NEAMȚUL DE LA NAȚIONALĂ ȘI PENALII FOTBALULUI ROMÂNESC

După cum probabil ați aflat, începând de joi echipa națională a României la fotbal are un nou selecționer și nu unul oarecare, ci un neamț. Nu este singurul antrenor de origine germană al naționalei – în 1934 România a fost condusă de către un austriac.

Încă de la anunțarea listei de nominalizați au început criticile  din toate direcțiile. Pe această listă nu a fost niciun antrenor român, președintele FRF anunțând că cel care-l va înlocui pe Iordănescu va fi un străin.

S-a dorit în primul rând ca viitorul antrenor să fie unul străin de interesele meschine ale celor care au prădat sportul românesc și care s-au îmbogățit vânzând jucători, făcând tot felul de aranjamente. Se pare că persoana potrivită pentru a ocupa acest post, conform conducerii federației, este Christoph Daum – un antrenor german, cu experiență vastă și cu multe trofee în palmares. Deși este un antrenor cotat între primii 10 din Germania (lucru deloc de neglijat), este și un personaj controversat -  trecutul său fiind marcat de scandaluri de consum de droguri și participare la orgii sexuale (ceea ce l-a și împiedicat să devină selecționerul nemților, la începutul anilor 2000). Personajul este catalogat ca fiind un profesionist desăvârșit de către toți foștii lui colaboratori, fiind caracterizat ca un apropiat al jucătorilor, dar care se impune în fața acestora – vezi 10 motive pentru care Daum  este o soluție bună la naționala de fotbal.

Nu o să batem apa în piuă cu argumentele pro sau contra acestui antrenor, tot ceea ce doresc sa facem este să scoatem în evidență un lucru extrem de interesant pentru naționala de fotbal a României – este pentru prima dată când cineva ia decizia de a reforma din temelii ceea ce se numește în termeni destul de pompoși – fotbalul românesc. Rezultatele din domeniul fotbalului, în România, fie că vorbim de echipele de club sau de națională, s-au lăsat de foarte mulți ani așteptate. De fiecare dată s-a venit cu argumente: arbitrul ne-a furat, am avut accidentați, au stat mai bine fizic decât noi, nu am avut noroc etc. Deja sunt foarte mulți ani în care se tot așteaptă o schimbare în bine a acestui sport, considerat numărul 1 la români, iar rezultatele întârzie să apară. Nu poți reforma sau face schimbări mergând pe aceleași principii care au dus la faliment. Nu poți lăsa în continuare pe cei condamnați pentru fapte ilicite în sport și/sau în administrarea unor cluburi/federații să decidă în continuare. Undeva trebuia făcută o ruptură între trecutul mizer (cu mașinații) și viitorul ce se dorește prosper.

Un prim pas a fost făcut acum 2 ani când a fost ales Burleanu în locul lui Mircea Sandu ( alias Nașul), pasul doi a fost făcut prin condamnările date de DNA unor conducători din fotbal. Acum a venit timpul pentru pasul trei: schimbarea opticii și principiilor ce stau la baza sportului în general și a fotbalului în special – ruperea de practicile meschine și falimentare.

Acum s-a constatat că, indiferent ce antrenor român s-a adus la echipa națională, interesele unor așa-ziși oameni de afaceri primau și la prima selecționată ajungeau tot felul de jucători care nu activau la echipele de club sau a căror valoare nu îi recomanda pentru selecționare. Singurul lucru care se urmărea era acela de a le face un nume pentru a fi vânduți pe bani mulți în străinătate, acolo unde cei care ajungeau nu se conformau și se întorceau sau făceau tușa. Principalul câștigător era clubul Steaua (cu denumirile de rigoare) și Gigi Becali care își trimitea de fiecare dată jucători care nu aveau valoare și pe care reușea apoi să-i vândă pe bani foarte mulți. Și cu toate că se obțineau câștiguri enorme, în fotbal nu ajungeau deloc bani pentru finanțarea echipelor de club, centre de copii și juniori sau achiziționarea unor jucători de perspectivă.

Era evident că acest mecanism avea să moară la un moment dat, iar acum a venit acel moment, destul de târziu.

Așa cum era de așteptat, după anunțarea noului  selecționer, mulți dintre cei care au căpușat acest sistem au început să reacționeze că văd că-și pierd combinațiile de milioane, din care erau singurii care aveau de câștigat.

