PERFORMANȚELE MERITĂ MENȚIONATE - VICTORIE FANTASTICĂ A ASTREI ÎN ANGLIA

Rezultat fantastic pentru fotbalul din România abținut de către echipa campioană, Astra, în fața echipei engleze West Ham United – scor 1-0 obținut chiar pe terenul englezilor.

După ce în tur echipa din Giurgiu a reușit să obțină un rezultat de 1-1, destul de chinuit, doar inspirația de moment a lui D. Alibec reușind să-i salveze de la o înfrângere. Și de data aceasta Astra s-a bazat pe inspirațiile și talentul unor jucători precum D. Alibec, F. Teixeira și S. Lung Jr care au făcut o partidă mare.

Așa cum era de așteptat West Ham a atacat pe parcursul întregului meci, fiind susținută din tribune de 57.000 de suporteri care-i încurajau frenetic, numai că norocul a fost de partea echipei românești care a reușit să marcheze în minutul 45 prin F Teixeira, gol care i-a pus în încurcătură pe englezi.

Deși au avut numeroase ocazii jucătorii lui West Ham nu au reușit să puncteze, lovindu-se de Silviu Lung Jr care a fost într-o zi de grație reușind numeroase parade in extremis.

Ce a surprins totuși la echipa din România, a fost spiritul de echipă destul de solid și mai ales meciul bun făcut, inclusiv în faza de atac. Faptul că Astra nu s-a băgat cu totul în defensivă reușind chiar să aibă câteva ocazii bune de a mai marca este un lucru rarisim în fotbalul mioritic, de cele mai multe ori echipele românești aflate într-o astfel de situație se retrăgeau cu totul mizând totul pe cartea apărării. Acest tip de joc s-a dovedit de cele mai multe ori falimentar – atât din punct de vedere fotbalistic (al spectacolului propriu-zis), cât și din punct de vedere financiar (nu ai rezultate, nu vin nici banii).

Modul în care s-a desfășurat partida și mai ales rezultatul ne dau speranțe că poate într-o zi vom avea și noi în România parte de meciuri de fotbal, nu de bambilici jucat la alibi pentru că niște cocalari analfabeți să-și încaseze salariile uriașe pentru nivelul de dezvoltare al țării, iar mai apoi să vină să ne dea lecții de la tv că nu știm să-i apreciem.

Complice la toată situația mizerabilă în care se află nu doar fotbalul, ci întreg sportul românesc, este și media, care nici măcar după astfel de rezultate nu alocă mai mult spațiu în care se prezinte rezultatele cu adevărat importante. Chiar și după o astfel de victorie muncită sunt doar câteva titluri răzlețe și articole de câteva rânduri despre performanța Astrei.

Asta doar pentru că echipa se numește Astra și Steaua sau FCSB. Dacă victoria era obținută de echipa bucureșteană cel puțin o săptămână s-ar fi vorbit despre acest lucru și ni se prezentau legitimații clubului ca fiind cel puțin extratereștrii cu puteri divine, în schimb acum se vorbește foarte puțin, iar mâine nu se va vorbi deloc.

Așa stau lucrurile și în cazul altor sporturi – când echipa de scrimă, fete, a obținut medalia de aur la Olimpiada de la Rio, evenimentul a fost prezentat 2 minute în programele de știri sportive, în schimb s-au alocat ore de emisie pentru a dezbate problemele cu care se confruntă Steaua la nivelul lotului, se iau declarații și de la copiii de mingi care asistă la antrenamente și de la Neica-Nimeni care-și dau cu presupusul, dar fetelor de la scrimă li s-au luat interviuri doar la întoarcerea în țară și doar 2 minute.

Atâta timp cât nu știm să apreciem ceea ce avem, atâta timp cât mai avem, vom ajunge să rămânem doar cu ciobani multi-milionari, analfabeți care scriu mai multe cărți decât au citit într-o viață întreagă care ne spun ei diverse inepții pe care ajungem să le luăm drept învățături elementare pentru viață.

