Genocidul Economic al României

Şi pentru că tot ne plac nouă subiectele legate de economie şi astăzi voi face o scurtă recapitulare a măsurilor economice înfăptuite de către Guvernul de Inapţi al României.

O primă astfel de măsură este legată de recenta rectificare bugetară, care taie masiv din banii de investiţii (mai ales cele de infrastructură), care aduc plus-valoare economiei naţionale şi zeci de mii de locuri de muncă; şi se alocă fonduri consistente primăriilor şi consiliilor judeţene (adică ştabilor locali), care să plătească datorii, salarii etc. dar care în realitate reprezintă pomeni electorale care să îi stimuleze pe grofii din teritoriu să se implice activ în campania electorală.

Mulţi ar putea spune că e normal, că astfel de măsuri au fost luate de 24 de ani, în prag de campanii electorale. Dar de data aceasta fenomenul a luat o amploare colosală, mai ales dacă facem o analiză a anilor de după 2000. În primul rând nu se tăiau toţi banii de investiţii, iar România nu se afla iarăşi în recensiune, fie ea şi tehnică (în prezent primeşte statutul de tehnic, iar din octombrie va avea denumirea de recensiune economică pură).

Ceea ce nu pot eu să înţeleg, de ce după ce s-a bagat O NOUĂ TAXĂ pentru construcţia de autostrăzi, până în prezent nu s-a construit niciun km nou. Şi cel mai probabil nici nu se vor mai construi prea mulţi de acum înainte, pentru că recent, Ministrul de la Drumuri a anunţat Masterplanul Naţional de Infrastructură, care paradoxal sau nu, nu cuprinde nici pe departe kilometrii de autostradă promişi până curând şi a anunţat Că Construcţia de autostrăzi nu mai este o prioritate pentru România.

Păi cum facem Nene, imi pui ÎNCĂ O TAXĂ pentru drumuri, iar după îmi zici că nu le vei construi?!? Păi atunci zic: VREM BANII ÎNAPOI! 

           Evident că nu vom mai vedea niciun cent din TAXA DE ŞMECHER aplicată românilor, pentru că se va găsi ce să se facă cu acei bani, cel mai probabil se va umple golul din buget, lăsat după prăduirea din preajma campaniei.

În Constituţia României scrie la ARTICOLUL 56
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Cu alte cuvinte Constituţia este încălcată grav de către acest Guvern.

Deşi se pun o serie de taxe, doar populaţiei şi firmelor româneşti (IMM-urilor în special), nu se reuşeşte să se strângă suficienţi bani la buget pentru a face ceva benefic în această ţară.

Recent au început şi micii antreprenori locali să vocifereze vehement la adresa politrucilor, din cauza numeroaselor taxe pe care trebuie să le achite, fără a beneficia de facilităţi – infrastructură, legislaţie clară, sistem de sănătate şi de învăţământ eficiente etc;  picătura care a umplut paharul  este aşa –numita Taxă pe Stâlp, care practic a blocat investiţiile în infrastructură (de către mediul privat) şi a sufocat companiile care deţin astfel de construcţii speciale. După ce tu ca stat tai banii de la investiţii, acum îi omori şi pe privaţii care creează infrastructură pentru diverse – electricitate, conducte de apă/gaz/canalizare, apeducte etc. Iar la toate aceste proteste adresate de către antreprenori, politrucii tac, se prefac  că lucrează şi că nu ştiu nimic.

La toate acestea se mai adaugă şi accizele de la benzină, alcool, tutun. Toate statele occidentale au astfel de sisteme de colectare a banilor la buget. Cu o singură menţiune – se cunosc din timp formulele de calcul ale acestor accize, iar cetăţeanul de rând ştie cu un an înainte ce taxe urmează să plătească.

La noi însă, deşi există o lege organică, ce prevede ca formulele de calcul ale accizelor să fie anunţate cu CEL PUŢIN 6 LUNI ÎNAINTE, şi evident această lege a fost încălcată de N-ori, iar în prezent încă nu se cunoaşte această formulă pentru anul 2015, deşi au mai rămas mai puţin de 3 luni până a 1 ianuarie, atunci când ar trebui să intre în vigoare noile formule de taxare.