Dacă la reacțiile lui Becali și camarila, foști conducători ai federației și ai ligii  în frunte cu Nașul Sandu și cu Mitică Dragomir ne așteptam, se pare că și mulți din presă și dintre suporterii care au mai rămas, au aderat la aceste mișcări de afront la adresa lui Burleanu, caracterizându-l drept copil tâmpit, obraznic și neștiutor de fotbal. Pai atunci ne putem firesc întrebarea: cei care au adus fotbalul românesc în mizerie, cu toate că au beneficiat de o infrastructură solidă, generații de copii și juniori de excepție, suporteri fanatici și numeroși și mult timp chiar de bani investiți, știau mai mult fotbal și administrație? Cred că nu. Sau cu siguranță nu și-au dorit decât să-și urmărească interesele de a se îmbogăți, fără să-i intereseze de soarta fotbalului ca sport sau ca fenomen de masă.

Am putea să-i întrebăm pe cei care îi susțin în continuare pe Mitică, pe Nașul Sandu, Becali și compania: câte stadioane au construit în 26 de ani, câte au renovat, câte echipe de copii și juniori au înființat, câți sponsori au adus și câți suporteri mai vin la stadioane? Răspunsurile le știți cu toții. Nu trebuie să conteze argumente de genul: sunt patriot, vreau antrenor român la națională. Evident că vrei, că îți aduce ciurucurile acolo pe care apoi le vinzi și te îmbogățești.

De ce nu se întreabă nimeni de ce trei din ultimele 4 campioane ale României sunt dispărute sau în insolvență (Oțelul Galați și Unirea Urziceni – desființate, iar CFR Cluj în insolvență), de ce echipe de tradiție au fost desființate (din faliment sau dezafiliate) – FC Argeș, Universitatea Craiova, Inter Sibiu, Politehnica Timișoara, Sportul Studențesc sau FC Național sunt doar câteva exemple de echipe dispărute recent din fotbal și nu în mandatul lui Burleanu, ci al lui Sandu și Mitică. De ce nu-i trage nimeni la răspundere pentru ce au făcut?

Când o să vedem limpede aceste lucruri și vom învăța să nu mai apărăm penalii și să-i lăsăm să fie șterși de istorie și când jocurile fotbalului nu o sa mai fie coordonate de către un cioban analfabet, doar pentru că a făcut bani din furtul unor terenuri de la stat, abia atunci vom avea parte de un mediu sănătos în care se vor putea dezvolta echipe și campionate puternice care să producă rezultate și să readucă suporterii pe stadioane și în piețe.

SECRETE CARE NE POT ADUCE SUCCESUL

Cu toții ne-am uitat cu admirație la reușitele altor popoare și ne-am pus întrebarea: de ce la ei se poate și la noi nu? Cel mai probabil majoritatea respectă un set de reguli și încearcă să îl urmeze cât mai fidel. Am putea lua câteva dintre acestea și să le urmăm la rândul nostru, nu cred că ne face rău să învățăm de la alții, că frumoși și deștepți am tot fost secole și milenii, dar de obținut rezultate nu prea am reușit. Poate că este timpul să avem în vedere exemplul unora dintre cele mai de succes popoare și culturi din istorie.

La o privire mai atentă, putem să ne dăm seama că unele dintre aceste învățăminte sunt asemănătoare, chiar dacă aparent cele două culturi-exemplu nu au foarte multe în comun și se află la multe mii de km distanță una de cealaltă. Și dacă am avea capacitatea de a analiza și de a corobora cele două seturi de sfaturi înțelepte și să le punem cap la cap cu învățăturile noastre populare (pe care o să le regăsiți într-un articol ulterior), cred că rețeta succesului este peste 50% rezolvată, mai rămâne doar să fim capabili de a le pune în practică.