Deși nu am un blog de sport am ales să scriu din când în când și despre diferite performanțe sportive ale oamenilor cu caracter, care obțin performanțe notabile în condiții mizere.

DIN ÎNVĂȚĂTURILE CELOR ÎNȚELEPȚI

"Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmpla asta; cu toate acestea , încercăm să găsim explicația răului, durerii, foamei, țânțarilor și a oamenilor proști." (citat)

ASOCIAȚIA EVOLVE CÂȘTIGĂTOAREA CONCURSULUI HEINEKEN PENTRU COMUNITĂȚI PE JUDEȚUL DOLJ

Recent s-au publicat rezultatele programului HEINEKEN pentru Comunități, iar câștigătorul pentru anul 2016 pentru județul Dolj este Asociația Evolve care alături de AsBO  vor implementa proiectul - Stop abuzului de alcool. 

Proiectul se va desfășura în 7 localități din județul Dolj - Craiova, Breasta, Bucovăț, Malu Mare, Sadova, Cerăt, Lipovu și va cuprinde activități derulate în școli, se va crea o aplicație de mobil ce va permite construirea unei hărți cu locațiile unde se vinde alcool minorilor, la acestea se va adăuga o campanie informativă (online și offline) prin care publicul va fi informat cu privire la riscurile consumului abuziv de alcool. În campania informativă vor fi implicate și personalități din domenii diverse care vor susține cauza.

Mai jos am publicat comunicatul de presă prin care se anunță câștigătorii concursului de proiecte.

HEINEKEN anunță câștigătorii programului HEINEKEN pentru Comunități, ajungând la o investiție totală de peste 1,9 milioane RON

București,1 august 2016 – HEINEKEN anunță câștigătorii ediției 2016 a programului HEINEKEN pentru Comunități, dezvoltat în parteneriat cu Asociația CSR Nest. În acest an aria de implementare a proiectelor s-a extins la nivelul celor patru județe în care HEINEKEN este prezentă cu fabrici: Constanța, Dolj, Harghita și Mureș. Până în prezent, compania HEINEKEN a investit prin programul HEINEKEN pentru Comunități peste 1,9 milioane RON în 40 de proiecte, din care 7 sunt în faza de implementare.

Anul acesta, ONG-uri și instituții publice din cele patru județe au putut înscrie unul sau mai multe proiecte care să răspundă direcției strategice a programului HEINEKEN pentru Comunități stabilită pentru anul 2016, pentru fiecare județ:

§  CONSTANȚA: creșterea gradului educațional în rândul copiilor, tinerilor și adulților prin educație formală și non-formală în privința sănătății și a unui trai sănătos (Educație);

§  DOLJ: creșterea gradului de educație și responsabilizare privind consumul abuziv de alcool în general și restricționarea comercializării băuturilor alcoolice către minori (Sănătate);

§  HARGHITA: dezvoltarea competențelor și abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și adulților din județul Harghita pentru a încuraja spiritul întreprinzător și recunoașterea oportunităților economice în vederea creării unei afaceri (Antreprenoriat);

§  MUREȘ: îmbunătățirea calității vieții, prin dezvoltarea de soluții sau servicii pentru membrii comunității (copii și persoane vârstnice) care răspund nevoilor locale comunitare (Social).

Cele patru direcții strategice au fost identificate împreună cu reprezentanți ai societății civile, autorităților publice locale și mass media în cadrul unor sesiuni de consultări. În urma evaluării de către reprezentanții HEINEKEN pentru Comunități a aplicațiilor depuse au fost desemnați unul sau mai mulți câștigători pentru fiecare județ, care au primit o finanțare cuprinsă între 5.000 RON și 80.000 RON.