Ce este interesant însă, că exista un istoric interesant al acestor accize şi anume că, ele au fost în permanenţă modificate astfel încât cetăţeanul român SĂ FIE JEFUIT. O trecere în revistă a evenimentelor ce au marcat acest sistem de accizare la făcut Moise Guran pe blogg-ul personal şi nu o mai reiau şi pe acest blogg.

O ţară fără infrastructură este moartă economic, iar o ţară moartă economic este uşor de cumpărat – LA BUCATĂ-

O altă aberaţie a sistemului de taxare românesc este şi LIPSA IMPOZITĂRII AVERILOR ŞI AFACERILOR BISERICII. Păi dacă în ţara asta se impozitează cetăţeanul pentru absolut orice, deşi nu primeşte nimic înapoi, de ce Biserica este scutită de taxe? Aceasta este o întrebare pe care va trebui să o dezvoltăm într-un alt articol.

Deşi m-am arătat de multe ori PRO în ceea ce priveşte TAXAREA BISERICII şi observ că din ce în ce mai mulţi cetăţeni susţin acest lucru, încă nu se acţionează în această privinţă, iar unul dintre vice-premieri a declarat: nu cunosc ca Biserica să aibă afaceri. După ce că îşi bat joc de noi prin taxarea a orice mişcă, mai face şi pe proştii. Cifra de afaceri a BOR este de sute de milioane (declarat – în realitate fiind mult mai mare). Cum de la astfel de afacerişti nu se percep taxe? Şi mai facem şi pe proştii.

Oricum ar fi, eu îi dau dreptate totală tipului astuia, care spune ce are pe suflet, sincer şi necenzurat J

Genocidul politic al României

Odată cu apropierea campaniei electorale şi de astăzi chiar începutul ei observăm pe mai toate canalele de ştiri, fie ele media sau new-media, o serie de informaţii care incriminează politicieni din mai toate partidele, îndeosebi pe cei cu ştate vechi în acest simulacru de democraţie.

De ce spun asta, referitor la simulacru de democraţie? Păi din mai multe considerente, pe care o să le trec punctual:

-          La fiecare scrutin electoral au fost dovezi de fraudare ale alegerilor, dar toate ignorate de fiecare dată,

-          Ponderea celor care se duc şi votează este mai mică de 50%, iar ponderea analfabeţilor, beţivilor şi a celor care votează de mai multe ori este nesimţit de mare,

-          Încă se mai aleg parlamentari puşcăriaşi, care odată aleşi sunt eliberaţi,

-          Deşi sunt alegeri uninominale, nu contează candidatul, ci sigla sub care candidează. Chiar dacă este este o cârpă sau un mătăuz, el este ales parlamentar.

La acestea se mai pot adăuga multe altele cum ar fi participarea cetăţenilor la ceea ce se cheamă democraţie participativă (termen lipsit de conţinut la noi în ţară); cel mai mare angajator din România este statul şi implicit partidul aflat la putere, care trage sforile în mai toate instituţiile, care sunt politizate până peste măsură.

Într-un asemenea stat, termenul de democraţie este la fel de clar ca şi existenţa extratereştrilor. Ca drept dovadă avem şi recentul discurs al Victoriei Nuland, care a adus acuze grave statelor din Europa de Est. Nu a nominalizat, ci a vorbit la modul general, lăsând loc speculaţiilor şi eschivelor politrucilor din această parte a lumii. Iar reacţiile nu au întârziat să apară. Repede premierul român s-a scuzat că nu poate comenta declaraţiile americanilor referitoare la un stat vecin nouă, ignorând în nesimţire argumentele clare care ar băga România în aceeaşi oală cu Ungaria.

Într-adevăr în Ungaria lucrurile stau mult mai rău din multe puncte de vedere, decât în România, dar se pare ca la nivelul corupţiei stăm mult mai rău decât vecinii noştrii. Un exemplu clar îl constituie recentul caz de scandal legat delicenţele Microsoft, caz îngheţat de mult timp, dar recent pus pe tapet după ce americanii au început propria lor anchetă. Dacă citim numai în linii mari ştirile apărute, înţelegem şi de ce s-a încercat muşamalizarea acestui caz, la noi în ţară. Acest scandal de corupţie pare să fie cel mai mare de până acum, raportându-ne la numele menţionate până acum, că ar avea legături serioase cu acest dosar.