ÎNVĂȚĂTURILE EVREILOR

1.În toate trebuie să ai echilibru.
2. Învață să delegi și să împarți munca ta.
3. Uită de mândrie și cere ajutor.
4. Fii cu toți politicos și nu uita să îi saluți.
5. Nu irosi timpul.
6. Vorbește doar atunci când ai ce spune.
7. Planifică-ți viața.
8. Nu întârzia cu salariul. Asigura-te să-ți plătești angajații la timp.
9. Ai făcut o promisiune? Ține-te de cuvânt!
10. Proprietatea aproapelui tău trebuie să fie la fel de prețioasă pentru tine ca a ta proprie.
11. Înconjoară-te de oameni pozitivi și buni și scapă de cei negativi.
12. Muncește fiecare clipă. Mergi înainte orice s-ar întâmpla.
13. Niciodată nu ofensa pe nimeni.
14. Dacă cineva vrea să te distrugă, distruge-l primul.
15. Orice persoană merită un simplu ”mulțumesc”.
16 Hoțul care-ți fură timpul, nu este mai bun decât cel care-ți fură bijuteriile. Gestionezi timpul – gestionezi banii.
17. Nu e neapărat necesar să spui tot ce gândești.
18. Recompensează-te pentru o treabă bine făcută.
19. Patronul trebuie să știe ce viață duce angajatul sau.
20. Uneori, trebuie sa dai mai mult decât suficient, dacă dorești cu adevărat să dai suficientul.
21. Pe timpuri grele, investește banii în viitorul civilizației – vei fi recompensat înzecit.
22. Devii bogat atunci când te mulțumești cu ceea ce ai.

(sursa)

ÎNVĂȚĂTURILE JAPONEZILOR

1. Cedează proștilor și nebunilor.
2. Dacă femeia va dori, va trece și prin stânci.
3. Nu-l reține pe cel ce pleacă, nu-l alunga pe cel ce vine.
4. Repede este același lent, dar fără întreruperi.
5. Mai bine e să fii dușmanul unui om bun, decât prietenul unui om rău.
6. Fără oameni simpli nu există oameni mari.
7. Cine cu adevărat dorește să se ridice sus, va inventa scara.
8. Soțul și soția trebuie ă fie asemenea mâinii și ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar când ochii plâng, mâna șterge lacrimile.
9. Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.
10. Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici.
11. Și drumul lung începe cu cel scurt.
12. Cine bea, nu știe despre daunele vinului; cine nu bea, nu știe despre avantajele lui.
13. Chiar dacă niciodată nu vei avea nevoie de sabie, trebuie s-o porți toată viața.
14. Florile frumoase nu aduc roadă gustoasă.
15. Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.
16. Când există dragostea, și veziculele variolei sunt fel de frumoase ca gropițele din obrăjori.
17. Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.
18. Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.
19. Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji de ea.
20. Când desenezi o ramură, trebuie să simți adierea vântului.
21. De șapte ori verifică înainte de a avea dubii despre un om.
22. Încearcă să faci tot ce poți, în rest lasă-te în voia sorții.
23. Onestitate excesivă se învecinează cu prostia.
24. Fericirea vine în casa în care se râde.
25. Victoria îi revine celui care va răbda cu jumătate de oră mai mult decât rivalul său.
26. Se întâmplă uneori că frunza se îneacă, iar piatra plutește.
27. Săgețile nu zboară spre fața care zâmbește.
28. Ceaiul rece și orezul rece sunt acceptabili, dar privirea rece și cuvântul rece sunt insuportabile.
29. La zece ani — minune, la douăzeci — geniu, iar după treizeci — un om obișnuit.
30. După ce ai gândit – hotărăște-te, după ce te-ai hotărât – nu te mai gândi.
31. Să întrebi e o rușine pentru un minut, să nu știi e o rușine pentru o viață.
32. O vază perfectă niciodată nu va ieși din mâinile unui meșter nepriceput.
33. Să nu-ți fie frică să te îndoi un pic, te vei îndrepta mai drept.
34. Râurile adânci curg liniștit.
35. Dacă te-ai pornit în drum din propria dorință, și o mie de ori ți se vor părea ca unul.

(sursa)

BANCURI CU SOLDAȚI

În armata, soldații sunt scoși la program administrativ în grădina unității. Caporalul, cu un aer satisfăcut, zice:

- Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat!  Înainte de asta. E vreunul printre voi care se pricepe la algebră?

- Eu, să trăiți. Sunt student la mate-fizica, dom' caporal.

- Bravu, mă. Atunci aruncă lopata aia, că nu-i de tine.

Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mina veselă. Caporalul continuă:

-Pune mâna pe hârleț! Tu vei extrage rădăcinile!

   Un mare general vizitează o unitate militară. Ordine, curățenie, tot lună. Când, pe aleea spre Comandament, un chiștoc. Generalul se învinețește la față de mânie:

- Al cui e chiștocul ăsta ?

