DORINŢA DE IMPLICARE „DELICOM - Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunității”

  

            Trei Strategii de dezvoltare locală realizate şi  trei Asociaţii interetnice înfiinţate în comunităţile doljene Catane, Calopăr şi Coţofenii din Faţă sunt doar câteva din rezultatele proiectului „DELICOM – Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunității”, implementat de Asociația „Mereu pentru Europa” în parteneriat cu Asociația “CREDIS – Centrul de resurse pentru educație, dezvoltare și incluziune socială”. Seriozitatea şi experienţa tuturor celor care şi-au dat concursul la creşterea gradului de implicare al locuitorilor din aceste zone prin implementarea proiectului DELICOM au captat atenţia auditoriului prezent la Conferinţa Finală, ce a avut loc în data de 8 octombrie 2015.

            Profesori, reprezentanţi mass-media şi ai societăţii civile, cunoscători, sau nu, ai finanţărilor europene au aflat că toate acţiunile derulate în cadrul proiectului DELICOM au fost menite să amelioreze pe termen mediu şi lung nevoile şi problemele reale ale locuitorilor din aceste zone: sărăcia, lipsa oportunităţilor de muncă din zonă, lipsa resurselor materiale, rate ridicate ale abandonului şcolar, nivelul de educaţie scăzut, infrastructura slabă şi accesul scăzut la utilităţi.

            În această perioadă au fost realizate campanii de informare care să conducă la creşterea responsabilităţii comunităţii în vederea dezvoltării locale, campanii de instruire în vederea înfiinţării unui ONG, sprijin pentru înfiinţarea celor trei asociaţii interetnice, instruire privind planificarea strategică şi suport pentru realizarea unor strategii de dezvoltare viabilă.

            Toate activităţile proiectului „DELICOM – Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunității” au fost menite să ducă la creşterea gradului de implicare pentru dezvoltarea celor trei comunităţi interetnice şi la integrarea socio-economica a persoanelor de etnie romă, la rezolvarea problemelor comune şi la dezvoltarea întregii comunităţi.

            Obiectivele proiectului:

1. Creşterea gradului de participare a membrilor comunităţilor rurale interetnice din Catane, Calopăr şi Coţofenii din Faţă în ONG-uri cu scopul dezvoltării comunităţilor;

2. Conştientizarea membrilor celor 3 comunităţi interetnice vizate în ceea ce priveşte responsabilitatea comunităţii pentru dezvoltarea locală;

3. Creşterea gradului de implicare a membrilor celor 3 comunităţi în procesul de luare a deciziilor la nivel local;

4. Sprijinirea celor 3 comunităţi rurale interetnice privind elaborarea strategiilor de dezvoltare locală în perspectiva anului 2020 menite să conducă la integrarea socio-economică a persoanelor de etnie romă.

Proiectul a fost finanţat prin granturile SEE 2009-2014 în cadrul Fondului ONG în România şi implementat pe o perioadă de 17 luni, începând cu luna mai 2014, bugetul total eligibil aferent proiectului fiind de 75.664,58 euro, din care asistența financiară nerambursabilă aprobată - 68098,12 euro.

Persoană de contact: Carmen Oprescu – Responsabil informare în cadrul proiectului DELICOM – implementat de Asociaţia “Mereu pentru Europa”, e-mail: mpe@mpe.ro, telefon: 0351176824, 0730 250 630.

Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi

www.eeagrants.org şi www.fondong.fdsc.ro.

GROW UP - Povestea continuă

De ceva timp activitatea de înființare de asociații interetnice în cele cinci localități doljene – Cerăt, Bîrca, Sadova, Malu Mare și Lipovu, intră în linie dreaptă. Este o chestiune de zile până când cetățenii acestor comune se vor putea lăuda că au o astfel de asociație.

Înființarea unor organizații neguvernamentale interetnice creează premisele unei lupte comune pentru dezvoltarea comunității, aceea de a o transforma dintr-o localitate de nivelul Evului Mediu într-una cu adevărat europeană. În societatea modernă clișeele și stereotipurile bazate pe apartenența la un grup etnic trebuie înlăturate, primând interesele comune.

Trebuie să recunosc că până acum nu a fost o treabă ușoară să lucrăm cu cei din mediul rural, să încercăm să-i convingem că este benefică o astfel de organizație la nivelul fiecărei comunități în parte. Cu toate că ne-a fost destul de dificil până acum, greul abia acum începe. Lupta cu sistemul birocratic românesc este de foarte multe ori crâncenă și anevoioasă și de multe ori ajungi la limita răbdării și îți vine să renunți, dar, dacă nu o faci, momentul în care reușești este mult mai dulce.