„Susținerea comunităților în care ne desfășurăm activitatea este una dintre prioritățile noastre, iar prin programul HEINEKEN pentru Comunități sprijinim acele proiecte care se pliază pe nevoile celor patru comunități. Și în acest an am identificat în fiecare din cele patru județe în care suntem prezenți cu câte o fabrică, proiecte care vor avea un impact pozitiv, investiția totală în programele dedicate comunităților depășind 1,9 milioane RON,” spune Onno Rombouts, Managing Director, HEINEKEN România.

La nivelul celor patru județe, în ediția 2016 a programului HEINEKEN pentru Comunități s-au înscris 40 de proiecte, din care 15 în județul Constanța, 10 în județul Mureș, 8 în județul Harghita și 7 în județul Dolj.

Câștigătorii programului HEINEKEN pentru Comunități, ediția 2016:

§  Județul Constanța: Biblioteca Municipală Medgidia Filiala Nord, cu proiectul: “Consiliere, orientare, responsabilizare prin abordare informativă – CORAI”;

§  Județul Dolj: Asociația Evolve cu proiectul “Stop abuzului de alcool”;

§  Județul Harghita: Asociația VOX IUVENTUTIS cu proiectul “Tușnad HUB – centru de dezvoltare pentru antreprenori sociali”; Asociatia Pro Nicolești Ciuc cu proiectul “Pas cu pas”; Asociatia Elfi cu proiectul“Planta vie din hârtie”;

§  Județul Mureș: Asociația Casa Educației Reghin cu proiectul “Centru pentru Resurse Comunitare Reghin”; Fundația Buckner cu proiectul “Pod între generații”.

„Prin îmbunătățirile pe care le-am adus în acest an programului HEINEKEN pentru Comunități ne-am propus să oferim mai multă flexibilitate aplicanților și câștigătorilor, dându-le posibilitatea de a propune proiecte care vin în întâmpinarea unor probleme punctuale și proiecte care prin mecanismul de desfășurare își pot asigura sustenabilitatea pe termen mediu și lung”, spune Sergiu Sebesi, președintele Asociației CSR Nest.

Despre HEINEKEN pentru Comunități:

Programul HEINEKEN pentru Comunități face parte din Agenda de Sustenabilitate a HEINEKEN, ”Brewing a Better World”, și are ca obiectiv sprijinirea comunităților locale în care compania operează prin investiții în proiecte relevante pentru acestea.

Prin programul de responsabilitate socială HEINEKEN pentru Comunități, compania a investit la nivel național în perioada 2011-2015 peste 1,6 milioane RON în 33 de proiecte care au implicat peste 1.500 de voluntari și au avut mai mult de 440.000 de beneficiari totali (direcți și indirecți). Rolul Asociației CSR Nest în cadrul programului HEINEKEN pentru Comunități este de a asigura implementarea sa eficientă și de a coordona desfășurarea proiectelor câștigătoare din cele patru comunități locale, oferind suport și know-how pe toată durata de implementare a acestora. Pentru mai multe informații despre programul de responsabilitate socială HEINEKEN pentru Comunități, vizitați website-ul dedicat:www.heineken-pentru-comunitati.ro.

BANCUL ZILEI

Dupa ce noul pacient se aseaza pe canapea, psihologul zice:
- Nu sunt la curent cu problema ta, te-as ruga sa-mi povestesti de la inceput.
- Bineinteles, spune pacientul. La inceput am creat cerul si pamantul.... (sursa)

A FI OPEN-MINDED - REALITATE SAU ILUZIE

Citeam zilele trecute un articol, de blog, ceea ce fac aproape zilnic, până aici nimic nou, numai că articolul aborda o temă extrem de complicată și așa cum era de așteptat s-au făcut o sumedenie de greșeli. Nu o să intru în amănuntele legate de modul în care cei care au scris articolul abordează tematica, ci o să încerc pe cât posibil să fac referire doar la tema în sine. Deși nu obișnuiesc să critic sau să-mi iau temele de articole din blogurile altora, în general caut surse de inspirație ceva mai solide, de data asta o să fac o excepție, pentru că mi-am amintit că am rămas dator de multă vreme cu acest subiect.