Unul din soldații din gardă se apleacă spre general :

-Nu-i a lu' nimeni, puteți să-l luați…

Soldatul intra în biroul colonelului cu o maimuțica de mână.

- Soldat, ce caută maimuța asta aici?

- Să trăiți, am găsit-o pe stradă.

- Du-o imediat la Gradina Zoologica.

- Imediat, să trăiți. Peste câteva ore colonelul se plimba prin parc, când vede soldatul cu maimuța de mâna.

- Soldat, parcă am spus să duci maimuța la Gradina Zoologica.

- Raportez, să trăiți, că am dus-o la Zoo, la cofetărie şi acum o duc la film.

O tipă îi scrie iubitului aflat în armată:

Dragă John,

Nu mai pot continua această relație. Distanța dintre noi este prea mare. Trebuie să recunosc că deja te-am înșelat  de 2 ori când ai plecat și nu cred că este corect pentru niciunul dintre noi. Îmi pare rău. Te rog să-mi trimiți poza cu mine pe care ti-am trimis-o acum ceva vreme.

Cu dragoste, Becky!

Soldatul cu sentimentele rănite și cu ochii înlăcrimați le-a cerut camarazilor săi orice fel de poze pe care le au cu iubitele, surorile sau fostele iubite și amante. Pe lângă poza cu Becky, John i-a trimis toate celelalte fotografii cu femei frumoase pe care le-a strâns de la prietenii lui. În total 53 de fotografii alături de scrisoarea care spunea:

Dragă Becky, îmi pare rău, dar nu-mi pot aminti cine dracu ești. Te rog să-ți cauți poza în teancul de fotografii și să ți-o iei.

Un cavaler urma să plece în cruciadă. Își făcu bagajele, puse centura de castitate la nevastă și dădu cheia centurii celui mai bun prieten:

-        Dacă nu mă întorc trei ani, o poți avea pe nevastă-mea.

Și își văzut de drum. După o oră de mers, prietenul îl ajunse din urmă:

-        Mi-ai dat altă cheie!

UE vs. NAȚIONALISM

De multă vreme la nivelul Uniunii Europene și nu numai se observă mișcări naționaliste, prin care cetățenii își etalează valorile naționale și se mândresc cu statutul lor de aparținători la o națiune sau alta. Cunoaștem și în țara noastră cum un partid, acum vreo doi ani, în campania pentru câștigarea alegerilor prezidențiale a folosit sloganul – Mândri că suntem români! Cu toate acestea, cel puțin în România, oamenii se declară credincioși și acest lucru naște un paradox – în credința creștină, mândria este un păcat de moarte (Mândria este exagerarea faptelor proprii asociată cu dispreţul faţă de Dumnezeu, semeni şi natură), deci cum ai putea fii mândru și credincios în același timp?

Lăsând analizele de genul acesta deoparte și trecând la lucruri mai serioase, putem spune că toate curentele naționaliste născute în ultima perioadă în mai multe țări au un efect toxic pentru societățile respective, din simplul motiv că acum ele dezbină societatea, opus situației de acum un secol jumătate când aceste curente făceau ca națiunile să devină mai puternice prin unirea diferitelor subdiviziuni statale care de cele mai multe ori se aflau în conflict. Astăzi lumea a trecut într-o nouă eră, a secolului XXI, când se urmărește crearea unei societăți globale, a unui singur stat, depășirea granițelor și limitelor teritoriale. De fapt acesta este visul tuturor conducătorilor mari ai lumii care doreau să conducă tot globul și încercau să facă acest lucru pe cale armată, adică să ducă războaie de cucerire (foarte rar se ajungea la uniune pe cale pașnică). Astăzi se încearcă să se creeze uniuni continentale și transcontinentale fără imixtiunea armatei sau cu minimalizarea intervenției sale, singurele argumente fiind cele economice și chiar sociale.

Pe argumentele economice nu voi insista, probabil sunteți deja la curent cu aceste argumente. În schimb voi puncta unul sau mai multe argumente ce țin și de sfera socialului. În primul rând, oamenii au posibilitatea de a se deplasa oriunde și oricând în scop turistic sau în căutarea unui loc de muncă, sau chiar la studii. De ce eu ca cetățean să fiu limitat în acest sens, numai pentru că liderii politici vor altfel, de ce trebuie neapărat ca unii sau alții să-mi spună în permanență ce să fac și unde să trăiesc, să studiez etc?

