În aşteptarea Utopiei!

Deşi poate părea absurd, se pare că în ţara asta mai sunt încă oameni care se ocupă şi cu altceva decât cu hlizitul la TV, datul cu părerea şi cu tentativa de campanie electorală.

Este cazul câtorva antreprenori români, adevăraţi – nu ca ăia fabricaţi în carciumi sau în spatele uşilor închise de către politruci, care s-au întâlnit la Piteşti la o reuniune a oamenilor de afaceri din judeţ. Tema conferinţei a fost: Cum dezvoltăm România? Sincer să fiu când am auzit despre acest eveniment, m-am gândit repede că o să fie discuţii de genul: ce ne facem, ţara e în colaps etc. Nu de alta, dar la conferinţele din Craiova, la care am reuşit şi eu să ajung, s-a vorbit pe lângă subiect, oamenii au venit să facă act de prezenţă, mai mult decât să dezbată idei.

Constat acum, după ce am citit în presă că totuşi acolo s-au dezbătut câteva idei de proiecte, foarte interesante. Cu alte cuvinte am fost plăcut surprins de ceea ce s-a dezbătut.

Unul dintre aceste aceste proiecte a fost legat de RE-lansarea ARO. Un demers fabulos, utopic la o primă vedere aruncată superficial. Dar până la urmă nu asta este reţeta succesului, să vi cu iniţiative noi şi să crezi cu tărie în ele, cu riscul de a fi declarat nebun, până la urmă, toţi marii oameni de afaceri şi nu numai, au acea doză de nebunie mult peste medie, probabil acesta este elementul care face diferenţa.

            Evident mă refer la acea nebunie pozitivă, susţinută de un feeling puternic, compensat cu multă încredere în sine.

Să revenim la proiectul ARO, (mai multe detalii aici), care a primit şi votul pentru cel mai interesant proiect, de către cei prezenţi în sală. Într-adevăr pare genul de iniţiativă care dacă este pusă în practică, corect, ajunge să fie un catalizator pentru economia întregii regiuni, dacă nu chiar naţional, având în vedere că proiectele plecate similar: ex – Dacia şi Ford însumează afaceri de 6 miliarde de euro anual, iar dacă adăgăm şi firmele de componente de pe lângă acestea cifrele se ridică la peste 12 miliarde euro/an. Par cifre fabuloase, aproape ireale pentru un om de rând, dar în realitate, când trebuie să ne referim la proiecte viabile pentru România, trebuie să ne gândim la proiecte de o asemenea anvergură, mai ales că mai este loc şi pentru mai bine.

Este loc de mai bine pentru că ţara încă duce lipsă de locuride muncă, deci există încă o categorie de cetăţeni care stau acasă desi ar putea să lucreze într-o astfel de companie, unde salariile medii nete sunt în jurul a 3000 de lei lunar, mult peste ceea ce oferă multe alte job-uri.

Zic în continuare că avem forţă de muncă suficient calificată şi o infrastructură acceptabilă (rămasă de la vechiul regim, infrastructura vechilor colosi industriali, care nu au apucat să fie casaţi integral), deşi mulţi antreprenori se plâng de lipsa forţei de calificate. Ea există, dar nu suficientă în zonele în care au mai apărut investiţii, ci în zonele sărace.

Aici încep să se ridice două semne de întrebare:

-          De ce acolo unde există investitori nu este forţă de muncă suficientă (ex judeţul Argeş – al III-lea după Bucureşti şi Ilfov, raportat la PIB)?

-          De ce nu există investitori acolo unde este forţă de muncă suficientă?

Păi răspunsul este simplu la ambele întrebări, după părerea mea. La prima întrebare aş răspunde aşa: pentru  că nu mai există şcoli profesionale, care să şcolească tehnicieni în meseriile căutate, cu alte cuvinte sistemul de învăţământ este în discordanţă cu piaţa muncii.