După înființarea organizațiilor interetnice urmează la sfârșitul acestei luni o sesiune de cursuri de instruire a membrilor fondatori cu privire la modul în care se administrează o astfel de organizație, atât din punct de vedere contabil, cât și în ceea ce privește managementul. Totodată ei vor afla și care sunt sursele de finanțare pe care le pot accesa și cum pot face acest lucru. În cadrul acestor sesiuni, ce vor fi susținute la Herculane, participanții, reprezentanți ai comunităților, vor parcurge și primii pași în dezvoltarea unui proiect – cum se pleacă de la o idee și cum este ea transformată în proiect.

Așa cum am mai spus, munca este una grea, dar plăcută și cel puțin până în acest moment suntem cu toții foarte optimiști.

WEEKEND SPORTIV CU RUGBY ȘI PESCUIT

Cei care mă cunosc știu că am o pasiune pentru sport, de la sportul minții – șahul, până la pescuit și rugby. Care este legătura dintre ele? Pai simplu, în cazul șahului pasiunea a apărut în școala generală când m-am înscris la un opțional pe acest sport. Deși nu-mi plăcuse foarte mult la început, lucrurile s-au schimbat când am început să câștig și am avut o serie de 15-20 de meciuri câștigate, unele în fața unor campioni ai sportului la acea categorie de vârstă.

Nu o să dezvolt foarte mult subiectul, pe partea de pasiune a mea pentru șah, ci vream să promovez două evenimente sportive care-și au debutul în acest week-end. Primul este în această seară, când începeCampionatul Mondial de Rugby – la ora 21:00 pe Digi Sport 2. Competiția se desfășoară în marea Britanie și are ca meci de deschidere partida dintre Anglia și Fiji. După cum știți, la competiție participă și România, una dintre țările care au luat parte la toate edițiile de campionat mondial de până acum.

Țara noastră este în grupă cu Franța (vicecampioană mondială la ultima ediție), Italia (membră în Turneul celor 6 Națiuni  - ce reunește cele mai importante reprezentative ale rugby-ului din emisfera nordică),  Irlanda – o altă reprezentantă a Turneului celor 6 Națiuni și Canada. Deși grupa României este una extrem de grea și de echilibrată, țara noastră este așteptată să producă una dintre cele mai mari surprize de la acest turneu final – să învingă una dintre reprezentantele celui mai puternic turneu din emisfera nordică. De altfel, obiectivul Stejarilor (așa cum sunt ei porecliți în lumea rugby-ului), este să aibă în premieră două victorii la un turneu final de Campionat Mondial. Țintele de victorii la o primă privire, par să fie  Canada – cea mai slabă clasată din grupă (conform clasamentului mondial pe națiuni) și Italia care este într-o scădere de formă și are și ceva probleme de lot și pe care România a mai învins-o de-a lungul timpului. De la celelalte partide nu cred că putem emite pretenții, Franța și Irlanda fiind unele dintre cele mai bune echipe de la nivel mondial și chiar cu pretenții la câștigarea competiției – îndeosebi Franța.

În premieră  pentru echipa de rugby a României, sunt și patru naturalizați – un georgian Otar Turashvili, doi  neozeelandezi Michael Wiringi și Paula Kinikinilau și  un sud-african Johannes van Heerden. Aceștia par să fie piese de bază în națională, georgianul pare să fie chiar titular incontestabil. România va debuta la această ediție a Cupei Mondiale împotriva Franței pe data de 23 septembrie la ora 22:00, meci transmis în direct pe postul Digi Sport 1.

Eu zic să le ținem pumnii rugby-iștilor români (fie ei naturalizați sau nu), fiind una dintre puținele echipe românești care au reușit să se califice la toate turneele finale.

Cel de al doilea eveniment, care nu are decât o singură legătură cu primul – pe mine J va avea loc mâine, 19 septembrie la Bistreț, în Dolj și este vorba despre Festivalul Pescăresc din această localitate. Fiind și pescar – amator, nu puteam să ratez ocazia de a fi prezent, mai ales că este vorba și despre un concurs de gătit, având componentă de bază – peștele.

Deschiderea va avea loc mâine, 19 septembrie, în fața Primăriei Bistreț începând cu ora 8:00. După deschidere urmează ca amatorii de pescuit să se îndrepte spre locurile amenajate pentru pescuit sau gătit după caz. Încă nu am vorbit cu restul bloggerilor ce vor fi prezenți la Bistreț dacă ne vom înscrie în concurs ca Echipa Bloggerilor sau individual. Vom vedea și vă voi ține la curent.