Oricum interesele economice au primat de fiecare dată – fie că vorbim de uniuni, războaie sau alianțe. Interesele reale au fost și vor fi doar ale celor mai mari, nu a oamenilor de rând, ei sunt folosiți ca masă de manevră, ei mor pentru interesele celorlalți.

Se pune următoarea întrebare: De ce să  mor pentru ambițiile financiare ale lui X sau Y puse sub cupola de apartenență la un popor sau altul? De ce să-mi fie îngrădit dreptul  de a pleca din zona sau țara în care m-am născut, fără voia mea? Și cui i-ar servi aceste lucruri?

Evident ca răspunsurile la aceste întrebări va trebui să-și le ofere fiecare dintre voi, dar cu siguranță nu cred că unui om de rând i-ar fi mai bine daca ar sta în țara lui (pentru că e naționalist sau pentru că nu are voie să plece) și să fie condus de X sau Y, în interesul lui X sau Y. Categoric cel care va pierde din această ecuație va fi tot omul de rând, omul simplu, care nu are potențial financiar să poată accesa un pașaport diplomatic și să se ducă oriunde în caz de pericol sau nevoie sau poate pur și simplu pentru că așa are el chef.

Acum câteva zeci de ani au existat niște oameni extrem de inteligenți care au avut un proiect fantastic – Uniunea Europeană. Acest proiect avea că scop interesele economice ale țărilor din vestul Europei. În ciuda istoriei și a conflictelor seculare, a orgoliilor de orice natură, a naționalismului deșănțat al unor lideri, ei au reușit să conceapă un proiect și să-l pună în practică pe cale pașnică – fără să se ducă războaie aberante și să moară sute de mii, milioane sau zeci de milioane de oameni, să distrugă orașe sau chiar civilizații peste noapte (dacă este să ne raportăm la scara istoriei). Cu alte cuvinte s-a încercat crearea unui super-stat, format din națiuni și culturi dintre cele mai diverse, pe cale pașnică, proces ce s-a desfășurat pe parcursul deceniilor, pentru a putea asimila mentalități și sisteme economice extrem de diferite. Succesul acestui proiect a atras ca un magnet și alte națiuni sau construcții statale care au dorit să adere la noul proiect în speranța că vor putea beneficia de pe urma acestuia. Procesul de asimilare s-a accentuat cu precădere la sfârșitul anilor 90, când după prăbușirea blocului comunist țările est-Europene au început negocierile de aderare, încheiate la începutul anilor 2000.

După mărirea exponențială a suprafeței și a populației, proiectul a intrat în impas. Noile economii ale Uniunii Europene erau nematurizate, slabe și căpușate de corupție. Aceste probleme au creat noi provocări, provocări care încă își mai așteaptă soluțiile din partea factorilor politici.

În prezent societatea globală se confruntă cu o criză acută de lideri, de vizionari, de oameni capabili să vadă în viitor, să anticipeze și găsească soluții. Într-o astfel de societate problemele pot fi mult mai complicate ca cele găsite într-o mică națiune, iar dacă soluțiile nu apar la timp ele se acutizează într-un ritm greu de controlat fără măsuri prompte. Exact aceasta este și situația Uniunii Europene astăzi – în plină criză și cu lideri fără idei și depășiți complet de situație.

În această anomie generală își fac apariția o serie de politruci, de populiști care mimează pe faptul că au soluții și vin cu idei aberante, inventând probleme cu care apar în fața electoratului. Se pare că acești lideri populiști primesc din ce în ce mai mult girul populației, prin vot, și astfel se ajunge la o escaladare a problemelor și o criză mult mai acută a soluțiilor.

Pentru a înțelege mai bine această situație putem lua cazul Marii Britanii, care recent a votat pentru Brexit – pentru ieșirea regatului din Uniunea Europeană. Cei care au susținut campania pro-Brexit au venit cu soluții false la problemele reale ale societății britanice. Una dintre cele mai importante teme de campanie a fost sistemul de sănătate, care este sub-finanțat (conform analizei lor), ei argumentând că acest lucru se întâmplă din cauza UE care ia de la UK cca. 350 milioane de lire/săptămână și că acești bani ar putea și trebuie să se ducă în sistemul de sănătate. După câștigarea referendumului, principalul susținător al Brexit-ului a recunoscut că această temă este o eroare.