La cea de a doua aş răspunde: din cauza corupţiei. Aceasta este principala piedică în calea investiţiilor majore la nivel local şi chiar medii. Acest lucru nu îl spun doar eu, ci o afirmă întreg mediul de afaceri din România.

Am putea să ne întrebăm foarte simplu: cum toate investiţiile, alea care au existat, s-au polarizat în vestul ţării (Sibiu, Cluj, Timişoara) şi zona Bucureştiului, iar zonele cu ceva tradiţie, au rămas în paragină? În cazul capitalei am putea înţelege cauzele, dar în cazul marilor oraşe din Transilvania, lucrurile au stat puţin altfel. Acolo oamenii au înţeles că trebuie să ia decizii şi să creeze facilităţi investitorilor. Şi asta au şi făcut. Poate nici acolo autorităţile nu au fost îngeraşi, dar măcar au mişcat ceva.

În celelate zone autorităţile s-au preocupat să aloce banii de investiţii, către biserici, aducere de moaşte în aşteptarea unei distincţii. Este cazul unui prea-nefericit politruc, care deşi nu a făcut nimic pentru cetăţenii de rând, ceva palpabil d.p.d.v. social şi economic, a fost decorat de Prea-nefericitul Patriarh, pentru ceea ce nu a făcut, aici aveţi dovada.

 În rest......... Dumnezeu cu mila, nu facem altceva decât să aşteptăm să vină raclele cu moaşte şi să ne închinăm şi să aşteptăm o minune, dar ea trece neobservată pe lângă noi, care rămânem în continuare orbi şi goi, în aşteptarea izbăviri.

Ştefan Hell - Românul care a câştigat Premiu Nobel pentru Chimie

Din campania România naşte genii, începută odată cu crearea acestui blogg, vă prezint astăzi personalităţi născute în ţara noastră care au reuşit să primească Premiul Nobel, cea mai apreciată distincţie pe care oamenii de ştiinţă şi cercetătorii o pot primi.

Astăzi 08.10.2014, cercetătorul născut în România, la Arad, pe 23 decembrie 1962, Ştefan Hell a primit Premiul Nobel pentru Chimie. Distincţia a primit-o împreună cu alţi doi cercetători americani Eric Betzig şi William Moerner.

Ştefan Hella reuşit să plece din România în anul 1978, în plin comunism şi s-a stabilit împreună cu familia sa în Germania, în oraşul Ludwigshafen unde a terminat studiile liceale. A absolvit cursurile facultăţii din Heidelberg, acolo unde a reuşit să obţină şi diploma de Doctor în Fizică.

În prezent, neamţul născut în România, ocupă funcţia de director la Institutul Max Planck pentru Chimie Biofizică din Gottingen, unde coordonează şi câteva departamente de cercetare ştiinţifică. Acesta este şi membru de onoare al Academiei Române.

Până în prezent România a mai avut încă trei personalităţi laureate cu Premiul Nobel: ElieWiesel – laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986; George EmilPalade – laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974; Herta Muller – laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2009. La aceştia se mai adaugă şi scriitorul român  MirceaCărtărescu acre este printre nominalizaţii prestigioasei distincţii, în domeniul literaturi, pentru anul 2014.

Niciuna dintre aceste mari personalităţi ale lumii, premiate cu această distincţie nu se afla în România în momentul în care eforturile lor în domeniile de activitate au fost recunoscute înternaţional. Am putea să ne întrebăm de ce? De ce toate marile personalităţi ale acestei ţări reuşesc să se afirme în străinătate, să fie recunoscuţi internaţional, iar în patria natală sunt nişte iluştrii anonomi? Ba mai mult, în cazul unora au fost duse campanii de denigrare publică, este cazul Hertei Muller, care în vremea comunismului ajunsese să profeseze ca lăcătuş mecanic, pentru simplul fapt că nu ridica în slăvi regimul de la acea vreme.