Tema este, ceea ce se numește în popor, open-minded. Termenul în sine, aparent banal, este unul extrem de profund și complicat. De aici și numeroasele probleme legate de el, de utilizarea lui și de modul în care ne raportăm la acest nou trend – a fi open-minded. Termenul în sine s-ar traduce direct prin – a avea mintea deschisă. Nimic complicat la prima vedere, numai că aici intervin o serie de nuanțe legate de specificul culturii de care aparține individul, de cutumele sociale și de valorile la care ne raportăm.

Multă lume se raportează la acest nou trend ca însemnând fără inhibiții, poate pe de o parte asta și este, numai că acest termen devine scuza numărul 1 în justificarea unor decizii/fapte reprobabile, care sunt criticate vehement de societatea în care individul trăiește. Pentru a fi mai explicit, o să mă folosesc de exemplul din articolul de care vă vorbeam mai devreme: multe persoane își justifică excentricitățile din viața personală prin faptul  că sunt open-minded și că ele nu sunt ca celelalte persoane îngrădite de stereotipuri. Numai că tocmai din această abordare vine și problema – dacă ești nonconformist de ce ții morțiș să te justifici și de ce îi vezi pe ceilalți inferiori ție? Doar pentru că au un set de valori (moștenit sau asimilat fără a-l înțelege sau oricare altă variantă), diferit de cel pe care îl ai tu? Pai nu tocmai de la acest aspect am plecat mai devreme: de a-i accepta pe ceilalți tocmai pentru ca și ceilalți să te accepte. Pai dacă tu îi desconsideri, pe motiv că nu sunt ca tine, ca nu sunt open-minded, nu este normal să vină și reculul: ei să te desconsidere la rândul lor?

Pentru a nu întra prea mult în analize filosofice/etimologice etc. (pentru că doresc să scriu un articol de blog, nu o lucrare de doctorat ), pot concluziona scurt: termenul de open-minded ne aruncă într-un cerc vicios, un perpetuum mobile al greșelilor de judecată. Nu putem fi open-minded cu adevărat, din simplul fapt că omul lucrează cu concepte – în limbaj, analiză etc., iar tocmai aceste concepte ne restrâng capacitatea de a fi open-minded la niște parametrii limitați. Probabil o să ajungem la acest nivel abia într-o altă dimensiune, în care lucrurile așa cum le cunoaștem acum vor fi schimbate și ne vor permite să evoluăm astfel încât să fim cu adevărat open-minded.

Până atunci, putem spune că a fi open-minded în deplinul sens al cuvântului este o utopie. Ne putem exprima în schimb: tind către a fi open-minded. Acest lucru nu se va întâmpla decât atunci când vom putea accepta că suntem diferiți și totuși atât de asemănători, că trebuie să trăim într-o societate, iar asta presupune niște coordonate pe care va trebui să le respectăm, iar aceste coordonate nu ne permit să fim open-minded așa cum pretindem sau cum ne dorim. Pentru că odată ce ai înțeles că ești invariabil prizonier într-o matrice, poate începe procesul de eliberare.

TĂIEREA COPACILOR ȘI LAMENTĂRILE FACEBOOKISTE

În ultimele zile am văzut pe toate canalele de informare tot felul de postări în care oamenii se lamentează că au început să se taie copacii de prin parcuri, dintre blocuri etc.

Este un lucru firesc ca oamenii să se lamenteze din pricina unor decizii aberante ale edililor, dar firesc îmi pun întrebarea: ce au făcut ei ca astfel de oameni să nu câștige alegerile și/sau nu mai ia astfel de decizii? Cel mai probabil majoritatea dintre ei nici măcar nu au catadicsit să meargă la vot, să-și asume o alegere, au stat acasă, din comoditate sau facând orice altceva, cel mai probabil nici măcar nu ar ieși la un protest organizat în apărarea copacilor ce urmează a fi rași de pe fața pământului – poate din comoditate, din prostie sau din rușine.