Dacă ne uităm la reacţiile politrucilor de la noi din ţară, când vine vorba despre condamnările de până acum în cazuri de corupţie de la nivel înalt şi la declaraţiile doamnei Nuland, putem să ne dăm seama că în spusele dumneaei făcea referire şi la România.

Şi referirile la ţara noastră, ca fiind un stat corupt nu sunt singulare, fiind făcute cu fiecare ocazie de către oficialii occidentali.

Putem spune că: ce ne dau ei nouă lecţii de democraţie, stat de drept şi luptă împotriva corupţiei, când şi la ei există numeroase scadaluri cu iz de corupţie. Da, dar numai că între noi şi ei există numeroase diferenţe:

-          Au un nivel de trai superior, iar faptele de corupţie nu afectează nivelul de trai al populaţiei,

-          Nu există discursuri ale politicienilor la adresa judecătorilor care anchetează cazuri de corupţie ale colegilor de partid,

-          Nu ignoră instituţiile statului şi rolul acestora în bunul mers al lucrurilor,

-          Nu încearcă să desfinţeze instituţii ale statului, doar pentru că doresc unii sau alţii,

-          Când există doar suspiciuni la adresa vreunui politician, că acesta ar fi greşit cu ceva, respectivul îşi dă demisia şi se pune la dispoziţia organelor de anchetă, nu fuge, folosind diferite tertipuri legislative şi nu numai.

În România, faptele de corupţie sunt mult mai grave, pentru că acestea afectează întregul sistem şi nu sunt fapte singulare (excepţii), ele definind situaţia generală.

Într-un stat abia ieşit din comunism, cu o democraţie fragilă (eu aş spune că este ca şi inexistentă) şi cu un nivel extrem de ridicat al corupţiei, este un stat VULNERABIL. Iar dacă luăm în calcul şi apropierea de Federaţia Rusă şi recentele conflicte izbugnite în zonă, pericolul este iminent.

A ignora cu bună ştiinţă situaţia actuală a statului şi contextul geo-politic al estului Europei, nu poate duce decât într-o singură direcţie: DISTRUGEREA ROMÂNIEI.

Poate părea că sunt exagerări aceste afirmaţii, dar ar trebui să fim mai atenţi la ceea ce s-a întâmplat în jurul ţării noastre în ultimii 10-15 ani şi atunci poate o să înţelegem mult mai bine situaţia.

La începutul anilor 2000 în tot estul Europei s-au iscat aşa-zisele Revoluţii Portocalii, care promovau valorile europene, principiile democraţiei, lupta împotriva corupţiei şi un nivel de trai occidental.

Rând pe rând aceste revoluţii au fost înăbuşite, cu sprijinul consistent al Federaţiei Ruse, mai mult sau mai puţin voalat. Ca să şi exemplificăm:

-          Belarusul a fost una dintre primele ţări în care au luat naştere aceste revoluţii, care trebuie menţionat – au avut spijinul populaţiei; la scurt timp a apărut nevoia de finanţare externă a ţării. Şi la fel de subit a apărut şi ajutorul ruşilor. Ajutor care nu a fost nici pe departe foarte consistent şi suficient, dar a venit cu impunerii economice şi politice devastatoare pentru acea  democraţie fragilă. Consecinţele s-au văzut imediat – izolarea externă a Belarusului şi apariţia unor restricţii pentru populaţie, ceea ce a făcut ca democraţia lor să pară mai degrabă dictatură.

-          Georgia a fost şi ea una din republicile cu Revoluţie Portocalie. Rezultatul? Federaţia Rusă a intervenit militar, în favoarea separatiştilor pro-ruşi, rupând astfel Georgiei două regiuni: Abhazia şi Osetia de Sud.

-          Ucraina, este şi ea în acelaşi scenariu ca şi Georgia. Cunoaştem recentele conflicte din estul ţării, cu cucerirea Crimeei şi instalarea haosului în toată jumătatea de est a fostei republici sovietice. Ucraina a fost marcată şi de o serie de puciuri politice care au dus la debarcarea fostului premier, Iulia Timosenko şi îndepărtarea ţării de Uniunea Europeană.