Dacă vă gândiţi că atunci erau alte vremuri, iar acum lucrurile s-au mai schimbat, vă înşelaţi amarnic; dacă e să luăm cazul lui Mircea Cărtărescu, în prezent încă, doar nominalizat la Premiul Nobel, au fost duse campanii media de lungă durată pentru a-l ridiculiza şi a-l  batjocorii. Motivul principal, dacă putem spune că ar putea fi justificată în mod raţional o astfel de campanie, a fost acela că scriitorul român ar fi fost adeptul politicilor actualului preşedinte. Păi dacă un scriitor îşi manifestă simpatia pentru un om politic, care întâmplător  sau nu, este ales în mod democratic preledinte, două mandate consecutiv, îl deningrezi şi îl faci albie de porci, ce fel de ţară mai este şi asta?

Astfel de ARGUMENTE ABERANTE au fost invocate de fiecare dată când apărea câte un om care era altfel decât ceilalţi şi care avea o sclipire de geniu. Aş putea argumenta astfel de afirmaţii de genu: poporul român şi-a denigrat în permanenţă personalităţile; şi cu situaţiile în care s-au aflat mai toţi marii români, oameni de ştiinţă: Mircea Eliade, Emil Cioran, care se adaugă pe lista personalităţilor mai sus amintite, deşi nu au primit Premiul Nobel, dar au fost izgoniţi de către sistem şi nevoiţi să o ia de la capăt, pe alte meleaguri. Vorba aceea: nimeni nu-i profet în ţara lui.

Imi pun încă odată veşnica întrebare: CÂND OARE O SĂ AVEM ŞI NOI CA NEAM, UN CULT AL VALORII REALE, CÂND NE VOM RESPECTA PERSONALITĂŢILE?

Până când răspunsul acestei întrebări nu va fi  ASTĂZI sau ACUM, România nu va putea reprezenta o forţă la nivel mondial, să fie respectată, iar cetăţenii ei de o certă valoare să rămână şi să fie apreciaţi – nu vom face altceva decât să ne minunăm la reuşitele unor sau altora şi noi o să ne întrebăm veşnic – de ce ei si nu noi?

banc

Un predicator către eno­ria­şi:
- Câţi vor să meargă în cer?
- Eu! Eu! Eu!... răspund toţi. Numai o doamnă tace.
- Câţi vor să meargă în cer?
- Eu! Eu! Eu!... Dar doamna tace din nou.
- Soră, dumneavoastră nu vreţi să mer­geţi în cer?
- Ba da, dar cu altă cursă fiindcă asta mi se pare foarte aglomerată.

Genocidul Economic al României

Şi pentru că tot ne plac nouă subiectele legate de economie şi astăzi voi face o scurtă recapitulare a măsurilor economice înfăptuite de către Guvernul de Inapţi al României.

O primă astfel de măsură este legată de recenta rectificare bugetară, care taie masiv din banii de investiţii (mai ales cele de infrastructură), care aduc plus-valoare economiei naţionale şi zeci de mii de locuri de muncă; şi se alocă fonduri consistente primăriilor şi consiliilor judeţene (adică ştabilor locali), care să plătească datorii, salarii etc. dar care în realitate reprezintă pomeni electorale care să îi stimuleze pe grofii din teritoriu să se implice activ în campania electorală.

Mulţi ar putea spune că e normal, că astfel de măsuri au fost luate de 24 de ani, în prag de campanii electorale. Dar de data aceasta fenomenul a luat o amploare colosală, mai ales dacă facem o analiză a anilor de după 2000. În primul rând nu se tăiau toţi banii de investiţii, iar România nu se afla iarăşi în recensiune, fie ea şi tehnică (în prezent primeşte statutul de tehnic, iar din octombrie va avea denumirea de recensiune economică pură).

