nu a avut foarte multe replici, fără prea multe cuvinte, ci doar interjecții – aha aha… a creat un rol ce a făcut sala să aplaude frenetic la apariția ei.

La spectacol am avut şansa să fiu în apropierea lui Radu Beligan, care în ciuda vârstei și a problemelor de sănătate avute în ultimele luni a fost atât de entuziasmat de prestația actorilor și de calitatea de excepție a spectacolului încât nu s-a mai putut abține și s-a ridicat să aplaude în timpul spectacolului ovaționându-i pe actori.

Oricât m-aș strădui să prezint acest spectacol, cuvintele mele sunt incapabile să vă prezinte realitatea și calitatea de excepție a spectacolului, așa că vă recomand sincer să vizionați piesa cu prima ocazie și să nu vă uitați prea mult la preț, oricum este prea mic pentru ceea ce veți primi. 

PRO sau CONTRA consumului de CANNABIS

Fraţilor de ceva vreme mă tot străduiesc să abordez un subiect, care pentru unii s-ar putea să fie mai sensibil, iar pentru alţii o să stârnească reacţii de genul: foarte tare frate. Este vorba despre legalizarea sau nu a anumitor plante, considerate droguri uşoare. O să mă axez pe un singur exemplu: cannabisul.

Mai toţi tinerii din ziua de astăzi îl cunosc mai degrabă sub denumirea de marijuana şi îl ţtiu doar ca drog recreaţional.

În fapt, planta de cannabis are cu mult mai  multe calităţi şi posibile întrebuinţări, de la posibilitatea folosirii fibrelor sale în industria textilă, până la folosirea seminţelor  şi extractelor din această plantă în medicină şi farmacie. Planta în sine a fost utilizată de cel puţin 10 000 de ani, existând numeroase izvoare istorice care să ateste acest lucru. Arealul acestei plante şi implicit al  utilizării sale este foarte vast, cuprinzând în întregime zona Euro-Asiatică, din Taiwan până în estul Europei, înclusiv pe teritoriul vechii Dacii.

Utilizările saleerau dintre cele mai diverse: în China şi India a fost folosită în medicină datorită proprietăţilor sale antiseptice şi calmante – utilizată în cazul durerilor de cap/dinţi, a spasmelor musculare şi în cazul tulburărilor digestive. Tot  pentru proprietăţile sale medicinale a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri şi în actualul teritoriu acorperit de popoarele musulmane din sud-vestul Asiei şi chiar Egiptul antic.

Pe teritoriul Asiei Mici (Turcia de astăzi) şi Tracia (inclusiv Dacia), cannabisul era utilizat de către şamani în timpul ritualurilor, existând şi un tip special de şamani care foloseau în mod deosebit proprietăţile psihotrope ale plantei de cannabis – kapnobatai – adică, cei care merg pe nori de fum. Se cunoaşte deja faptul că vechii daci consumau această plantă în timpul ritualurilor de invocare ale lui Zamolxis.

Dar cum vremea invocării vechilor zei a apus de ceva vreme, nu o să dau foarte multe detalii despre aceste lucruri, ci o să mai adaug  doar câteva detalii despre alte câteva utilizări ale cannabisului şi anume: fibrele sale au fost şi încă sunt utilizate în industria textilă – acum doar în cazul frânghiilor, iar seminţele sale încă mai sunt  folosite în crearea de uleiuri speciale şi în alimentaţia păsărilor, animalelor şi peştilor.

Proprietăţile sale curative şi analgeziceau fost folosite pe scară largă până la începutul secolului al XX-lea, când în America au apărut primele mişcări Neo-Protestante care susţineau scoaterea în ilegalitate şi interzicerea totală a plantelor şi substanţelor ale căror efecte secundare erau de natură psihotropă. Evident pe această listă s-a aflat şi planta de cannabis, care începuse să fie consumată şi în scop recreaţional – atât de tineri, cât şi de către membrii cercurilor din înalta societate. În urma acestor proteste ale grupurilor de factură religioasă Guvernul American a luat decizia de a interzice treptat aceste plante, iniţial printr-o taxare suplimentară şi prin reglementarea lor, iar mai apoi prin interzicerea toatală. În perioada războiului contra Japoniei, Guvernul American a suspendat legile de interzicere a cannabisului, când a constatat că poate folosi acest lucru în timpul deflagraţiei mondiale. Cu alte cuvinte – dacă ne ajută să câştigăm ceva îl legalizăm, dacă nu NU.

Pe scurt, demonizarea acestei plante a avut cauze în primul rând de natură religioasă, se cunoaşte deja faptul că mai toţi marii oameni de cultură, artiştii şi oamenii de ştiinţă au fost consumatori de plante sau substanţe cu efecte psihotrope – cannabis, opiu (din seminţede mac), absint (peliniţă) etc. Putem spune că plantele şi substanţele respective stimulează activitatea cerebrală, fie şi numai prin simplul fapt că te ajută să te deconectezi de realitate şi de stereotipuri – asta nu înseamnă că dacă le consumi, devi automat mai inteligent, că dacă eşti cretin planta nu te ajută să devi un filosof de anvergură, ci doar dacă ai ceva potenţial, el poate fi ajutat să iasă la iveală.

Şi pentru că tot am vorbit în nenumărate rânduri despre Biserică şi despre implicaţiile sale negative ce cauzează societăţii şi evoluţiei sale şi de această dată îi mai alocăm căteva puncte negative – în primul rând că a dus la interzicerea unor lucruri care ar putea aduce banii buni la PIB statului, îi ajută  pe oameni să se relaxeze şi interzice crearea unor noi tratamente eficiente, pentru tratarea unor efecţiuni şi  asta sub ce considerent: că nu este bine să gândim să avem bani, doar ei trebuie să beneficieze de aceste lucruri. Ei trebuie să aibăbani – că nu plătesc taxe şi ei trebuie să gândească  pentru noi, că noi nu suntem capabili.

Ar trebui să ne gândim la un lucru (este o întrebare pe care mi-o pun de ceva vreme şi la care încă nu am gâsit un răspuns, poate mă ajutaţi voi) – de ce toate culturile şi civilizaţiile planetei, din cele mai vechi timpuri se folosesc de substanţe si de plante cu efecte psihotrope?  Până în prezent nu am cunoştinţă de o astfel de cultură sau civilizaţie care să utilizeze aşa ceva. Şi atunci vine următoarea întrebare: de ce l-am interzice, mai ales că efectele lor nu sunt atât de nocive pe cât ni se spune (mă refer doar la plantele considerate în prezent droguri uşoare şi pot fi folosite şi la tratamente medicale) şi în plus pot aduce bani la bugetul statului fără a mai impozita bacşişul chelnerilor.

O să dau un exemplu, cazul Olandei, unde de ceva ani s-a legalizat cannabisul pentru consumul recreaţional – efectul? – scăderea numărului de consumatori de alte substanţe, mult mai periculoase gen: cocaina, amfetamina, etnobotanicele – şi în plus au venit mai mulţi bani la buget. În ţările unde consumul de cannabis este legal au un standard de viaţă mult peste medie, iar criminalitatea este mult mai scăzută, iar gradul de mulţumire al cetăţenilor faţă de viaţa lor este la cele mai înalte cote.

În final vă las pe voi să decideţi singuri care este soluţia (eu mi-am exprimat punctul de vedere), ascultând melodia