-          Ungaria, nu este chiar un exemplu de ţară în care să fi fost propriu-zis o Revoluţie Portocalie, dar o putem trece în rândul statelor mai sus menţionate, pentru că urmează acelaşi curs, de îndepărtare de regulile democraţiei. În acelaşi timp liderii de la Budapesta s-au arătat mai puţin vehemenţi la adresa ruşilor şi a intervenţiei acestora în Ucraina. Totodată este una dintre puţinele ţări ale UE care nu au susţinut interdicţiile asupra liderilor ruşi şi a camarilei lor. Recent, au fost descoperiţi politicieni maghiari care ar avealegături strânse cu Rusia, fiind chiar acuzaţi de spionaj în favoarea acestora. Cu alte cuvinte, se constată o contra-ofensivă a Rusiei la ceea ce înseamnă democraţie şi statul de drept, susţinând cu ardoare doar propriul interes, în defavoarea populaţiei.

 Singurul stat în care a existat o astfel de Revoluţie Portocalie şi asupra căruia Federaţia Rusă nu a intervenit este România. Dar în acelaşi timp, este şi statul în care s-au obţinut condamnări pe bandă rulantă asupra politicienilor corupţi.

Principalul mijloc de destabilizare a unui stat, de către alt stat (în cazul de faţă - Federaţia Rusă), este de a susţine politicieni santajabili, coruptibili şi uşor de manipulat şi de deturnat de la planul lor.

O analiză făcută asupra situaţiei din Ucraina scoate la iveală că principalul factor declanşator al crizei este reprezentat de către corupţia generalizată.

O astfel de tendinţă ar fi urmat-o şi România, dacă nu s-ar fi pus cât de cât bazele unui sistem de  justiţie real, care să-şi facă treaba.

Un stat democratic nu poate funcţiona fără un sistem de justiţie performant. În momentul de faţă România este pe drumul cel bun şi pare a avea un plus faţă de statele mai sus menţionate, dar eforturile trebuiesc continuate pentru ca acest proces să continuie, el nefiind unul ireversibil.

Ca să închei acest articol, vă spun un singur lucru: cascaţi bine ochii atunci când faceţi anumite alegeri şi gâdiţivă către vreţi să ne îndreptăm ca stat, către Europa sau către Federaţia Rusă. În 1989 unii au făcut o alegere, trebuie respectaţi pentru asta, iar dacă doriţi Rusia gândiţi-vă de ce pleacă românii în occident să muncească, pentru că le este mai rău acolo???!  

PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii

Astăzi s-a lansat proiectul PROFEM – Promovarea femeilor pe piaţa muncii din  regiunea Sud-Vest Oltenia, cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin POSDRU; axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de intervenţie 6.3 Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. Proiectul este implementat de către Asociaţia Mereu pentru Europa în parteneriat cu SC. ACZ. Consulting SRL şi va avea o durată de desfăşurare de 18 luni.

Scopul acestei iniţiative este de a facilita accesul la ocupare şi constituirea unei cariere profesionale de succes a femeilor. Prin derularea activităţilor prevăzute în cadrul acestui demers se doreşte stimularea antreprenoriatului şi conştientizarea actorilor cheie relevanţi care să ducă la creşterea incluziunii sociale şi egalitatea de şanse de gen.

Proiectul se adresează unui număr de 490 de femei, din care 440 vor dobândi abilităţi şi competenţe relevante pe piaţa muncii.

Se vor constitui 4 centre de formare profesională: 2 în Municipiul Craiova, 1 în Comuna Malu Mare şi un altul în Comuna Işalniţa. În aceste centre se vor desfăşura cursuri de formare profesională, nivel de calificare 1, în meserii ca: lucrător în comerţ, florar-decorator, manichiurist-pedichiurist, frizer. De aceste cursuri vor beneficia 300 de femei.

Pe langă cursurile amintite mai sus se vor susţine şi cursuri pentru alte 140 de femei, de perfecţionare în: competenţe informatice şi manager de proiect.

Pentru aceste ultime două cursuri este necesară cel puţin diploma de licenţă, iar pentru celelalte cursuri este necesar un nivel de şcolarizare de cel puţin 8 clase.

Costurile din partea participantelor la cursurile de calificare sunt zero, mai mult acestea vor beneficia si de o serie de facilităţi:

-          Vor primii subvenţii, pentru amortiza costurile cu deplasarea de la domiciliu către centru de cursare şi retur;

-          Iar cele care au copii, îi vor putea lăsa sub supravegherea unor persoane specializate, în mod gratuit.