Ceea ce nu pot eu să înţeleg, de ce după ce s-a bagat O NOUĂ TAXĂ pentru construcţia de autostrăzi, până în prezent nu s-a construit niciun km nou. Şi cel mai probabil nici nu se vor mai construi prea mulţi de acum înainte, pentru că recent, Ministrul de la Drumuri a anunţat Masterplanul Naţional de Infrastructură, care paradoxal sau nu, nu cuprinde nici pe departe kilometrii de autostradă promişi până curând şi a anunţat Că Construcţia de autostrăzi nu mai este o prioritate pentru România.

Păi cum facem Nene, imi pui ÎNCĂ O TAXĂ pentru drumuri, iar după îmi zici că nu le vei construi?!? Păi atunci zic: VREM BANII ÎNAPOI! 

           Evident că nu vom mai vedea niciun cent din TAXA DE ŞMECHER aplicată românilor, pentru că se va găsi ce să se facă cu acei bani, cel mai probabil se va umple golul din buget, lăsat după prăduirea din preajma campaniei.

În Constituţia României scrie la ARTICOLUL 56
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Cu alte cuvinte Constituţia este încălcată grav de către acest Guvern.

Deşi se pun o serie de taxe, doar populaţiei şi firmelor româneşti (IMM-urilor în special), nu se reuşeşte să se strângă suficienţi bani la buget pentru a face ceva benefic în această ţară.

Recent au început şi micii antreprenori locali să vocifereze vehement la adresa politrucilor, din cauza numeroaselor taxe pe care trebuie să le achite, fără a beneficia de facilităţi – infrastructură, legislaţie clară, sistem de sănătate şi de învăţământ eficiente etc;  picătura care a umplut paharul  este aşa –numita Taxă pe Stâlp, care practic a blocat investiţiile în infrastructură (de către mediul privat) şi a sufocat companiile care deţin astfel de construcţii speciale. După ce tu ca stat tai banii de la investiţii, acum îi omori şi pe privaţii care creează infrastructură pentru diverse – electricitate, conducte de apă/gaz/canalizare, apeducte etc. Iar la toate aceste proteste adresate de către antreprenori, politrucii tac, se prefac  că lucrează şi că nu ştiu nimic.

La toate acestea se mai adaugă şi accizele de la benzină, alcool, tutun. Toate statele occidentale au astfel de sisteme de colectare a banilor la buget. Cu o singură menţiune – se cunosc din timp formulele de calcul ale acestor accize, iar cetăţeanul de rând ştie cu un an înainte ce taxe urmează să plătească.

La noi însă, deşi există o lege organică, ce prevede ca formulele de calcul ale accizelor să fie anunţate cu CEL PUŢIN 6 LUNI ÎNAINTE, şi evident această lege a fost încălcată de N-ori, iar în prezent încă nu se cunoaşte această formulă pentru anul 2015, deşi au mai rămas mai puţin de 3 luni până a 1 ianuarie, atunci când ar trebui să intre în vigoare noile formule de taxare.

Ce este interesant însă, că exista un istoric interesant al acestor accize şi anume că, ele au fost în permanenţă modificate astfel încât cetăţeanul român SĂ FIE JEFUIT. O trecere în revistă a evenimentelor ce au marcat acest sistem de accizare la făcut Moise Guran pe blogg-ul personal şi nu o mai reiau şi pe acest blogg.

O ţară fără infrastructură este moartă economic, iar o ţară moartă economic este uşor de cumpărat – LA BUCATĂ-

O altă aberaţie a sistemului de taxare românesc este şi LIPSA IMPOZITĂRII AVERILOR ŞI AFACERILOR BISERICII. Păi dacă în ţara asta se impozitează cetăţeanul pentru absolut orice, deşi nu primeşte nimic înapoi, de ce Biserica este scutită de taxe? Aceasta este o întrebare pe care va trebui să o dezvoltăm într-un alt articol.