Această eroare i-a costat pe britanici multe sute de miliarde în primele săptămâni de după anunțarea rezultatelor. Costul principal o să-l plătească populația civilă care va trebui să repare în timp erorile făcute practic într-o singură zi. Cu alte cuvinte, britanicii au reușit să distrugă prin vot, în 24 de ore, ce s-a clădit în zeci de ani.

Pentru a demonstra că acești falși lideri, care profită de o situație, de o criză de moment, nu au practic nicio idee și că încearcă doar să profite de pe urma crizei, putem analiza ceea ce au făcut aceștia după ce au câștigat: s-au retras rând pe rând din funcțiile de conducere pe care le ocupau pentru a fugi de responsabilitate (vezi cazul luiNigel Farage care s-a retras de la conducerea UKIP ca să nu-și asume negocierile de ieșire din UE, dar cu toate astea a rămas europarlamentar ca să-și ia salariul de la europenii pe care i-a înjurat), de ceea ce urmează și care va fi infernal de greu față de situația actuală. Cu alte cuvinte, s-au speriat de propriul succes, populația i-a investit cu încredere sperând ca ei să vină cu idei și soluții, iar politrucii au fugit ca potârnichile, fiind conștienți că au bluffat și că acum trebuie să și pună în practică planul pe care susțineau că-l au. Numai că nu au ce pune în practică. Strategia a fost clară – câștigăm procente la referendum după care vom obține procente și funcții la viitoarele alegeri. Numai că nici ei nu au luat în calcul să câștige referendumul și să pună în aplicare programul de trei penny pe care l-au promovat.

Este mai ușor să dai din gură și să critici decât să vi cu soluții viabile și să construiești. Urmând ideile naționaliste – să ne luăm țara înapoi – nu facem altceva decât să distrugem un proiect de geniu (dar înțeles prost și aplicat și mai prost), într-o singură zi.

Soluția ar fi să începem să gândim mai mult, să ne asumăm responsabilități, să venim cu soluții și să nu mai așteptăm miracolul de la cei care dau din gură fără să facă ceva concret.

PERLELE ELEVILOR

Pentru că tot a venit perioada examenelor de trecere dintr-un ciclu de învățământ într-altul, m-am gândit să vă prezint câteva dintre perlele elevilor care au susținut aceste examene vara aceasta, pentru că se pare că nici de data asta nu s-au lăsat mai prejos.

Analizate individual, unele dintre aceste perle ar putea reprezenta răspunsuri mai mult decât interesante. Ele trădează istețimea elevilor, dar și lenea de a învăța și/sau de a scrie ceva la subiectele respective. Uneori cred că ar trebui să acceptăm și astfel de răspunsuri, fără să avem așteptarea ca acești copii să memoreze ideile și frazele profesorilor sau cele regăsite în manuale.

“Genul liric este atunci când autorul nu are chef să scrie cărți lungi, cum ar fi romanele și scrie poezii.”

“În genul liric se cască gura la plante, insecte și animale, iar poezia se scrie ușor.”

”Omul spune că e frate cu copacii pentru că nu-și suporta rudele când era mic.” (nici eu nu-mi suportam toate rudele, aș fi preferat uneori să mă plimb prin pădure decât să stau alături de persoane enervante)

“Omul ăla era atât de singur că vorbea cu pomii, gen salcâmii, care nici nu-i răspundeau.” – asta da singurătate, dacă nici pomii nu-ți răspund și nu te bagă în seamă.

“Poezia este despre diverse buruieni în care a copilărit poetul.”

“Cratima se pune ca să mai lăbărțeze rândul, când nu se înțelege nimic din text.”

“Întrebarea asta cu cratima pică în fiecare an. Am scris rolul, dar vă recomand să mai schimbați ca e chiar plictisitor.” (de câte ori o fi dat examenul?)

“Poetul bagă repetiții când nu mai știe ce să scrie, de exemplu “scuturând-le, scuturând-le. Doamna profesoara spunea că cine repetă ca papagalul e bâlbâit sau prostovan.” - asta cred și eu

Iar la cerința de a scrie o narațiune în care să prezinte o întâmplare reală sau imaginară petrecută într-o stațiune turistică, unii elevi au întâmpinat probleme serioase…

“Nu pot să vă scriu o insulă, pentru ca n-am atlasul la mine și eu știam ca dau examen LA ROMANĂ!!!”

“Familia mea a fost anul trecut în Bulgaria, dar acolo nu se vorbește în limba română deci nu am ce să povestesc. Îmi pare rău.”