Alte 50 de femei vor beneficia de consultanţă şi asistenţă în ceea ce priveşte iniţierea unei afaceri. Dintre acestea cel puţin 10 vor primii sprijin pentru a demara o afacere pe cont propriu.

În plus, 200 de femei din grupul ţintă vor participa la 14 workshop-uri pentru a putea dezvolta deprinderi pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesională şi pentru dezvoltarea unei cariere.

Proiectul are ca obiectiv şi creşterea gradului de conştientizare asupra principiului agalităţii de şanse şi de gen atât la nivelul grupului ţintă, cât şi a societăţii civile şi autorităţilor publice.

Se va desfăşura şi o campanie de informare a publicului larg, la care vor participa 30 de persoane, membre ale societăţii civile şi alte 20 de persoane ca reprezentanţi ai autorităţilor publice din regiunea Sud -Vest Oltenia.

Trebuie să amintesc şi faptul că înscrierile la aceste cursuri nu s-au încheiat încă, iar cei interesaţi pot afla mai multe informaţii prin intermediul adresei de e-mail: profen@mpe.ro sau la numărul de telefon: 0351.176.824.

La aceste cursuri pot participa femei din întreaga regiune Sud-Vest Oltenia şi pot opta pentru unul dintre cele 4 patru centre de cursare, dacă unul dintre acestea se află în proximitatea domiciliului lor.

Celor interesaţi le urez baftă şi spor în activităţile pe care le vor întreprinde!

O zi faină tuturor!

Webstock 2014 - Reacţii

Într-una dintre postările precedente vă vorbeam despre Webstock, un eveniment care a reunit reprezentanţi social-media din toată ţara. Personal am fost foarte încântat de modul în care a fost gândit şi organizat acest eveniment.

Şi se pare că nu am fost singurul care a avut o astfel de părere. Despre eveniment au mai scris şi câţiva dintre cei prezenţi: Daniel, Minerva, Sergiu

În cadrul evenimentului au fost prezentate şi câteva proiecte ale unor sponsori ai evenimentului sau ale unor invitaţi speciali J. Un astfel de proiect este cel al unora dintre cei mai cunoscuţi bloggeri Răzvan Exarhu si Adrian Hadean care şi-au propus să facă o hartă gastronomică a României (sper că am înţeles bine ideea lor). Proiectul a fost sprijinit de către cei de la Vodafone şi constă în organizarea unui tur culinar, pentru descoperirea celor mai bune reţete tradiţionale autentice. Pentru a putea vedea câteva dintre isprăvile lor au creat şi un filmuleţ pe care l-au postat pe internet. Iar pentru cei mai pasionaţi au creat şi aplicaţii, pentru sistemele android.

Pentru cei care deţin un blogg şi care doresc să se implice mai serios în aceasta activitate şi caută diferite colaborări exista posibilitatea de a completa un formular, iar datele furnizate să ajungă la sponsorii Webstock, care vă vor putea contacta în vederea unor viitoare colaborări.

Totodată a mai fost publicat şi un studiu care prezintă o analiză cantitativă a nivelului salarial al celor ocupaţi în Social Media, care a fost completată cu date obţinute în urma unor discuţii şi informaţii oferite de 10 companii care recrutează şi angajază în acest domeniu. Rezultatele le puteţi găsi aici şi reliefează faptul că acest sector, al Social Media, este într-o continuă ascensiune, reuşind să atragă resurse importante, iar perspectivele  sunt dintre cele mai optimiste.

Pentru a vă putea convinge de succesul major al evenimentului puteţi viziona pozele de pe site-urile partenerilor Webstock:

-          HP

-          Lumia735

-          Bitdefender

-          DragosAsaftei

-      Freya Productions

Economia României făcută ţăndări

      V-aţi întrebat vreodată de ce tot auzim pe la buletinele de ştiri: nu se face cutare investiţie, pentru că nu sunt bani; nu avem şcoli dotate sau măcar cu wc normal, nu în fundul curţii – pentru că nu avem bani de investiţii?

      Personal mi-am oferit un răspuns: se încearcă să se ascundă incompetenţa politrucilor, iar argumentele o să încerc să le concentrez mai departe în articol. Dar până atunci să încercăm să ne răspundem şi la o altă întrebare: noi restul, ce facem, de ce stăm cu mâinile în sân???