Deşi m-am arătat de multe ori PRO în ceea ce priveşte TAXAREA BISERICII şi observ că din ce în ce mai mulţi cetăţeni susţin acest lucru, încă nu se acţionează în această privinţă, iar unul dintre vice-premieri a declarat: nu cunosc ca Biserica să aibă afaceri. După ce că îşi bat joc de noi prin taxarea a orice mişcă, mai face şi pe proştii. Cifra de afaceri a BOR este de sute de milioane (declarat – în realitate fiind mult mai mare). Cum de la astfel de afacerişti nu se percep taxe? Şi mai facem şi pe proştii.

Oricum ar fi, eu îi dau dreptate totală tipului astuia, care spune ce are pe suflet, sincer şi necenzurat J

Genocidul politic al României

Odată cu apropierea campaniei electorale şi de astăzi chiar începutul ei observăm pe mai toate canalele de ştiri, fie ele media sau new-media, o serie de informaţii care incriminează politicieni din mai toate partidele, îndeosebi pe cei cu ştate vechi în acest simulacru de democraţie.

De ce spun asta, referitor la simulacru de democraţie? Păi din mai multe considerente, pe care o să le trec punctual:

-          La fiecare scrutin electoral au fost dovezi de fraudare ale alegerilor, dar toate ignorate de fiecare dată,

-          Ponderea celor care se duc şi votează este mai mică de 50%, iar ponderea analfabeţilor, beţivilor şi a celor care votează de mai multe ori este nesimţit de mare,

-          Încă se mai aleg parlamentari puşcăriaşi, care odată aleşi sunt eliberaţi,

-          Deşi sunt alegeri uninominale, nu contează candidatul, ci sigla sub care candidează. Chiar dacă este este o cârpă sau un mătăuz, el este ales parlamentar.

La acestea se mai pot adăuga multe altele cum ar fi participarea cetăţenilor la ceea ce se cheamă democraţie participativă (termen lipsit de conţinut la noi în ţară); cel mai mare angajator din România este statul şi implicit partidul aflat la putere, care trage sforile în mai toate instituţiile, care sunt politizate până peste măsură.

Într-un asemenea stat, termenul de democraţie este la fel de clar ca şi existenţa extratereştrilor. Ca drept dovadă avem şi recentul discurs al Victoriei Nuland, care a adus acuze grave statelor din Europa de Est. Nu a nominalizat, ci a vorbit la modul general, lăsând loc speculaţiilor şi eschivelor politrucilor din această parte a lumii. Iar reacţiile nu au întârziat să apară. Repede premierul român s-a scuzat că nu poate comenta declaraţiile americanilor referitoare la un stat vecin nouă, ignorând în nesimţire argumentele clare care ar băga România în aceeaşi oală cu Ungaria.

Într-adevăr în Ungaria lucrurile stau mult mai rău din multe puncte de vedere, decât în România, dar se pare ca la nivelul corupţiei stăm mult mai rău decât vecinii noştrii. Un exemplu clar îl constituie recentul caz de scandal legat delicenţele Microsoft, caz îngheţat de mult timp, dar recent pus pe tapet după ce americanii au început propria lor anchetă. Dacă citim numai în linii mari ştirile apărute, înţelegem şi de ce s-a încercat muşamalizarea acestui caz, la noi în ţară. Acest scandal de corupţie pare să fie cel mai mare de până acum, raportându-ne la numele menţionate până acum, că ar avea legături serioase cu acest dosar.

Dacă ne uităm la reacţiile politrucilor de la noi din ţară, când vine vorba despre condamnările de până acum în cazuri de corupţie de la nivel înalt şi la declaraţiile doamnei Nuland, putem să ne dăm seama că în spusele dumneaei făcea referire şi la România.

Şi referirile la ţara noastră, ca fiind un stat corupt nu sunt singulare, fiind făcute cu fiecare ocazie de către oficialii occidentali.