Pentru cei care sunteți pescari împătimiți sau amatori aveți lansată invitația – din partea organizatorilor – de a vă alătura nouă, la festivalul Are balta pește – componenta de pescuit și Peștele are gust –componenta gastronomică.

Ne vedem acolo cu mic cu mare, iar micul să fie din pește! 

ȘOC - SCRISOARE ÎNTRE UN TERORIST ȘI AYATOLAH

Zalutam cu rezbekt, Jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la c_r, noi luat c_r fok. Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania, cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum... !
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut, tigle kazut cap cind vind bate. 
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam... Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin ! Zbierat, zguibat la sin, c___t be mine de frica ! Jefu, ma indorg acasa ! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba. Hussein




PS: scrisoarea nu-mi aparține, dar o pot considera ca fiind a mea în speranța că mâine mă voi umple de bani

DE CE SUNT ANTI-IMIGRANȚI

Nu am crezut niciodată că o să ajung să susțin aceeași poziție ca Putin și Orban. Se pare că m-am înșelat, ete că a ajuns vremea să fim de aceeași parte a baricadei și nu oricum, ci în opoziție cu  mulți dintre liderii Uniunii Europene, în ceea ce se cheamă mai nou – CRIZA IMIGRANȚILOR.

Din nu știu ce motive majoritatea conducătorilor țărilor din Europa, au acceptat mai mult sau mai puțin tacit valurile de imigranți. Ba mai mult, au tot încercat să le găsească o justificare – ba economică, ba morală sau de natură biologică (occidentalii sunt prea bătrâni ca să mai muncească). Oricum am lua-o, deciziile acestor lideri europeni au fost de-a dreptul ridicole (nu vreau să merg pe liniile și mai dure – cum că ar fi cretini, populiști sau că ar atenta la siguranța Uniunii cu bună știință). Cum poți să accepți să-ți vină câteva sute de mii de imigranți – adulți, într-un an/practic peste noapte, dacă ne referim la scara istoriei, când nu ai fost capabilă (ca Uniune), să-i asimilezi pe cei câteva zeci de mii veniți de-a lungul a câteva decenii și nici s-i asimilezi pe copiii acestora, care teoretic ar trebui să moștenească principiile și valorile tale.

Cine a fost prin străinătate – gen Franța, Belgia, Germania sau Anglia, cunoaște situația din aceste țări și care sunt problemele pe care le-au creat marocanii sau arabii în țările de adopție. Când au ajuns să-și ceară drepturile și să urle că sunt discriminați și când au făcut răzmerițe în Paris, acum câțiva ani. Se pare că aceste întâmplări sunt uitate, iar populația poartă în continuare un văl pe ochi și refuză să vadă. Metafora nu este întâmplătoare, ar trebui să ne obișnuim ca și femeile noastre să poarte văl, pentru că altfel se simt discriminate femeile arabilor veniți din pustiul și nisipurile orientale. Iar dacă vă gândiți că până la urmă au și ei niște valori care trebuie respectate, ei bine, ar trebui să vă gândiți că aceste valori i-au dus în situația actuală. Au transformat civilizații dezvoltate – ca medicină, știință, filozofie în pragul dezastrului, în care majoritatea covârșitoare sunt analfabeți – și asta din cauza religiei și a valorilor false promovate de imami, ayatolahi și alții.

Dacă ei chiar caută libertatea și apreciază frumusețea Occidentului, de ce vor s-l schimbe?

Este o întrebare care nu-și caută un răspuns, pentru că el este simplu – acești oameni nu știu ce vor și nu se vor adapta la valorile lumii Occidentale, europene, din care ne face plăcere să o spunem, facem și noi parte – chiar dacă din postura copilului mai leneș.

Văd în continuare o serie de persane care încă promovează ideea – trebuie s-i ajutăm, au și ei drepturi, sunt și ei oameni. Sunt oameni, nu le-a negat nimeni acest statut, dar asta nu mă obligă să-i primesc pe toți în casă, și asta pentru că ei și-au părăsit-o pe a lor. De ce? Pentru că au ajuns în război unii cu alții, în război civil, se măcelăresc între ei, membrii ai aceleiași nații, doar pentru că sunt de confesiuni diferite. Asta ca să vedeți cât de bună este religia și cât de drept este sensul pe care le-au dat ei învățăturilor Profetului Mahomed. De ce  restul țărilor musulmane nu le-au sărit în ajutor? Pentru că ei nu se suportă unii cu alții – șiiți, sunniți sau alte confesiuni musulmane.

Dacă ei nu se suportă între ei, cum o să ne suporte după ce îi vom primii în casa noastră.