     Despre mecanismele inginereşti financiare la care se apelează în prag de campanie electorală, pentru că trebuie să ţinem cont şi de acest aspect (deşi nu vreau să transform acest blogg, într-unul politic, dar nu putem omite anumite aspecte care ne afectează pe fiecare în parte), s-a mai tot vorbit, cum apar anumite taxe peste noapte – pentru că nu sunt bani, iar tot peste noapte aceleaşi taxe se reduc – ca să ne arate ei nouă, cât de mult ne iubesc şi  ne vor binele. Dar în schimb nu văd reacţii, absolut deloc, în care să se ridice măcar întrebări de genu: de ce aţi mai pus încă o taxă sau de ce nu a fost impusă la un anumit nivel de la început??       Un astfel de exemplu este şi ceea ce se numeşte Taxa pe stâlp, apărută peste noapte, fără să fie consultat mediul de afaceri (principalul sector atins de această porcărie de taxă), care a fost scăzută de la 1,5 la 1% şi anunţată  ca un eveniment major, această scădere.

    S-a mers pe principiul golănesc: ia dă încoa' 100 de lei, ca taxă de şmecher, după care la o lună şmecherul îţi zice *pentru că îmi pasă de tine şi pentru că te iubesc îmi dai doar 50 de lei* tot taxă de şmecher bine-înteles. Iar noi stăm şi ne uităm contemplativi la tembelizor care ne seduce şi ne paralizează în acelaşi timp.

    Într-un articol postat de către Moise Guran, se menţiona foarte clar care sunt consecinţele noilor rectificări bugetare în prag de campanie electorală. În primul rând s-au făcut tăieri drastice de la investiţii, mai exact din banii destinaţi co-finanţarii proiectelor de infrastructură, acolo unde puteau veni şi câteva miliarde de euro din partea Uniunii Europene. Cu alte cuvinte nu s-au adus bani europeni şi nu s-au creat locuri de muncă pentru ca banii să se ducă în teritoriu la primarii care urmează să se implice masiv în campania electorală. Banii respectivi se vor regăsi în mare parte în pomenile electorale. Ca să traduc pentru cei mai puţin cunoscători: ţi se va da un kg de ulei sau de zahăr, o găleată şi o ţuică, după care vei fi prădat până la ultimul cent, pentru că, nu-i aşa, trebuie reîntregit bugetul.

    Prin această inginerie financiară, bugetul de stat a fost prădat de 6 miliarde de euro (2 miliarde euro care se duc către primari + aproximativ 4 miliarde euro din fondurile europene care nu mai intră în ţară) şi peste 20.000 de locuri de muncă dispărute în urma sistării lucrărilor de infrastructură şi investiţii. În realitate impactul pe buget este unul infinit mai mare şi cu repercursiuni pe termen lung.

    La toate acestea se mai adaugă şi faptul că reacţia politrucilor la problemele reale ale economiei este sublimă şi lipseşte cu desăvârşire. 
    Nu sunt luate măsuri pentru corelarea programelor de studiu din licee şi facultăţi cu cererea de forţă de muncă. Prin simpla dispariţie a şcolilor profesionale a apărut în piaţă un deficit de forţă de muncă de peste 200.000 de muncitori. În prezent există un număr mare de antreprenori care se plâng că nu-şi pot dezvolta afacerile din pricina lipsei forţei de muncă specializate în meserii ca: sudori, electricieni, matriţeri etc.

    Venirea crizei în România a dus la dispariţia a peste 640.000 de locuride muncă cu impact în economie de peste 10 miliarde de euro. Aceste efecte perverse ale unei crize globale ce ne-a afectat şi pe noi, nu au fost combătute cu nicio altă măsură economică viabilă, ci doar cu unele care au accentuat efectele negative.

    Pierderea acestor locuri de muncă şi nerecuperarea lor în timp util s-a transformat într-o veritabilă bombă cu ceas, care va exploda în următoarea perioadă şi ale cărei efecte se vor vedea în plan economic, dar mai ales social, prin migrarea masivă a locuritorilor către occident, către centrele urbane mai dezvoltate sau, ce este cel mai rău, către sate acolo unde nu vor mai munci şi vor îngroşa rândurile asistaţilor sociali. Cu alte   cuvinte avem o depopulare masivă a oraşelor mici de provincie şi chiar a unor regiuni întregi, cum este cazul Olteniei şi Moldovei.