Putem spune că: ce ne dau ei nouă lecţii de democraţie, stat de drept şi luptă împotriva corupţiei, când şi la ei există numeroase scadaluri cu iz de corupţie. Da, dar numai că între noi şi ei există numeroase diferenţe:

-          Au un nivel de trai superior, iar faptele de corupţie nu afectează nivelul de trai al populaţiei,

-          Nu există discursuri ale politicienilor la adresa judecătorilor care anchetează cazuri de corupţie ale colegilor de partid,

-          Nu ignoră instituţiile statului şi rolul acestora în bunul mers al lucrurilor,

-          Nu încearcă să desfinţeze instituţii ale statului, doar pentru că doresc unii sau alţii,

-          Când există doar suspiciuni la adresa vreunui politician, că acesta ar fi greşit cu ceva, respectivul îşi dă demisia şi se pune la dispoziţia organelor de anchetă, nu fuge, folosind diferite tertipuri legislative şi nu numai.

În România, faptele de corupţie sunt mult mai grave, pentru că acestea afectează întregul sistem şi nu sunt fapte singulare (excepţii), ele definind situaţia generală.

Într-un stat abia ieşit din comunism, cu o democraţie fragilă (eu aş spune că este ca şi inexistentă) şi cu un nivel extrem de ridicat al corupţiei, este un stat VULNERABIL. Iar dacă luăm în calcul şi apropierea de Federaţia Rusă şi recentele conflicte izbugnite în zonă, pericolul este iminent.

A ignora cu bună ştiinţă situaţia actuală a statului şi contextul geo-politic al estului Europei, nu poate duce decât într-o singură direcţie: DISTRUGEREA ROMÂNIEI.

Poate părea că sunt exagerări aceste afirmaţii, dar ar trebui să fim mai atenţi la ceea ce s-a întâmplat în jurul ţării noastre în ultimii 10-15 ani şi atunci poate o să înţelegem mult mai bine situaţia.

La începutul anilor 2000 în tot estul Europei s-au iscat aşa-zisele Revoluţii Portocalii, care promovau valorile europene, principiile democraţiei, lupta împotriva corupţiei şi un nivel de trai occidental.

Rând pe rând aceste revoluţii au fost înăbuşite, cu sprijinul consistent al Federaţiei Ruse, mai mult sau mai puţin voalat. Ca să şi exemplificăm:

-          Belarusul a fost una dintre primele ţări în care au luat naştere aceste revoluţii, care trebuie menţionat – au avut spijinul populaţiei; la scurt timp a apărut nevoia de finanţare externă a ţării. Şi la fel de subit a apărut şi ajutorul ruşilor. Ajutor care nu a fost nici pe departe foarte consistent şi suficient, dar a venit cu impunerii economice şi politice devastatoare pentru acea  democraţie fragilă. Consecinţele s-au văzut imediat – izolarea externă a Belarusului şi apariţia unor restricţii pentru populaţie, ceea ce a făcut ca democraţia lor să pară mai degrabă dictatură.

-          Georgia a fost şi ea una din republicile cu Revoluţie Portocalie. Rezultatul? Federaţia Rusă a intervenit militar, în favoarea separatiştilor pro-ruşi, rupând astfel Georgiei două regiuni: Abhazia şi Osetia de Sud.

-          Ucraina, este şi ea în acelaşi scenariu ca şi Georgia. Cunoaştem recentele conflicte din estul ţării, cu cucerirea Crimeei şi instalarea haosului în toată jumătatea de est a fostei republici sovietice. Ucraina a fost marcată şi de o serie de puciuri politice care au dus la debarcarea fostului premier, Iulia Timosenko şi îndepărtarea ţării de Uniunea Europeană.