Ca să vedeți cât de civilizați sunt acești imigranți (peste 75% bărbați în deplinătatea forțelor fizice și doar 13% copii), uitați cum se comportă când primesc ajutoare. Și noi trebuie să-i acceptăm așa, pe ăștia care și-au lăsat copiii, femeile, bătrânii în jegul pe care l-au creat în țările lor, i-au lăsat să moară în bătaia puștilor și ei au fugit sau poate că sunt pregătiți să transforme și Europa într-un Orient Mijlociu sau un fel de Africa – la nivel de structură socială și economie.

Singurii lideri de stat care au acționat demn de aceststatut au fost Putin și liderul maghiar Orban. Deși i-am criticat de foarte multe ori, acum mă văd nevoit să le dau dreptate. Și le dau, fără să vreun resentiment.

Deși s-a dat bățoasă, doamna Merkel s-a văzut nevoităsă ia atitudine și încă una la 180% față de ceea ce susținuse până acum. La fel vor face și ceilalți occidentali abramburiți care s-au lăsat duși de val și credeau că stăpânesc Europa și fac ce vor, care nu au gândit nici măcar o milisecundă că vor crea o bombă socială cu explozie iminentă și nimicitoare.

În continuare spun: nu sunt împotriva musulmanilor sau africanilor, dar dacă doresc să aibă un trai ca-n Occident sunt liberi să-și transforme țările în așa ceva, nu să fugă ca potârnichiile.

Singura decizie pe care lumea așa-zis mai dezvoltată ar trebui să o ia este intervenția în zonele de conflict, de unde pleacă acești oameni și să-i ajute să-și transforme țările cum doresc.

Europa nu poate susține sutele de milioane de musulmani, atâția cât trăiesc în țările de unde vin valurile de imigranți și nu este obligată de nimic să îi primească pe aceștia pe teritoriul ei.

EMOȚII DE ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR - cu bune și cu rele

După cum știți – astăzi a fost prima zi de școală a noul an școlar. Și pentru că au trecut ceva ani de la prima mea zi de școală – undeva peste 20, am zis să mai încerc și eu puțin emoțiile aferente zilei. Nu direct, ci alături de Kinder, care astăzi a avut primul contact cu sistemul de învățământ (exceptând grădinița). Evident că emoțiile au fost foarte mari, nu ale mele, ci ale mamei lui Kinder, care, ca o femeie ce se respectă și-a dus mica progenitură la o școală cu prestigiu – Colegiul Tehnic Ștefan Velovan, ex Pedagogic

Prestigiu doar cu numele, că realitatea nu a susținut numele. Din păcate o spun, a fost cel mai prost eveniment de deschidere de an școlar la care am participat. Cuvântul de ordine a fost HAOS, ca să facem un exercițiu de cuvinte. Pe lângă faptul că în același loc au trebuit să stea cei din clasa 0, alături de cei de clasa a 12-a, nimeni nu știa unde trebuie să se ducă, unde trebuie să stea.

Nu s-au respectat nici măcar elementele de bun simț legate de protocol – ca de exemplu – să se anunțe că urmează imnul național, care oricum abia se auzea din cauza hărmălaiei și a sistemului de sonorizare de pe vremea lui Decebal. Locul de desfășurare al evenimentului ziceai că se pregătește de război, nu de prima zi de școală, că așteaptă dușmanii poporului, nu viitorul ei. Dacă nu erai atent te trezeai pe burtă sau îți rupeai picioarele în tranșeele pregătite împotriva invaziei  trupelor otomane.

În fine, am trecut și peste acest aspect, nesemnificativ pentru o astfel de zi și am așteptat cuminți să se deruleze polologhia sforăitoare de la debut. Ce-i drept, invitații păreau să fie oameni de seamă, reprezentanți ai mai multor universități de pe planetă – Canada, Olanda, Austria și Universitatea din Craiova J . Am spus mai devreme că păreau, așa a și fost. Deși mai toți s-au prezentat drept domn profesor, discursurile lor au fost pline de clișee și abia se auzeau, asta pentru că țineau microfonul la ani lumină de gură, iar unii dintre ei cred că veneau de pe vremea lui Burebista. Nu am nimic cu persoanele în vârstă, dar ce să cauți la un astfel de eveniment dacă abia stai pe propriile picioare și abia poți scoate trei cuvinte din gură și alea pline de cuvinte goale de sens, pe care oricum nu le asculta nimeni. Oricum acești oameni se aflau la antipozi față de elevi, care păreau că vin direct din discotecă sau…