    Dacă ne raportăm la aceste două regiuni constatăm o accentuată discrepanţă economică în raport cu Bucureştiul şi Transilvania.

    Revenind la întrebarea de început: ce facem noi ceilalţi, adică cei care formăm poporul??? Răspunsul meu este foarte clar: suntem complicii politrucilor cu menţiunea că doar noi suntem cei care suferă, dar asta nu ne face mai puţin vinovaţi. Vinovăţia noastră constă în simplul fapt că suntem lipsiţi de reacţie şi ne complacem în mocirlă. Cel care închide ochii când vede o crimă, nu este mai puţin vinovat decât cel care a săvârşit-o.

    Avem datoria morală faţă de cei ce vor venii pe lumea asta după noi, să le oferim un mediu mai bun, dar vor sfârşii prin a ne condamna pentru lipsa de reacţie, atunci când poate se mai putea face ceva.

Case de Ajutor Reciproc

Vă mai aduceţi aminte de CAR-uri? Este vorba despre Casele de Ajutor Reciproc. Eu personal imi amintesc că mama mea obişnuia să împrumute bani de la astfel de CAR-uri, pe la începutul anilor 90 pentru a face diferite achiziţii prin casă. Apela la astfel de mecanisme de ajutor din mai multe considerente: în primul rând că aveau dobânzi mai mici, erau sume mai mari decât putea strânge de la o lună la alta, iar ratele erau foarte flexibile; şi un alt considerent ce a stat la baza acelor decizii a fost şi faptul că reuşea să obţină banii destul de repede, fără să aştepte săptămâni în şir, ca în cazul împrumuturilor bancare.

Ei bine, se pare că astfel de CAR-uri încă mai există, deşi personal le credeam dispărute de ceva vreme. Un astfel de exemplu este şi Casa de EconomiiEuro Credit, care merge pe aceleaşi principii de bază ale acestor tipuri de instituţii nebancare şi de ajutor reciproc.

Deşi sună puţin ciudat, pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu astfel de instituţii, aceste mecanisme, de ajutor, au la baza un rol social şi nu unul comercial, ca bancile. Scopul principal al acestor CAR-uri nu este de a obţine profit, ci este acela de a ajutora semenii prin împrumuturi rapide, nu foarte mari ca valoare nominală, dar extrem de utile în anumite momente.

Pentru a veni în spijinul clienţilor, CAR Euro Credit pune la dispoziţie mai multe tipuri de împrumuturi:

-          Împrumut CAR tradiţional

-          Împrumut social rapid

-          Împrumut cu dobândă 0% (zero)/an

Nu voi descrie fiecare dintre aceste tipuri de împrumuturi (o puteţi face fiecare dintre voi deschizând link-urile de mai sus), dar pot spune că par foarte avantajoase şi se mulează perfect nevoilor target-ului acestor Case de Ajutor Reciproc.

Pe mine personal mă avantajază în special oferta lor de economisire, pentru că au şi astfel de servicii. De ce spun acest lucru? În primul rând pentru că nu am planuri de achiziţii pentru următorul an şi nu consider că a ţine banii la saltea, este cea mai bună variantă, niciodată banii nu rămân acolo, iar tentaţia de a-i cheltui este foarte mare, fără a face ceva util.

În plus dobânzile obţinute sunt destul de avantajoase, de 9%/ an (dobânda aferentă anului 2014). Cu alte cuvinte – poţi înmulţii suma depusă, fără a face vreun efort, iar suma obţinută este scutită de orice taxe şi impozite.  

Webstock 2014

Şi ca orice blogger care se respectă, deşi sunt încă la început de drum în acest domeniu, mă dusăi şi eu la Webstock, o întâlnire a bloggerilor şi a comunităţii social-media din toată ţara, unde fiecare dintre noi are posibilitatea de a interacţiona cu ceilalţi din această breaslă, să-i cunoască şi să se facă cunoscut.

Organizarea a fost ireproşabilă, mult mai bună decât mă aşteptam iniţial (şi asta pentru că sunt destul de exigent când vine vorba despre astfel de evenimente), deşi prietenii cu care m-am dus acolo şi care fuseseră prezenţi şi în anii trecuţi Daniel, Sergiu, Mircea, Minerva, Daniela Ianolia, Marina şi nu în ultimul rând Emil Călinescu (alias Minunatul), mi-au spus că este un eveniment de nota 10. Cu alte cuvinte a rezultat un adevărat BloggMeet naţional.