“Aici în stațiunea asta turistică eu m am întâlnit cu Donald Trump, care era președintele SUA și mi-a propus să lucrez cu el la Casa Albă.”

“Am 17 cuvinte în plus la compunere, vă rog frumos să-mi dați un bonus.” (sursa)

PĂDURI TĂIATE ILEGAL ȘI COMPLICII SPECTATORI

În ultima perioadă apar tot mai multe voci care susțin faptul că România și-a vândut ce avea – resurse, drumuri, pământuri etc. și că acest lucru este foarte grav. Într-adevăr, a-ți vinde resursele pe nimic duce la colaps și sărăcește populația. Situația ar putea fi simplă dacă cei care vociferează sau postează pe rețelele de socializare ar învăța să și acționeze cu măsuri concrete în loc să stea consternați în fața monitoarelor.

Recent au apărut o serie de imagini și articole carene arată cum sunt defrișați munții, cum este furat lemnul și transportat peste granițe etc. Defrișarea pădurii este o problemă globală, dar care are accente de dezastru cu precădere în statele sărace ale planetei, acolo unde oamenii nu pot și/sau nu vor să acționeze și se complac în această situație.

Ce ar putea face cetățeanul de rând pentru a putea stopa aceste defrișări ilegale? Simplu, ar putea crea ONG-uri puternice care să lupte împotriva celor care taie pădurile, iar acolo unde acestea s-au tăiat să planteze puieți. Dar din păcate lucrurile nu stau nici pe departe așa. Oamenii se mulțumesc să se mire și să se arate indignați sau mai sunt unii care ajung să fure și ei, că vorba aia – ce, sunt mai prejos ca alții?!

Citeam acum ceva vreme în urmă cum urmează să se construiască o biserică/mănăstire într-un parc național, unde este/era ilegal să construiești ceva cu fundație și folosind alte materiale în afara lemnului și a pietrei, însă BOR (Biserica Ortodoxă Română) a reușit să obțină avizele în acest sens. Ce au făcut oamenii? Nimic, nimeni nu se bagă peste deciziile Bisericii. Nimeni nu s-a băgat peste Biserică nici când au început să construiască biserici în mai toate parcurile din orașele mari din țară. Biserica are statut special. Statut special au și tovarășii care ne conduc- primarii care dau aceste avize și care sunt realeși la al N-lea mandat, parlamentarii care votează legi care susțin/permit defrișările ilegale și care ajung să aibă poziții importante de conducere și sunt realeși de cetățenii care se miră că le sunt tăiate pădurile.

Într-o astfel de situație cetățeanul devine complice la furt, dar unul fraier, care nu primește nimic în schimb, el este mulțumit ca a oferit votul ăluia mai șmecher și el în sinea lui se consideră șmecher pentru simplul fapt că a contribuit la furt. Cetățeanul este în postura celui care vrea să fure și își ia tovarăși de caz și începe să se antreneze furând din propria casă fără să mai aducă nimic înapoi, tovarășii îl părăsesc, iau prada și prostul se întoarce acasă flămând și mai sărac decât era. Dar măcar e mulțumit că a contribuit la îmbogățirea unora și visează că poate ajunge și el cândva să devină bogat, însă doar visează, fără să facă ceva concret în acest sens.

O să pun o listă aici (lista parlamentarilor care auvotat împotriva opririi defrișărilor ilegale) și o să aștept până la toamnă când vor fi alegeri pentru Parlament și voi urmări cum toți cei de pe listă vor primi girul votanților orbi, săraci, dar complici.

BRITANICII AU DECIS - BREXIT!!!

Ieri Marea Britanie a votat – BREXIT. Deși mulți analiști de pe la noi au anunțat răspicat ieri că acest lucru nu se va întâmpla, se pare că realitatea le-a dat o palmă peste față. Decizia Regatului este fără precedent și nu se pot anticipa consecințele nici pe termen scurt, nici pe cel mediu. În schimb, pe termen lung lucrurile nu stau deloc roz pentru Uniune  și aș spune că nici Regatul nu va sta prea bine, riscând să se dezintegreze încetul cu încetul.