-          Ungaria, nu este chiar un exemplu de ţară în care să fi fost propriu-zis o Revoluţie Portocalie, dar o putem trece în rândul statelor mai sus menţionate, pentru că urmează acelaşi curs, de îndepărtare de regulile democraţiei. În acelaşi timp liderii de la Budapesta s-au arătat mai puţin vehemenţi la adresa ruşilor şi a intervenţiei acestora în Ucraina. Totodată este una dintre puţinele ţări ale UE care nu au susţinut interdicţiile asupra liderilor ruşi şi a camarilei lor. Recent, au fost descoperiţi politicieni maghiari care ar avealegături strânse cu Rusia, fiind chiar acuzaţi de spionaj în favoarea acestora. Cu alte cuvinte, se constată o contra-ofensivă a Rusiei la ceea ce înseamnă democraţie şi statul de drept, susţinând cu ardoare doar propriul interes, în defavoarea populaţiei.

 Singurul stat în care a existat o astfel de Revoluţie Portocalie şi asupra căruia Federaţia Rusă nu a intervenit este România. Dar în acelaşi timp, este şi statul în care s-au obţinut condamnări pe bandă rulantă asupra politicienilor corupţi.

Principalul mijloc de destabilizare a unui stat, de către alt stat (în cazul de faţă - Federaţia Rusă), este de a susţine politicieni santajabili, coruptibili şi uşor de manipulat şi de deturnat de la planul lor.

O analiză făcută asupra situaţiei din Ucraina scoate la iveală că principalul factor declanşator al crizei este reprezentat de către corupţia generalizată.

O astfel de tendinţă ar fi urmat-o şi România, dacă nu s-ar fi pus cât de cât bazele unui sistem de  justiţie real, care să-şi facă treaba.

Un stat democratic nu poate funcţiona fără un sistem de justiţie performant. În momentul de faţă România este pe drumul cel bun şi pare a avea un plus faţă de statele mai sus menţionate, dar eforturile trebuiesc continuate pentru ca acest proces să continuie, el nefiind unul ireversibil.

Ca să închei acest articol, vă spun un singur lucru: cascaţi bine ochii atunci când faceţi anumite alegeri şi gâdiţivă către vreţi să ne îndreptăm ca stat, către Europa sau către Federaţia Rusă. În 1989 unii au făcut o alegere, trebuie respectaţi pentru asta, iar dacă doriţi Rusia gândiţi-vă de ce pleacă românii în occident să muncească, pentru că le este mai rău acolo???!  

PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii

Astăzi s-a lansat proiectul PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii din  regiunea Sud-Vest Oltenia, cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin POSDRU; axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de intervenţie 6.3 Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. Proiectul este implementat de către Asociaţia Mereu pentru Europa în parteneriat cu SC. ACZ. Consulting SRL şi va avea o durată de desfăşurare de 18 luni.

Scopul acestei iniţiative este de a facilita accesul la ocupare şi constituirea unei cariere profesionale de succes a femeilor. Prin derularea activităţilor prevăzute în cadrul acestui demers se doreşte stimularea antreprenoriatului şi conştientizarea actorilor cheie relevanţi care să ducă la creşterea incluziunii sociale şi egalitatea de şanse de gen.

Proiectul se adresează unui număr de 490 de femei, din care 440 vor dobândi abilităţi şi competenţe relevante pe piaţa muncii.

Se vor constitui 4 centre de formare profesională: 2 în Municipiul Craiova, 1 în Comuna Malu Mare şi un altul în Comuna Işalniţa. În aceste centre se vor desfăşura cursuri de formare profesională, nivel de calificare 1, în meserii ca: lucrător în comerţ, florar-decorator, manichiurist-pedichiurist, frizer. De aceste cursuri vor beneficia 300 de femei.

Pe langă cursurile amintite mai sus se vor susţine şi cursuri pentru alte 140 de femei, de perfecţionare în: competenţe informatice şi manager de proiect.

Pentru aceste ultime două cursuri este necesară cel puţin diploma de licenţă, iar pentru celelalte cursuri este necesar un nivel de şcolarizare de cel puţin 8 clase.