În prima parte a evenimentul ne-au vorbit câţiva internauţi de succes, care şi-au prezentat câteva dintre proiectele lor din mediul online, cu mare priză la public. De asemenea au încercat să ne vândă câteva ponturi, pe care ei le-au folosit şi care i-au dus la un nivel de notorietate semnificativă în rândul breslei şi chiar în afara acesteia. Majoritatea dintre ei fiind implicaţi în foarte multe proiecte şi în afara mediului virtual.

Cel mai important lucru pe care au încercat să ni-l transmită cei care au urcat pe scenă este că: nu ar trebui să renunţăm niciodată la visul nostru, la pasiunile noastre. Eventual să încercăm să le integrăm în contextul social, să le îmbunătăţim şi să credem tot timpul în ele, chiar dacă ne va fi greu. Cunoaştem cu toţii că atunci când doreşti să iniţiezi o acţiune pe cont propriu şi încerci să-ţi iei soarta în propriile mâini şi să îţi coordonezi singur viitorul, o să apară mulţi oameni care te vor critica, care vor încerca să-ţi pună beţe în roate şi îţi vor spune că nu are rost, mai bine renunţi.

Dacă tu crezi cu adevărat în visele şi în planurile tale trebuie să continui, să faci sacrificii şi să aştepţi ca rezultatele să vină în timp, nu peste noapte. Într-adevăr nu trebuie să crezi că vei devenii milionar peste noapte şi fără să faci eforturi, uneori chiar foarte mari. Niciunul dintre cei care ne-au prezentat proiectele lor de succes şi care au devenit milionari (pentru că au fost şi astfel de întreprinzători), nu au avut succes începând de a doua zi, ci au trecut prin multe furci caudine, că să folosim puţin şi unul dintre clişee J, dar cu toate acestea au continuat să creadă şi să continue pe drumul lor. Fără să insisţi şi să mergi mai departe, în ciuda piedicilor, nu vei reuşi să-i convingi şi pe ceilalţi că planul tău este bun. Evident că trebuie să faci diferite analize pe parcurs şi să vezi unde ai greşit (pentru că vor există multe erori) şi să încerci să corectezi şi să te adaptezi din mers.

Toate eşecurile iniţiale se întâmplă cu un scop. Chiar dacă pare cinic, este cât se poate de adevărat. Aproape niciodată nu vei reuşii să convingi oameni în jurul tău din primul minut, pot trece chiar 2-3 ani până să-l găseşti pe acel nebun, care să dorească să te sprijine (şi să o facă), cu adevărat şi să mergeţi pe culmile succesului.

Cel mai important lucru, pe lângă credinţa maximă în ideile/proiectele tale, este şi capacitatea de a construi o echipă capabilă şi unită, în care de cele mai multe ori prietenia şi spiritul de sacrificiu contează mai mult decât succesul imediat şi extrem de perisabil. Subliniez încă odată: fără capacitate de sacrificiu şi nebunia de merge mai departe în ciuda obstacolelor, nu vei putea avea niciodată succes ca antreprenor, indiferent de ce domeniul este vorba.

Toţi cei prezenţi pe scenele de la Webstock, sunt întreprinzători/antreprenori care au început lucrul de la zero. Nu trebuie să înţelegem că au făcut ceva din nimic cu nimic, ci doar că au plecat de la ideile lor, multe dintre ele la prima vedere banale, au crezut în ele şi au luptat pentru ele. Cu alte cuvinte au căutat nişe de piaţă sau locuri unde piaţa nu era suficient de dezvoltată, dar cu perspective favorabile şi au încercat să ocupe şi să dezvolte aceste segmente.

Drumul succesului este anevoios, dureros şi plin de garduri de sârmă ghimpată peste care va trebui să treci, dar rezultatul muncii tale este cel mai dulce lucru posibil, care va vindeca rănile şi care-ţi va aduce multe satisfacţii – făcându-te să uiţi de toate  aceste capricii ale drumului către performanţă.

Pentru această experienţă năpraznică (acesta fiind epitetul preferat al unuia dintre vorbitori Ronativ), le mulţumesc pe această cale organizatorilor, ţinând să le menţionez că se vor procopsi cu mine şi la ediţiile viitoare ale Webstock-ului.