În fine (pentru a doua oară), am zis să trec și peste acest amănunt nesemnificativ pentru o astfel de zi, plină de emoții, asta dacă nu venea și miezul din dodoașcă – înaintea discursurile, cât și după – au urmat melodii ale lui Tudor Gheorghe, care spre surprinderea mea, se auzeau mult mai bine ca imnul național (pe care nu-l știa nimeni) și ca discursurile pline de gol ale invitaților. Ce treabă are Tudor Gheorghe cu școala? Și mai ales, de ce mama dracului trebuie să ascultăm așa ceva în prima zi de școală? Și să-i vezi pe toți ăștia care stăteau la masa de speekeri, ce fețe grave luau la auzirea melodiilor, cât de pătrunși de spiritul muzicii erau, deși la ascultarea imnului unii dintre ei erau cu smartphon-urile în mână – probabil uitaseră să-și dea check in.

În fine (pentru a treia oară), am trecut – cu greu și peste acest amănunt nesemnificativ, și ne-am îndreptat către clase, măcar astea erau cât de cât și semănau cu ceea ce știam și eu.

Și ca să închei într-o notă optimistă – sper să fie doar excepția de la regulă, ceea ce am văzut astăzi și că în alte părți lucrurile să stea mult mai bine, iar aici ele să se îmbunătățească considerabil.

EVENIMENT - A LA CRAIOVA

Și pentru că tot sunt oltean și cică ăștia sunt cu fotbalul în sânge, zisei  să mă duc pe stadion la meci, pentru cine nu a aflat – ieri fu mare spectacol fotbalistic în Cetatea Băniei – meciul dintre CSU Craiova și CSM Iași, deci trei lulele trei surcele, dar de așa a ajuns campionatul intern. În fine, știam că nu trebuie să am mari așteptări de la partidă, dar mă gândisem că nu am mai călcat de vreo 8 ani pe stadion și îmi era cam dor să văd cum mai este.

De spectacol mă cam așteptam să fie de…, dar nu m-am așteptat să fie organizat în maniera în care a fost organizat. Stadionul este în Parcul Nicolae Romanescu, deci ciuciu locuri de parcare, dar să nu lași să treacă nicio mașină pe străduțele limitrofe parcului, pe o rază de câteva sute de metri, asta e prea de tot. Ne luarăm inima în dinți și merserăm și pe ulițele craiovene (că alea pot fi orice, mai puțin străzi), încet și cu grijă să nu ne rupem picioarele. Ajunserăm noi la stadion și ciuciu bilete, trebuia să ocolim de două ori stadionul să putem intra. Pe lângă faptul că cei din organizare păreau foarte mândrii de ei și de modul în care au organizat evenimentul, ne-am mai luat și țeapă de la acela care vindea bilete, cică nu mai erau decât bilete cu 10 lei, deși când am intrat realitatea ne-a arătat că cel puțin jumătate dintre locuri erau libere, în condițiile în care capacitatea este de curtea școlii.

În timp ce de învârteam în jurul stadionului să putem intra, meciul începuse și evident sau nu, s-a și marcat, deci ciuciu gol văzut, că d’asta  te duci la meci. Meciul nu mi-a depășit așteptările – a fost gen țurca, dar ca să-l citez pe amicul meu Călin, tovarășul de suferință, măcar ne-am descărcat nervii înjurând, nu de alta, dar trebuia să ne încadrăm în peisaj. Am luat și semințe, că nu te poți duce la meci dacă nu faci pe rozătoarea J

Măcar băturăm. Și mai apucarăm să vedem și un gol, frumos de altfel, singura realizare demnă de un meci de fotbal.

Și ca dovadă că organizarea se face… demnă de niște oameni mândrii, mai jos aveți și argumentul.

Adică, la intrare ne controlezi pe toți de brichete, pietroaie etc. și la 2 m după gard am la dispoziție câteva cataroaie cu care să mă înarmez în caz de răzmeriță microbistă. Inițial am crezut că sunt contra cost, că nu am voie să vin cu pietroaie de la alții, ci trebuie, contra cost, să le iau pe ale lor. Dar n-a fost așa. Nu era nimeni care cerea bani pe ele.

Sau… poate erau incluse în prețul biletului?!?!

Dacă doriți un sfat, de la un prieten – și stați în Craiova și sunteți fan fotbal – stați acasă și vă uitați la Tv, măcar nu vă costă în plus și puteți schimba canalul – eventual pe un meci din Premier League.

Eu o să mă reprofilez, o să mă uit la RUGBY, că tot începe campionatul mondial pe 18 septembrie (îl puteți vedea pe Digi Sport), măcar acolo văd niște sportivi adevărați nu amatori circari care primesc o căruță de bani și nici cu piciorul în bășică nu știu să dea – că asta le este meseria.