Ei bine, dacă îți este rușine să îți aperi punctul de vedere sau nu faci asta din varii motive, degeaba te lamentezi pe Facebook sau, mai bine zis, nu ai voie să faci asta, nu ai avea dreptul moral de a te mai manifesta după ce a fost pusă în practică decizia, iar tu nu ai făcut nimic în plus în afară de a posta pe net. În plus, aș mai pune o întrebare: câți dintre voi aruncați gunoiul la coș, câți aruncați selectiv deșeurile, câți dintre cei care vă plimbați câinii pe stradă curățați mizeriile făcute de câini și mai ales câți pomi ați plantat în ultimii 5 ani?

Personal m-am implicat în câteva campanii de ecologizare, de plantare de pomi, câine nu am și am și protestat în felul meu împotriva tăierilor de copaci din orașe și nu numai. Pe lângă asta am atras alături de mine și alții cu care împărtășeam aceleași convingeri. Noi nu am stat letargici să așteptăm să schimbe alții situația pentru noi, noi nefăcând altceva decât să postăm.

Pe de altă parte, nu am înțeles deciziile autorităților locale de a tăia și din acei deja prea-puțini copaci din urbe, argumentele fiind în stilul: sunt un pericol pentru cetățeni, erau prea bătrâni etc. Povestea asta și argumentele invocate îmi aduc aminte de o poveste citită în copilărie: Prostia omenească, în care niște femei se lamentau de mama focului că se  suise pisica pe o policioară și o să doboare drobul de sare în capul copilului și o să-l omoare. Exact același lucru este și cu copacii așa-zis mai bătrâni. Cum să pretinzi că sunt pericol public și cum mai ales să mai si crezi asta? Este de noaptea minții. Majoritatea copacilor bătrâni, tăiați de prin toate marile orașe, sunt verzi, sănătoși și sunt din specii care pot trăi sute de ani.

De ce ai face așa ceva? Poate un copac care face umbră este toxic, este mai bine să inspirăm noxele de la mașini (că de la fabrici nici nu poate fi vorba) și e mai bine dacă ne bate soarele în cap la 40 de grade Celsius la umbră (poate la umbra blocurilor, că pomi nu mai avem). Tind să cred că oamenii sunt îndrăgostiți de arșiță, noxe și adoră canicula, pentru că altfel nu-mi explic de ce acceptă ca primăriile să le taie copacii care fac umbră și să le pună gazon și panseluțe, iar ca și acei arbori plantați în locul celor bătrâni să fie fasonați până nu mai rămâne nimic din ei.

Dacă tot sunt așa de grijulii cu siguranța cetățenilor, să nu le cadă frunzele pe căciulile și pălăriile folosite vara, de ce nu curăță mai întâi copacii de ramurile uscate sau de ce nu-i taie pe cei uscați și nu-i tratează pe cei bolnavi (atunci când situația o impune)? De exemplu am fost recent prin Tg Mureș, iar lângă cetate era un părculeț cu mulți pomi bătrâni, din care primăria a decis să mai taie – pentru siguranța cetățenilor, dar au tăiat doar copacii sănătoși și au lăsat câțiva care se uscaseră de doi ani și care sunt în picioare și acum. În Craiova s-au apucat să pună sisteme de irigații prin pădure, în condițiile în care sunt cartiere care nu au apă potabilă și canalizare. În București și în Iași au tăiat copacii seculari din parcuri.