Costurile din partea participantelor la cursurile de calificare sunt zero, mai mult acestea vor beneficia si de o serie de facilităţi:

-          Vor primii subvenţii, pentru amortiza costurile cu deplasarea de la domiciliu către centru de cursare şi retur;

-          Iar cele care au copii, îi vor putea lăsa sub supravegherea unor persoane specializate, în mod gratuit.

Alte 50 de femei vor beneficia de consultanţă şi asistenţă în ceea ce priveşte iniţierea unei afaceri. Dintre acestea cel puţin 10 vor primii sprijin pentru a demara o afacere pe cont propriu.

În plus, 200 de femei din grupul ţintă vor participa la 14 workshop-uri pentru a putea dezvolta deprinderi pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesională şi pentru dezvoltarea unei cariere.

Proiectul are ca obiectiv şi creşterea gradului de conştientizare asupra principiului agalităţii de şanse şi de gen atât la nivelul grupului ţintă, cât şi a societăţii civile şi autorităţilor publice.

Se va desfăşura şi o campanie de informare a publicului larg, la care vor participa 30 de persoane, membre ale societăţii civile şi alte 20 de persoane ca reprezentanţi ai autorităţilor publice din regiunea Sud -Vest Oltenia.

Trebuie să amintesc şi faptul că înscrierile la aceste cursuri nu s-au încheiat încă, iar cei interesaţi pot afla mai multe informaţii prin intermediul adresei de e-mail: profen@mpe.ro sau la numărul de telefon: 0351.176.824.

La aceste cursuri pot participa femei din întreaga regiune Sud-Vest Oltenia şi pot opta pentru unul dintre cele 4 patru centre de cursare, dacă unul dintre acestea se află în proximitatea domiciliului lor.

Celor interesaţi le urez baftă şi spor în activităţile pe care le vor întreprinde!

O zi faină tuturor!

Webstock 2014 - Reacţii

Într-una dintre postările precedente vă vorbeam despre Webstock, un eveniment care a reunit reprezentanţi social-media din toată ţara. Personal am fost foarte încântat de modul în care a fost gândit şi organizat acest eveniment.

Şi se pare că nu am fost singurul care a avut o astfel de părere. Despre eveniment au mai scris şi câţiva dintre cei prezenţi: Daniel, Minerva, Sergiu

În cadrul evenimentului au fost prezentate şi câteva proiecte ale unor sponsori ai evenimentului sau ale unor invitaţi speciali J. Un astfel de proiect este cel al unora dintre cei mai cunoscuţi bloggeri Răzvan Exarhu si Adrian Hadean care şi-au propus să facă o hartă gastronomică a României (sper că am înţeles bine ideea lor). Proiectul a fost sprijinit de către cei de la Vodafone şi constă în organizarea unui tur culinar, pentru descoperirea celor mai bune reţete tradiţionale autentice. Pentru a putea vedea câteva dintre isprăvile lor au creat şi un filmuleţ pe care l-au postat pe internet. Iar pentru cei mai pasionaţi au creat şi aplicaţii, pentru sistemele android.

Pentru cei care deţin un blogg şi care doresc să se implice mai serios în aceasta activitate şi caută diferite colaborări exista posibilitatea de a completa un formular, iar datele furnizate să ajungă la sponsorii Webstock, care vă vor putea contacta în vederea unor viitoare colaborări.

Totodată a mai fost publicat şi un studiu care prezintă o analiză cantitativă a nivelului salarial al celor ocupaţi în Social Media, care a fost completată cu date obţinute în urma unor discuţii şi informaţii oferite de 10 companii care recrutează şi angajază în acest domeniu. Rezultatele le puteţi găsi aici şi reliefează faptul că acest sector, al Social Media, este într-o continuă ascensiune, reuşind să atragă resurse importante, iar perspectivele  sunt dintre cele mai optimiste.

Pentru a vă putea convinge de succesul major al evenimentului puteţi viziona pozele de pe site-urile partenerilor Webstock:

-          HP

-          Lumia735

-          Bitdefender

-          DragosAsaftei

-      Freya Productions