Deși nu este greu să faci previziuni reale pe care le poate avea un astfel de vot, totuși se cunosc câteva coordonate:

1.     Scoțienii au dorit să se rupă de UK, dar vor să rămână în Uniunea Europeană. Referendumul prin care aceștia au decis să rămână lângă frații lor englezi, a fost la limită. Acum după votul care arătă ce doresc britanicii, s-ar putea ca tabăra care a pierdut referendumul să câștige din nou teren și să rupă și Regatul, este și cazul Irlandei de Nord. 

2.     Englezii au fost mereu împotriva politicilor UE, indiferent de ce se discuta, ei aveau de obiectat. O situație bizară oarecum, având în vedere că viziunea lor asupra unei Europe Unite era destul de minimală, doreau doar o uniune vamală și cel mult economică, dar în care ei să decidă. Cum deciziile majore sunt luate de către Germania și Franța, iar căsătoria cu restul continentului devine și una politică, lucrurile erau oarecum clare că vor ajunge la un divorț.

3.     Economia europeană este cu multe sincope, are mai multe viteze, ceea ce duce la situația de față când, deși au anunțat depășirea crizei, ea încă pare să existe în realitate, dacă nu în cifre. După un astfel de cutremur, cum este votul britanicilor, lucrurile se vor agrava pentru toată Europa, inclusiv pentru Regat.

4.     În Uniunea Europeană și chiar la nivel mondial este o criză de ani buni, de lideri adevărați și de aici ascensiunea unor politruci, unor pseudo valori, unor populiști care vin cu teme false – drepturile imigranților, homosexualilor, ale femeilor etc. (nu este o problemă în sine ca se propun măsuri, legi, drepturi, ci faptul că se face din ele principala temă de discuție și ele devin repere principale pentru dezvoltarea societății occidentale). Nu trebuie ca aceste teme să primeze atunci când problemele societății tale sunt – sănătatea, sărăcia, analfabetismul, starea economică și mai nou amenințarea teroristă și cea rusă. După votul de ieri aceste crize reale se vor accentua și vor avea de suferit în primul rând cei din păturile sociale de jos, liderii lor vor trăi bine-merci și vor prolifera alți politruci.

5.     Relațiile internaționale, geopolitica și strategiile se vor schimba și cel mai probabil Europa nu va ieși prea bine de aici, va pierde teren important și chiar pozițiile cheie.

Ca să nu o mai lungim prea mult, putem concluziona: votul britanicilor arată nivelul precar la care a ajuns Occidentul, datorat în primul rând lipsei de viziune politică, lipsei unor lideri politici adevărați și arată faptul că democrația nu este perfectă. Când decid cei mai slab pregătiți, cei cu condiții sociale precare și cei care stau la telenovele, lucrurile nu stau deloc bine.

Atunci când trebuie să iei decizii majore nu trebuie să te pripești, nu trebuie să fii emoțional, trebuie să fii lucid și să ai o capacitate de analiză mult mai profundă decât să fii pro sau contra, trebuie să ai capacitatea de a vedea și nuanțele mișcărilor și să poți previziona și anticipa mișcările și efectele. Acestea nu sunt la îndemâna omului de rând, ele necesită pregătire asiduă timp de zeci de ani și nici măcar atunci nu ai garanția luării unor decizii bune, dar premisele sunt altele. Este puțin probabil ca, in condițiile in care cei mai învățați, cei inițiați pot să greșească, totuși cei mai mulți, grosul populației să decidă corect și spre binele ei. Oamenii de rând nu iau decizii în urma unor analize profunde, ei se mulțumesc cu – mă alătur sau nu unui curent de opinie, iar aceste curente de opinie sunt construite tot de cei inițiați. Cu alte cuvinte, dacă cei mai inteligenți greșesc, greșeala nu va fi corectată de către populație, ci ea va fi consfințită de plebe și va avea consecințe extrem de grave pentru că atunci când se va constata eroarea va trebui informată și convinsă populația că trebuie luate alte măsuri, iar acest proces este anevoios și va fi costisitor.

Oricum, sper, în continuare, că politicienii londonezi, vor fi mai înțelepți decât conaționalii lor și nu vor lua decizii în conformitate cu votul de ieri și nu vor accentua situația și așa extrem de grea – și nu vor ieși din Uniune.

PS: Pentru că mâine se împlinește un an de când am primit o lecție despre democrație, venită de la un grec, chiar pe acropole, o să v-o împărtășesc atunci. Nu de alta, dar nu vreau ca lumea să creadă că sunt împotriva democrației, ci vreau ca ea să fie îmbunătățită.