Care să fie concluzia la aceste mișcări, de ce se iau astfel de măsuri, iar oamenii se lamentează doar pe internet? Sincer să fiu nu știu, dar în ceea ce privește autoritățile cred că în fapt îi doare fix în tocul de la pantof de cetățeni și de siguranța acestora, nu caută decât să-și facă publicitate că sunt edili cu grija urbei pe care o conduc și fac modificări inutile acolo unde sunt mai mulți cetățeni care vor să vadă că se lucrează, iar aceștia pun botul și-i mai votează de N ori.

Am văzut în toate orașele prin care m-am plimbat în ultima vreme (orașe civilizate, nu adunături de betoane) mulți copaci seculari în parcuri și nu i-a mai tăiat nimeni și nu-i consideră nimeni pericol public, autoritățile ocupându-se de treburi cu adevărat importante pentru un oraș. 

SUMMITUL NATO ȘI FALIMENTUL PROIECTELOR ROMÂNIEI

Mă tot gândeam în ultimele zile de ce la emisiunile de știri și analiză de la TV nu apar suficiente știri și analize asupra a ceea ce s-a discutat și ce decizii s-au luat la Summitul NATO de la Varșovia. Deși la această întâlnire la nivel înalt a liderilor lumii se puteau lua decizii care vor privi întregul continent european, America de Nord și chiar Federația Rusă, presa din România a stat mai mult în expectativă și a relatat destul de generalist aceste știri, mulțumindu-se să transmită în direct discursul președintelui Johannis și cel mult un interviu cu unul sau doi ambasadori ai țărilor implicate. Cu alte cuvinte am avut mai puține știri și transmisiuni directe de la Summitul NATO decât de la Campionatul European de Fotbal.

Un posibil răspuns la această situație ar putea fi faptul că suntem considerați o țară de mâna a doua, iar noi nu facem nimic pentru a schimba această percepție. Poate ar trebui să ne cunoaștem interesul și să ne jucăm cărțile pe care le avem în mână atunci când suntem puși la masa tratativelor – poziția geo-strategică, resursele naturale etc. Numai  că în loc să jucăm curajos, în realitate ne-am făcut preș în fața altora, asta poate și pentru faptul că nu știm ce să facem cu acele cărți pe care le avem, ne votăm conducători penali, șantajabili, fără viziune și fără tărie de caracter și spirit de luptători. Într-adevăr, cu foarte mici excepții, România a avut oameni incapabili să reprezinte țara pe plan extern, nu am avut o strategie clară pe care să o urmăm, cu ținte precise. Cu alte cuvinte nu avem o politica de țară pe termen lung și nici nu pare să ne intereseze prea mult acest lucru.

Incoerența vine în primul rând din greșelile pe care le fac liderii politici de la București, dar și din faptul că populația începe să-i plângă de milă pe corupții dovediți și își pune in minte să-i repună în funcții fără prea mare regrete. Într-o astfel de situație, cărțile pe care le ai se dovedesc inutile dacă la masa de joc, în loc să-ți joci așii, îi arunci și păstrezi doiarii și treiarii sperând să faci o formație câștigătoare. Probabilitatea ca să se reușească o formulă care să ne ajute să nu ieșim lefteri de la masa negocierilor cu cărți de 2 și de 3 este aproape nulă, știind faptul că sunt unii cu cărți mult mai mari.

În ultimii 26 de ani, de când România a luat-o de la 0 după ce sistemul din care a făcut parte a falimentat, nu a existat un proiect de țară viabil care să fie unanim acceptat de factorii politici și de către cetățeni.

Au fost totuși câteva excepții, venite în timp, din partea unor adevărați politicieni, puțini ce-i drept, unii din ei eșuând lamentabil. O să-i trecem în revistă, cu tot cu proiectele lor:

-        Corneliu Coposu – a propus aderarea României la NATO și UE imediat după 1990. Acest lucru s-a realizat abia 14-17 ani mai târziu și s-a dovedit singurul proiect viabil pe care l-a avut țara noastră în ultimul sfert de veac. Tot el a mai propus și ca România să redevină monarhie – proiect eșuat până în prezent, din cauza factorilor politici, în anii 90 existând o emulație de simpatie în acest sens.

-        Ion Rațiu – propusese privatizarea întreprinderilor și schimbarea modului de a face economie, cât mai rapid, altfel România risca să intre în faliment – acest proiect a fost aplicat prost și târziu pentru că Nu am vrut să ne vindem țara, iar apoi am dat-o gratis la casat precum și rechinilor imobiliari, iar statul a evitat la mustață falimentul la sfârșitul anilor 90.

-        La începutul anilor 2000 a existat un personaj care a câștigat mandatul de președinte mizând pe lupta împotriva corupților – proiectul s-a dovedit greoi din cauza sistemului putred și a corupților infiltrați în toate sectoarele economiei, iar când au început să apară rezultatele, populația s-a răzvrătit asupra celor care au reușit să mai prindă și să condamne câțiva corupți și i-a repus în funcții pe unii dintre escroci. Tot acest personaj ne-a vorbit de alte două proiecte destul de interesante, dar care nu au putut fi puse în practică în mandatul lui, iar urmașii par incapabili să le înceapă – reunificarea României (unirea cu R. Moldova) și alianța strategică cu SUA și Marea Britanie. Dacă în privința unirii nu au existat voci care să se opună, ci doar au făcut să fie amânată o decizie asumată public și începerea proiectului, în ceea ce privește alianța strategică cu  americanii și cu englezii au apărut voci din ce în ce mai vehemente care susțin contrariul.

Alte proiecte de țară nu au mai existat, deși realitatea actuală o impune de la sine. România trebuie să-și construiască rapid un proiect național complex, pe care să-l urmeze cu strășnicie, fără duplicitate și fără schimbări bruște de macaz, dacă realitatea nu o impune.

După ieșirea Marii Britanii din Uniune lucrurile par să se schimbe, iar configurarea strategiei naționale pare să fie imperios necesară, dacă nu vrem să pierdem și această oportunitate, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 26 de ani, când i-am repus pe comuniști în funcții să ne conducă către economia de piață. Acest lucru îl dorește și actualul Guvern Cioloș, care a pus pe ordinea de zi crearea unui proiect național pentru următorii 10-20 de ani. Din păcate este extrem de târziu pentru acest lucru. Proiectul trebuia să existe de ani de zile, iar în această perioadă trebuia doar reconfigurat. Sperăm că acest demers va avea succes și că proiectul va fi adoptat și de către următorul guvern care va prelua frâiele din toamnă.

Privind în ansamblu situația înțelegem de ce România nu poate încă să emită pretenții foarte mari de la negocierile cu marile puteri locale și mai ales cu cele mondiale, cel puțin nu atâta timp cât nu știm să ne jucăm cărțile.

Când va veni vremea ca România să-și respecte înțelegerile până la capăt, când nu va mai avea politicieni care să stea în genunchi doar ca să mai facă o poză de grup pe la summituri sau conferințe internaționale și când oamenii de rând nu-i vor mai plânge pe hoți și înjura pe cei care se străduiesc (doar pentru că au ochelari și fețe de tocilari), poate putem emite ceva pretenții. Până atunci nu vom reuși decât să ne batem cu pumnii în piept că suntem naționaliști, că ne este mai bine singuri în prostia și sărăcia noastră, că nu avem nevoie de armată și investiții în infrastructură și să ne mirăm de ce nu reușim să facem ceva pe niciun plan (economic, social, politic, sportiv)...dar vom fi mulțumiți că privim la TV cum niște cocalari câștigă mulți bani, visându-ne în locul lor.

PS: pentru final vă recomand discursul fostuluipreședinte american atunci când a vizitat România în urmă cu mai mulți ani, în care ne-a dat de înțeles că trebuie să mergem pe același curs, început atunci, acela de a fi alături de Occident.